Proiectul lichidarii lui Traian Basescu si razboiul total pentru Romania

“Luati mana de pe controlul politic al tarii!”

Aceasta a fost fraza cheie a unui mesaj public al presedintelui cu adresa directa catre Cartelul Oligarhiei. Cartelul burgheziei rosii, a oportunistilor si fostilor nomenclaturisti s-a constituit in cadrul Marelui Jaf National care a debutat sub patronajul lui Iliescu si Roman si a continuat neincetat vreme de aproape doua decenii.

Traian Basescu a intrat intr-un conflict ireconciliabil cu membrii acestei grupari “care se bate cu institutiile statului democratic in incercarea de a-si mentine dominatia pe care a avut-o timp de 15 ani”, “oameni care controleaza discretionar viata economica si viata politica”.

In acest mesaj public Traian Basescu, definea practic criza structurala a Romaniei. Totodata, Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Magureanu, precum si membrii Guvernului din 1990, implicati in dosarul „Mineriada ‘90“, sunt la un pas de trimiterea in judecata in urma administrarii unor noi probe.

Alaturi de acestia, toti magnatii Romaniei ale caror dosare au fost reevaluate dupa urcarea la putere a lui Traian Basescu risca pierderea averilor si ani buni dupa gratii. In actualul razboi al puterii din Romania, lui Ion Iliescu si lui Petre Roman li se imputa fapte care le pot atrage condamnarea pe viata.

Fostul sef al tarii pe vremea celebrei descinderi a minerilor din ‘90, Ion Iliescu, este acuzat de comiterea a 13 infractiuni grave, printre care genocid, subminarea puterii de stat si a economiei nationale, riscand inchisoarea pe viata.

Pentru aceleasi fapte, Ceausescu a fost executat. Iliescu, Roman, Magureanu si toti ceilalti au un motiv in plus sa incerce debarcarea lui Basescu, acum cand instrumentarea dosarelor evenimentelor din decembrie 1989 si ale mineriadei din 1990 se apropie de finalizare.

Replica Oligarhiei

Coalitia retelelor subterane, s-a constituit rapid, contra unui fost membru al familiei care a hotarat sa rupa angajamentele tacite cu interesele grupului asumandu-si un angajament total cu interesele poporului. Asaltul Oligarhiei a culminat prin lansarea unei adevarate lovituri de stat indreptate impotriva presedintelui, suspendarea nefiind decat o etapa a operatiunii.

Puciul celor 322,

marionete ale mini-parlamentului privat al Oligarhiei dezvaluie faptul ca “democratia originala” (impostoare) lansata de Ion Iliescu si-a epuizat resursele. Democratura si-a demonstrat adevarata fata. Pentru a-si asigura victoria impotriva lui Basescu s-au luat (si se mai iau) tot felul de masuri care sfideaza atat legile cat si elementarul bun simt.

Legea referendumului de exemplu a fost astfel modificata incat permite demiterea presedintelui cu majoritatea votantilor (art. 10) dar (art. 5) a fost modificat astfel incat referendumul sa fie invalidat, in caz ca presedintele castiga, daca nu “participa majoritatea celor inscrisi pe listele electorale”.

S-a creat un dublu standard fara precedent in istoria juridica a Romaniei ceea ce arata ca faradelegea a ajuns stapana in Parlamentul celor 322. Sistemul politic din Romania a intrat intr-o grava criza de legitimitate care ince pe cu legitimitatea institutiei Parlamentului, devenita reduta a pseudo-politicienilor arondati grupurilor de interese transpartinice.

Conceptul de partid si-a pierdut orice sens. Au iesit la iveala aliantele incre dibile intre grupari care si-au clamat ani de zile adversitatea. UDMR si PRM se afla pe aceeasi lista. PNL, care se proclama in alegerile trecute drept ireductibilul adversar al PSD a batut palma cu “dusmanul”. Minoritatile Romaniei oligarhice si etnice au ajuns, pe fata, dominante. Se lamuresc acum lucruri care erau ascunse sub patura deasa a minciunii si dezinformarii, se impart apele!

UDMR, creatia lui Iliescu

UDMR a fost dintotdeauna aripa maghiara a FSN-FDSN-PDSR-PSD, tot astfel cum PRM a fost dintotdeauna o anexa a aceluiasi nucleu dominat si controlat de Ion Iliescu. Adevaratul fondator al UDMR a fost Iliescu, baza organizatiei fiind stabilita inca din primul “document” al Frontului, in care Iliescu anunta drepturi speciale pentru minoritatea maghiara.

PRM-ul a fost practic fondat de Petre Roman si Andrei Plesu, cel care a oferit logistica lansarii revistei Romania Mare, din fondurile Ministerului Culturii. Revista condusa de cuplul Vadim – Barbu avea un singur obiectiv initial – nimicirea oricarei grupari opozabile Frontu- lui condus de Ion Ilici Iliescu. Din revista, creata in urma aprobarii acordate de Petre Roman s-a cladit Partidul.

Pe fond PRM nici nu este un partid in adevaratul sens al cuvantului, ca si UDMR-ul care este de fapt un ONG cu un singur obiect de activitate – opozitia fata de institutia Sta tului Roman. PRM-ul este mai degraba o asociatie de locatari ai “sentimentului romanesc” cuplati la viziunea excentrica, si definita de umorile

personale, a unui singur personaj, care s-a dovedit a fi, la randul sau, nimic altceva decat extensia politica a “carpei caghebiste” Ion Iliescu. Grupul revistei “Romania Mare” si-a asumat explicit atacarea si desfiintarea grobiana a oricarei forme de Opozitie politica fata de FSN. Ulterior Alianta Civica, mosita de Mihnea Berindei, agent cu acte in regula, a preluat aceeasi misiune – faramitarea oricarei forme de agregare ideologica venita dinspre mostenitorii “partidelor istorice”.

Colegiile invizibile

FSN-ul si arhitectii sai cu studii si legaturi la Moscova au creat un curent anarhizant, un curent contraorganizational al mediului vietii colective care a dus la formarea „subspatiilor neguvernabile”. Agregarea acestor subspatii, in timp, au determinat actualul „razboi subnational” dintre carteluri si institutiile statului national.

Deriva institutionala de acum, lipsa de legitimitate a formelor de organizare politica pune in primejdie atat Statul cat si Na tiunea, ale carei trasaturi dominante sunt schimonosite si falsificate de uzurpatorii Statului Roman, contraelita care are ca tinta demolarea efigiilor nationale si a reperelor identitare.

„Structuri alternative” au format retele ale “colegiilor invizibile”, create pentru a captura centrul puterii in Ro mania. Cadrele recrutate din zone periferiale au fost plasate in toate partidele, toate publicatiile, in toate guvernele, reusind sa-si adjudece in permanenta accesul sau chiar controlul in institutii cheie ale Romaniei, de la MAE la Presedintie, de la Guvern la Parlament si nu in ultimul rand in “societatea civila”.

Criza structurala a Romaniei

Lansarea cu putere in spatiul public si politica grupului de interese a realizat o mutatie majora, un eveniment care a modificat fundamental peisajul politic al Romaniei. Conform hartii politice de azi a Romaniei, frontierele interne au fost strapunse, guvernul care controleaza teritoriul este format din persoane care se autoidentifica drept alogeni asociati cu o lumpenburghezie care maimutareste boieria.

Parghiile statului au fost preluate si folosite de carteluri si mafii organizate intr-o masinarie a infractiunilor, care au reusit crearea unei baze a organizatiilor negre ale societatii romanesti. Patriciu este exponentul si expresia unei forte a rasturnarii axei, o miscare descendenta a traseului Romaniei – de la energia descatusarii din 1989 la cea a inrobirii totale de catre exponentii Noii Ordini Oligarhice.

Lupta nu s-a incheiat. Referendumul este doar o etapa. Referendumul nu va schimba fondul problemelor cu care se confrunta Romania de azi. Razboiul se va acutiza. Are loc o incercare, pe viata si pe moarte, de conversie a puterii politice a statului – in putere financiar-politica a unui grup hegemonic, transpartinic si – vadit – antinational. Obtinerea controlului Romaniei nu este o intreprindere particulara, privata, ci este un obiectiv geopolitic al unor importante puteri mondiale.

“Partida Oligarhiei” este sustinuta prin mii de fire nevazute, dar si prin miscari vizibile de catre “arhitectii” de la Moscova.

Afacerea Kondiakov-GRU

Tot scandalul din ultima vreme din jurul numelui lui Kondiakov a fost deliberat impins pe o directie cat mai indepartata de misiunea reala a fostului ofiter GRU. Kondiakov nu a venit la Bucuresti impreuna cu Mihalkov, cum ar veni pe rezon cultural, sau pentru a participa la Conventul Masonic.

Generalul Kondiakov a venit sa ia pulsul colegilor sai ofiteri. Cea mai importanta intalnire a cadrului GRU, nementionata de Presedinte, s-a petrecut intr-un restaurant din Bucuresti, sub ochii echipelor de filaj ale serviciilor romanesti. Kondiakov s-a intalnit cu prietenul sau bun, Generalul de corp de armata Gheorghe Carp.

Generalul Carp a sesizat prezenta echipelor de filaj si i-a comunicat rusului pozitionarea acestora. Discutia dintre cei doi a insemnat lansarea unui semnal catre autoritatile romane. Tariceanu urmareste sa ajunga la Moscova cu orice pret, iar Moscova ii arata care este pretul pe care trebuie sa il plateasca Statul Roman. Moscova cere practic imunitate pentru oamenii sai din sistem, pentru cadrele pe care s-a sprijinit de-a lungul anilor.

Kondiakov Alexandr Vladimirovici s-a nascut la 15 octombrie 1948 la Moscova. A terminat institutul poligrafic, facultatea de redactare si activitate editoriala. A ocupat functii de conducere in agentia TASS, la Academiei de stiinte a URSS in Comitetul organizatiilor de tineret a URSS.

A fost unul dintre fondatorii miscarii „Viitorii lideri ai Noului Mileniu”, membru al Forumului mondial al luptei impotriva crimei organizate si a terorismului, academician RAEN, membru al asociatiilor europene si internationale a consultantilor politici.

NOVOCOM si acapararea sectoarelor strategice

La sfarsitul anilor ’80 – inceputul anilor ’90 reprezentanti ai noii generatii de caghebisti, care s-au unit in anul 1991 in cadrul NOVOCOM, au fost initiatorii miscarii „Viitorii lideri ai Noului Mileniu”. Astazi multi dintre ei ocupa pozitii strategice in conducerea economiei, in viata politica si sociala a Rusiei.

Din anul 1999 NOVOCOM-ul se afla in primele trei locuri ale celor mai importante companii ruse din domeniul consultantei politice si a business-PR-ului in rating-ul Centrului independent de sociologie ROMIR (Opinia societatii ruse si cercetarea pietei). Firma ofera consultanta atat administratiei prezidentiale a Rusiei cat si satelitilor ori supusilor Moscovei, printre acestia numarandu-se si presedintele Voronin.

Kondyakov este nu doar consilier al presedintelui Moldovei, ci si director executiv al RIA Novosti. Expertii, specialistii si managerii NOVOCOM-ului au participat activ in elaborarea si realizarea programelor pe termen lung, incluzand si pe top-managerii lor, printre care sunt „Grupul Baltik”, „Aluminiul Siberiei”, „Motoarele Rabinskului” si un sir intreg de mari firme rusesti.

In portofoliul de comenzi a NOVOCOM-ului exista elaborarea programelor de pozitionare a corporatiilor straine in anumite regiuni ale Rusiei. Presedintele companiei NOVOCOM este Alexei Yuryevici Trubetkoi, unul dintre cei mai mari specialisti si savanti din Rusia contemporana in domeniul psihologiei politice, lobby-ului si business consulting-ului.

Alexei Yurievici Trubetkoi (Alexei Kosmarov) – presedintele companiei NOVOCOM, s-a nascut la Moscova la 13 august 1954. A terminat facultatea de psihologie a Universitatii din Moscova „M.V.Lomonosov”. Cariera lui a inceput in Komsomol si mai tarziu a devenit presedintele Comitetului International al Organizatiilor de Tineret, organizatie mostenitoare a Comitetului URSS al Organizatiilor de Tineret.

A fost fondatorul si prin cipalul participant in procesul de dezvoltare a ideologiilor si a muncii de organizare pentru a pune bazele Miscarii pentru Reforme Democratice. De asemenea, este fondatorul si presedintele miscarii rusesti “Viitorii Lideri ai Noului Mileniu”.

Specialistii companiei au participat activ la crearea structurilor Miscarii Ruse pentru Reforme Democratice si a Partidului democratic al Rusiei, au fost creatorii miscarii „Viitorii lideri ai Noului Mileniu”, au realizat programe de PR pentru partidele „Rusia casa noastra”, KPFR, DPR, „Patria-intreaga Rusie” .

Unul dintre marile proiecte politice a NOVOCOM-ului a fost crearea partidului unit al Rusiei „RUSI”. Se intelege cu usurinta din descrierea activitatilor si competentelor membrilor acestei institutii ca avem de-a face cu o “organizatie de front”, de fatada, a stucturilor inteligente ruse, care au nevoie de o interfata civila “respectabila”.

Legatura cu Masoneria

In data de 28 septembrie 2002, la Moscova, a avut loc o adunare anuala a Marii Loje a Rusiei. In cadrul acesteia au fost alesi: Mare Maestru – Dimitri Denisov si mare Secretar – Alexandr Kondyakov. La aceasta intanire a participat si Suveranul Mare Comandor C. Fred Kleinknecht.

Desi oficial venirea acestuia in Rusia a fost prezentata ca o vizita turistica, Consiliul Suprem al Rusiei a organizat in tacere un program separat care cuprindea intalniri semioficiale intre Kleinknecht si mai multi lideri guvernamentali si culturali. Aceste intalniri prezentau un mare potential pentru dezvoltarea Masoneriei Ruse.

Printre participantii rusi la aceste intalniri au fost si Alexei Kosmarov, Prim Mare Comandor, Consiliul Suprem al Rusiei; George Dergachev, Locotenent Mare Comandor; Alexandr V. Kondiakov, Mare Ministru de Stat. Imediat dupa asezarea sa intr-o postura de varf in cadrul masoneriei, Kondiakov a vizitat Romania,

in 2003, pentru a sprijini candidatura lui E.O. Chirovici in functia de lider al masonilor romani din Marea Loja Nationala din Romania. La intalnirea cu liderii Marii Loje Masonice din Romania, Kondiakov a declarat: “Sarcina noastra principala o reprezinta crearea noii elite a Rusiei”. “Aprinderea luminii” la Bucuresti de catre Kondiakov a insemnat, nu doar la nivel ritualic, subordonarea fata de Loja Rusiei.

Filiera din Romania

Chirovici a fost ministru in cabinetul Nastase, iar in 2004 a trecut de partea lui Voiculescu. Marele Trezorier, Ion Tanasie, este una dintre figurile de varf prinse in organigrama ROMPETROL. Mihaela Chirovici, sotia Marelui Maestru al Marii Loje Nationale din Romania, Eugen Ovidiu Chirovici, este director financiar in holdingul patronat de Dinu Patriciu.

ROMPETROL este conectat puternic la sfera de interese rusesti. In vara anului 2006 (iunie) Kondiakov, Marele Secretar al Marii Loje Nationale a Rusiei a revenit in Romania, unde s-a intalnit cu Eugen Ovidiu Chirovici si Calin Popescu -Tariceanu. La intalnirea recenta dintre rus si premierul Tariceanu, acestuia i s-a fagaduit sprijin economic (energie, gaze) din partea Rusiei. Nu s-a precizat care va fi pretul si cine il va plati.

Miza militara

Este necesara largirea cadrului de analiza pentru a aseza in contextul potrivit imprejurarile ultimelor evenimente. Miza actuala politica are si componente militare, strategice, de mare importanta, deoarece bazele americane vor inchide linia istmului ponto-baltic si vor realiza o „impresurare” sau mai de graba o „indiguire” a Avanpostului rusesc.

Romania va deveni un fel de portavion fix de pe care vor putea fi lansate atacuri pe o raza care se intinde de la Caucaz pana la muntii Iranului. La proiectele si mizele de tip militar comanda „ostilitatilor” este preluata nemij locit de structurile aferente. Mai exact, de o buna bucata de timp serviciile militare rusesti sunt cele care „lucreaza” prioritar zona noastra.

De altfel, GRU a avut o insertie mult mai puternica decat KGB in spatiul romanesc. Un mare numar de cadre de comanda ale Armatei au fost recrutate in perioada anilor ‘60 in timpul stagiilor de pregatire la Academiile sovietice. Aceste cadre au condus mari unitati si au avut in legatura un numar important de ofiteri din sistem. Ulterior, in anii ‘80, structura informativa si a agentilor de influenta s-a imbogatit prin preluarea „disidentilor”, „cresterea” acestora si plasarea lor in spatiul politic, dupa 1989.

Cadre tradatoare in servicii

Dupa Revolutie si serviciile romanesti au avut parte de o adevarata inflatie de cadre provenite din Armata care au fost rotite in aproape toate institutiile de informatii. Ceea ce putina lume a observat in primul interviu acordat de la inceperea campaniei de catre presedintele Basescu este referinta la cei 28 de generali din SRI dati afara.

Si mai multi au fost eliminati din SIE si MApN. Un numar important de ofiteri superiori din sistemul militar si de informatii au trebuit sa plece deoarece nu corespundeau standardelor NATO si mai ales celor americane.

La comanda institutiilor s-au perindat ofiteri cunoscuti de catre serviciile vestice pentru legaturi mai mult sau mai putin apropiate cu ofiteri ai serviciilor speciale estice. Americanii i-au cerut afara pe cei care au mai ramas in sistem.

Pana in august anul acesta vor “zbura” toti cei care au mai ramas in servicii si care provin din vechea garda. Cei care au inlocuit insa Vechea Garda din Armata si DSS, actualii sefi de sectii, birouri etc au fost recrutati, crescuti si plasati in posturi de control de catre „epurati”.

Razboiul nevazut sub Constantinescu si Basescu

Se desfasoara chiar acum un episod din lupta geopolitica de la frontiera NATO cu CSI-ul si Rusia, episod care cuprinde si confruntarea pe „ramura”, in cazul de fata pe „frontul nevazut”. Americanii nu-si pot permite plasarea bazelor militare si aducerea ofiterilor si a soldatilor americani intr-un mediu nesecurizat.

Marea Curatenie a inceput imediat dupa ce Basescu a ocupat Cotroceniul. Americanii s-au fript o data cu Constantinescu, cel care s-a plans ca a fost izgonit de la Cotroceni de Conjuratia Securistilor „care l-au invins”. O buna parte dintre aceste cadre au fost avansate si protejate chiar de catre Emil Constantinescu.

Una dintre cele mai proeminente figuri – totodata un caz scandalos – a fost cea a generalului Gheorghe Aghachi Carp, cel cu care s-a afisat Kondiakov inainte de a trece si pe la ceilalti amici ai Rusiei din Guvernul Romaniei si de la PSD.

“Corbii” KGB Si GRU

In anul 1986, maiorul Gheorghe Carp era comandatul Regimentului 2 Mecanizat din Bucuresti si era cunoscut pentru foarte bunele sale referinte (si relatii) pe linie de Partid. Gheorghe Carp a fost aghiotant al secretarului C.C. al P.C.R., Ion Coman, iar sotia sa era ofiter de securitate.

Contraspionajul militar il avea in atentie pe Carp si numele sau a fost vehiculat in dosarul „Corbii” (in Dosarul “Corbii” au fost lucrati generalii Ion Ionita, Nicolae Militaru, Stefan Kostyal, Dumitru Pletosu – legaturile acestuia de la Directia

Generala a Inzestrarii Armatei, generalii Vasile Ionel, Atanasie Stanculescu si Nicolae Spiroiu, au fost lucrate selectiv sau folosite informativ – Cico Dumitrescu, Gheorghe Logofatu, Constantin serb, de la graniceri, si legaturile lor politice din activul P.C.R. – Virgil Magureanu si Ion Iliescu.

Dupa 1989, in timpul lui Iliescu, generalul-maior Gheorghe Carp a ocupat functia de consilier prezidential detasat de la Ministerul de Interne la Presedintia Romaniei. Dupa 1994, Carp este evacuat de la presedintie si ocupa un deceniu pozitii importante in cadrul Ministerului de Interne, mai ales in guvernarea Constantinescu-CDR.

Generalul Carp, Dumitru Iliescu, fost sef la SPP si actualul General-locotenent Ionel Marin, adjunct al directorului SRI, lucrau cu totii in Armata si au fost implicati in dosarul cercetarii penale a represiunii din 1989. Ionel Marin, subordonatul lui Carp si cercetas diversionist la baza a devenit secund al granicerului Radu Timofte, la SRI.

Ionel Marin a fost capitan in Regimentul 2 Mecanizat Bucuresti si in aceasta calitate a participat la misiunea de represiune. Ionel Marin a fost numit adjunct al Directorului SRI la data de 16 iulie 2001, prin Decretul numarul 624, semnat de Ion Iliescu.

Credibilitatea SRI, stirbita

Cei trei au scapat pana acum datorita recursurilor fostilor procurori generali din timpul lui Ion Iliescu. Nu au fost trimisi in judecata pana acum desi Stanculescu si Chitac au fost intre timp condamnati la 15 ani de inchisoare. Ii asteapta insa si pe ei decizii similare.

Recent, numele lui Ionel Marin a fost pomenit in presa de investigatii si dat ca autor sigur al furtului notelor prim adjunctului SRI, Florian Coldea, folosite apoi de Mircea Geoana pentru a proba asa zisa implicare a lui Basescu in acte de politie politica.

“Biletelele” lui Geoana nu au reusit sa probeze nimic, dar au ridicat mari semne de intrebare referitoare la credibilitatea SRI, scotand la iveala un mare viciu care poate fi devastator pentru o institutie a carei menire este protejarea secretelor. Toti acesti comandanti si ofiteri superiori au motive serioase pentru a se grupa

impotriva presedintelui deoarece ar avea de executat ani grei de inchisoare, pedepse similare celor lui Chitac si Stanculescu. Pe langa acesti ofiteri mai sunt si multi altii, prinsi in dosarele lui Dan Voinea. Aceasta elita ofitereasca are toate motivele pentru a lupta din rasputeri.

Deja pe culoarele Parchetului se vorbeste despre inlocuirea lui Voinea cu Joarza, cel care a avut, de fapt, rolul de a bloca dosarele revolutiei si mineriadelor. Daca in cazul Monicai Macovei si a pro cu rorului Ciprian Nastasiu, dar si a altora de la DIICOT care au anchetat cazuri de spionaj, tradare si mare infractionalitate

economica, ce implicau nume grele ca Seres, Nagy, Patriciu, miza a fost evidenta pentru marele public, in cazurile ce privesc justitia militara acest temei a ramas in umbra, aproape invizibil pentru cei care nu au avut acces la informatii.

Masoneria kaki

Un element deloc de neglijat legat de imunitatea unor ofiteri in fata legii a fost apartenenta acestora la asa numita Masonerie kaki o grupare cunoscuta drept un fel de umbrela a ofiterilor din Armata si din serviciile secrete. Intre cadrele reprezentative, alaturi de generalul Gheorghe Carp se numara: – generalul Virgil Ardelean, fostul sef al Directiei de Informatii si Protectie Informativa – colonelul

Olimpian Ungherea, fost consilier al PDSR – generalul Mihail Popescu, fost sef al Statului Major General – generalul Ovidiu Soare (SRI, fostul sef al diviziei de aparare a Constitutiei), arestat in octombrie 2006 si anchetat de Parchet. Zilele trecute dosarul sau a fost inaintat de catre Parchet, instantei.

Dosarul sau contine elemente extrem de grave legate de un caz informativ intitulat “Distileria”. Informatiile obtinute se refereau la imixtiuni in actul de justitie, abuzuri grave ale unor persoane cu functii de decizie in stat, precum si fapte de tradare

comise de ofiteri SRI. Dintre persoanele implicate sunt de mentionat: Adrian Nastase, Ovidiu Tiberiu Musetescu, Dorina Mihailescu – actual deputat de Prahova, Ioan Stan – presedintele Comisiei parlamentare de control a SRI, alti parlamentari si factori din administratia locala Prahova.

Securistii penali

Ovidiu Soare este fiul fostului sef al Politiei Ilfov. Tatal lui Soare a fost in 2003 inaintat la gradul de general de catre Ion Iliescu intr-un grup de mai multi tati ai unor personaje importante: actualul lider al PSD – Mircea Geoana;

Silviu Predoiu – director interimar al SIE – sau Gheorghe Fulga – directorul demisionar al SIE. Inainte de 1989, Soare a lucrat la Directia V a Securitatii, unde a fost unul dintre aghiotantii lui Nicu Ceausescu. La Revolutie a fost “prezent” la Ministerul Apararii, unde a fost ucisa echipa de uslasi ai lui Trosca.

Apoi, actualul general a disparut. El a fost ascuns in sediul Sectiei 1 de pe Bulevardul Ana Ipatescu de catre capitanul devenit apoi colonel Emil Secu. Ca mai toti fostii securisti in 1990, a fost preluat de SRI. In 1991 a facut o specializare la scoala de la Gradistea, iar apoi a inceput urcarea rapida in ierarhia SRI.

Pentru inceput, a lucrat la Diviziunea A, iar apoi a ajuns seful acesteia. Diviziunea A, numita “Apararea Constitutiei”, a fost caracterizata de mai multi analisti ca fiind continuarea Directiei 1 a Se curitatii, cea care se ocupa de urmarirea partidelor politice si a intelectualilor. La data arestarii, Soare era unul dintre cei mai importanti pioni din SRI, practic, mana dreapta a lui Radu Timofte.

Soare, omul lui Nastase

Ovidiu Soare era si un “adept total al PSD”, un apropiat al fostului premier Adrian Nastase. In grupul sau de apro piati ii mai regasim pe Victor Opaschi, generalul Carp – fost secretar de stat la MI si consilier al lui Iliescu, Doru Ioan Taracila, Bebe Ivanovici si ginerele sau, Virgil Gheorghiu.

Soare este legat atat de Nastase cat si de Patriciu precum si de celebrul deja colonel Paltanea, cel care s-a imbogatit in umbra rafinariilor Vega si Astra, din Prahova, acolo unde PNL-ul este cel mai puternic. Ascensiunea lui Patriciu are de-a face cu Paltanea in mod direct.

Paltanea este acum cercetat penal. De adaugat ca fostul sef al sectiei SRI Prahova era si o veriga de legatura cu afacerile rusesti din Romania. O parte dintre cei pe care i-a crescut si plasat Ovidiu Soare in functii cheie conduc, practic, SRI-ul acum.

– Aurel Rogojan (colonelul Aurel Rogojan, a fost seful de cabinet al generalului Iulian Vlad, ulterior a ajuns consilierul personal al directorului SRI, Radu Timofte) – Generalul Vasile Iancu (fost sef de contrainformatii in spionajul lui Ceausescu, fost numarul doi in SRI-ul lui Timofte).

Pana in 1989, Iancu a fost ofiter la Directia I Informatii Interne a Securitatii, unde s-a ocupat de sportivii de la cluburile Steaua si Dinamo. Pastrat in SRI, Iancu a fost sef al Diviziunii de protectie a cadrelor, iar apoi sef al Corpului de control al SRI. -

Victor Marcu. A absolvit in 1968 scoala de ofiteri de securitate de la Baneasa, iar din martie 1975 a lucrat la Directia de Informatii Externe (DIE) a Departamentului Securitatii Statului. In perioada 1980-1985, a fost sef de birou si sef de serviciu la U.M. 0103 din DIE, unitate care supraveghea grupurile legio – nare din diaspora,

iredentismul maghiar si care se mai ocupa si de anihilarea emigratiei ostile regimului comunist. Intre 1985-1992, generalul Marcu a condus aceasta unitate care avea si sarcini speciale (dupa 1988, unitatea va fi coordonata de colonelul Ristea Priboi).

Dupa revolutie, Victor Marcu a fost colonel in cadrul Serviciului de Informatii Externe, iar in 1992 a fost transferat la SRI si avansat general maior. In 1994 a fost numit prin decret prezidential adjunct al directorului SRI, iar un an mai tarziu a primit inca o stea pe umar. In cadrul serviciului secret, Victor Marcu a fost seful

Operativului institutiei.

Magureanu vs Marcu

Generalul Victor Marcu a fost destituit de Virgil Magureanu in august 1995, sub pretextul esuarii unei operatiuni de filaj indreptate impotriva unor ziaristi de la ZIUA, actiune care a generat scandalul public de amploare denumit “terasa Anda”.

Se pare ca Magureanu insusi a fost insa acela care i-a strecurat lui Rosca Stanescu informatia despre pozitionarea echipei de filaj a subordonatilor generalului Marcu. Dupa debarcarea din 1995, activitatea lui a fost destul de discreta. Practic, generalul Marcu a aparut in luminile rampei abia cand a fost numit de ministrul privatizarii, Ovidiu Musetescu, secretar general al Autoritatii Nationale de

Privatizare. Ministrul Ovidiu Musetescu declara atunci ca misiunea generalului e “sa asigure protectia informativa a Autoritatii Nationale”. Atat de bine a fost asigurata incat o buna parte din activele statului a ajuns aproape gratis in mainile rusilor.

Firul rosu si frontul din umbra

Am facut un excurs oarecum aleatoriu, pornind de la intalnirea dintre ofiterul rus si generalul Carp punctand cateva nume si cazuri tocmai deoarece exista un fir rosu care ii uneste pe toti cei pomeniti mai sus.

Acesti ofiteri cu pozitii extrem de puternice, vreme de aproape doua decenii, sunt pe de o parte oameni foarte bogati, pe de alta parte sunt cunoscuti pentru “atingeri” cu capitalul rusesc.

O parte dintre acestia sunt sub ancheta Parchetului Militar. Pedepse grele i-ar astepta daca s-ar ajunge sa fie finalizate dosarele. Aceste personaje si reteaua lor de suport alcatuiesc “frontul din umbra” care l-a adus pe Basescu in pragul operatiunii de anihilare.

Se vorbeste si s-a vorbit deja de “lichidarea” politica a presedintelui. Unii insa si-ar dori mai mult. Un mare numar de cadre, acoperite sau nu de “umbrele” masonice, cu dosare penale sau cu averea stransa prin tradare, isi vad primejduite sansele de acces la parghiile de putere pe care le-au controlat atata vreme.

Basescu le sta in cale. Cand ofiterii romani, fie ei si cadre superioare in rezerva, se intalnesc cu ofiterii unor alte Puteri si discuta despre politica, rezultatul nu poate fi decat unul spectaculos. Se dau mesaje si se marcheaza pozitii de-o parte si de alta a razboiului invizibil, din spatele fatadei jocului politic.

Monarhia ingroapa Romania

Scoaterea, recent, de la naftalina, a spectralului Mihai I cu al sau Duda si ventilarea publica, dar si “underground” a perspectivei unor alternative de tip monarhic, de catre oamenii puterii, probeaza inca o data controlul deplin al lui Dinu Patriciu asupra aparatului guvernamental.

Intr-un interviu recent acordat Corinei Dragotescu, seful ROMPETROL a afirmat ca va vota pentru rasturnarea lui Basescu “pentru ca sper sa se faca cvorumul care sa permita trecerea, in liniste, catre o republica parlamentara sau poate catre o monarhie”.

Iesirea la rampa a lui Patriciu este un semnal care confirma incercarile unor politicieni din PNL si PSD in special de a-l contrabalansa pe Basescu prin varianta reinstaurarii Monarhiei. Rafuiala lui Patriciu cu Traian Basescu, cel care si-a permis sa dea liber dosarelor de cercetare penala a celei mai mari fraude din istoria Romaniei – cazul ROMPETROL – se apropie de apogeu.

Patriciu l-a comparat cu Lukasenko – dictatorul bielorus si l-a mai numit pe Basescu “maimuta”, “gorila”, “cioban”, “frana in calea progresului tarii”.

Reteaua Patriciu a Noii Oranduiri Oligarhice

Patriciu este un exponent ilustrativ, este expresia unei tipologii a oligarhiei romanesti. Aparitia sa recenta la rampa, cu un interviu in care a socat opinia publica sustinand ca Justitia ar trebui sa fie o afacere privata si ca reprezentantii statului ar trebui sa slujeasca oligarhia, arata continutul aproape patologic al reprezentarilor despre lume si viata ale acestui reprezentant de frunte al cleptocratiei.

CES – Cartelul Patronatelor si sindicatelor pe mana lui Patriciu

Lupta investitorilor autohtoni pentru mentinerea controlului economic la nivel national, in contextul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, a dus la crearea unor coalitii intre oamenii de afaceri, greu de imaginat in alte conditii.

Desi lupta interna dintre patronatele din Romania nu trebuie neglijata, in urmatoarea perioada, acestea intentioneaza sa se coalizeze, in cadrul Consiliului Economic si Social (CES), „impotriva ingerintelor nedorite ale investitorilor din Vest”, dupa cum a afirmat public unul dintre membri.

Ideea constituirii unei grupari de afaceristi care sa controleze mediul de afaceri la scara macro si sa negocieze cu Guvernul are la origine ideile lui Arkadie Volski, un apropiat al lui George Paunescu.

Volski a fost adus in Romania, in anii ‘90 si i s-a pus la dispozitie banca Unirea, care a devenit ulterior Nova Bank. Banca a devenit un culoar de manipulari financiare din si dinspre spatiul CSI, iar Volski, devenit consilier al presedintelui rus, Vladimir Putin, a trecut intre timp la cele vesnice. Emulii sai, insa, au perseverat.

La ora actuala, in Romania, exista trei mari asociatii patronale. Una este Alianta Confederatiilor Patronale din Romania (ACPR), al carei presedinte este omul de afaceri Dinu Patriciu. Entitatea condusa de acesta are ca membri asociatii si confederatii patronale conduse, la randul lor, de George Constantin Pau nescu, Lucian Boghiu, Mihai Carciog, si, din umbra, de Dan Voiculescu si Dan Ioan Popescu.

A doua este Uniunea Generala a Industriasilor din Romania – 1903 (UGIR – 1903), iar a treia, Confederatia Patronala a Industriilor din Romania (CONPIROM). Pe plan national, intre cele trei asociatii exista o lupta pentru suprematie in CES, insa ACPR se bucura de sustinerea Guvernului, prin relatii de prietenie, de afaceri si politice ale conducatorilor sai.

Miza CES-ului

Consiliul Economic si Social este organul consultativ al Parlamentului si Guvernului pe probleme sociale si de munca. Rolul membrilor sai este extrem de important pentru economia nationala, tinand cont de faptul ca, prin legea sa de organizare, CES avizeaza proiecte de hotarari si de ordonante ale Guvernului, proiecte de lege

ce urmeaza a fi prezentate Parlamentului, avizeaza proiecte de programe si strategii economice la nivel national. Concret, orice proiect privind un anume segment din economie, trece mai intai pe la CES, care, dupa o analiza atenta, poate oferi aviz favorabil, sau poate bloca o intiativa legislativa.

CES-ul reuneste majoritatea patronatelor si sindicatelor din Romania, din toate domeniile economiei nationale. Din acest motiv, controlul total al unei asociatii asupra CES este atat de contestata de ceilalti membri ai institutiei.

Figurile cheie: Patriciu, Voiculescu, Paunescu

In prezent, cele mai importante patronate care se bat pentru a obtine majoritatea celor 15 locuri destinate lor din CES- ul care urmeaza a se constitui sunt: ACPR, UGIR-1903 si CONPIROM. Potrivit legii, CES-ul nu poate fi constituit decat prin consensul partilor, in vreme ce, daca o asociatie membra detine 3/4 din numarul total de votanti in cadrul institutiei, are drept de VETO – adica are si painea si cutitul.

ACPR-ul lui Patriciu intentioneaza sa obtina 11 locuri in CES (desi semneaza doar patru contracte colective de munca la nivel national), astfel ca UGIR-903 si CONPIROM (care semneaza impreuna 15 contarcte) ar urma sa primeasca doar doua locuri. Celelalte doua locuri ar urma sa fie distribuite „altor organizatii patronale“ (cu doua contracte semnate) care pot fi oricand „racolate“ de ACPR. Daca acest calcul se va materializa, asociatia condusa de Dinu Patriciu ar avea rolul de judecator suprem in CES.

Fratia „lupilor“ lui Patriciu

Asociatiile reunite sub tutela ACPRului condus de Dinu Patriciu ascund nume influente din mediul de afaceri si politic. De la infiintare, ACPR a fost condus, pe rand, de fostul vicepremier George Copos – care a renuntat la functie dupa intrarea in Guvern, de Lucian Boghiu – fostul sef al Electrica si om de incredere al fostului

ministru PSD al Economiei si Comertului, Dan Ioan Popescu, iar acum de Dinu Patriciu. Din ACPR fac parte un numar de sapte Asociatii si alte trei entitati care sunt membri asociati: Consiliul National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania (CNIPMMR) – este condusa de Ovidiu Nicolescu, personaj cunoscut ca

fiind unul dintre oamenii de incredere ai liderului PC, Dan Voiculescu. La randul sau, Voiculescu este legat de Dinu Patriciu prin afaceri comune in umbra ROMPETROL – fiica sa, Camelia Voi culescu, a castigat in patru ore 10 milioane de dolari in ziua marelui tun cu actiunile de la Bursa.

Il mai uneste strans cu Patriciu si dosarul penal ROMPETROL. Confederatia Nationala a Patronatului Roman (CNPR) – este condusa chiar de Dinu Patriciu. Uniunea Generala a Industriasilor din Romania (UGIR) – este condusa de George Constantin Paunescu. Relatia sa apropiata cu rusii i-a permis lui Paunescu

intermedierea, in anii ‘90, a primului acord de colaborare intre Rusia si Romania. Confederatia Patronala a Industriei, Serviciilor si Comertului din Romania (CPISC) este condusa de Lucian Boghiu, (adica de Dan Ioan Popescu).

Alfa si Omega rusilor

Alti membri ai ACPR sunt: Asociatia Romana a Antreprenorilor de Constructii (ARACO) – condusa de Laurentiu Plosceanu; Consiliul National al Patronilor din Romania (CoNPR) – presedinte este Mihai Carciog; Patronatul National Roman

(PNR) – condus de controversatul Florian Costache. Dintre membrii asociati, cel mai influent este Asociatia Romana a Bancilor (ARB), condusa de Radu Gratian Ghetea. Acesta este si prim vicepresedinte al Alpha Bank, entitate cunoscuta ca apartinand unor oameni de afaceri rusi, implicati in preluarea RAFO Onesti.

Ghetea este un personaj extrem de influent in lumea bancara, el fiind vreme de 17 ani la Banca Romana pentru Comert Exterior (BRCE). Mai mult, Ghetea – in calitate de presedinte al bancherilor din Romania – are stranse legaturi inclusiv cu guvernatorul Bancii Nationale, Mugur Isarescu.

Alti doi membri asociati ai ACPR, cu un rol la fel de important in cercul pentru putere, sunt Initiativa Europeana a Mediului de Afaceri (IEMA) – al carei presedinte este tot Dinu Patriciu, si Asociatia Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR) – condusa de Florin Pogonaru.

Patriciu isi doreste obtinerea controlului si in structura CES, ceea ce i-ar conferi o ascendenta in plus asupra guvernului. Patriciu personifica resurectia grupurilor ascunse – conspirate pana in prezent – care au capitalizat resursele principale economice si acum isi asuma, la vedere, un post comisarial, de control total politic. Atat actualul premier, cat si cel care va urma sunt pioni ai lui Dinu Patriciu.

Preocuparile sale de resort politic si social interfereaza si cu zona culturala si a societatii civile, spatiu din care se hraneste si se recruteaza clasa politica. Grupari mai mult sau mai putin vizibile ancorate in zona spatiului societatii civile, sau in civil, au rol de control si influenta. Exista legaturi stranse intre astfel de grupari si politica cinica a Noii Oranduiri Oligarhice, oranduire reprezentata si ilustrata de Patriciu.

ROMPETROL – garnizoana logistica a grupurilor comisariale

Arhitectul care detine Grupul ROMPETROL nu se ocupa doar de politica, ci si de “politica culturala”. ROMPETROL Holding detine, pe langa cotidienele Adevarul si Click, si grupul de presa Satiricon (Dilema veche, Dilemateca – fondate de Andrei Plesu si revistele Plai cu boi, Aspirina saracului – create de Mircea Dinescu si

Romania literara – girata de Nicolae Manolescu). Banii proveniti din afacerile cercetate penal, din deturnare de fonduri, spalare de bani, evaziune fiscala, manipulare a pietei, tranzactionare nelegitima la Bursa, administrare frauduloasa etc. au ajuns in pusculitele unor grupari care si-au asumat functii comisariale ale spatiului public.

Printre acestia se afla membri fondatori si actionari ai Academiei Catavencu care au fost platiti cu suma de 8.626.095.788 lei, la data de 07.11.2002, din surse financiare ilicite mentionate in raportul Oficiului National de Combatere a Spalarii Banilor. Matricea functionala, trasaturile si definitiile constitutive ale curentului

cultural reprezentat de gruparea adapostita de ROMPETROL dezvaluie o accentuata si apasata orientare antiromaneasca. Atacul la Eminescu pleaca din garnizoana ROMPETROL si este hranit logistic de reteaua lui Patriciu. Patronul este si fondator al Institutului de Studii Liberale, intre ai carei membrii fondatori se numara Zoe Petre, Nicolae Manolescu, Horia Roman Patapievici si Andrei Plesu.

Razboiul cu Justitia

Razboiul cu Justitia este tema centrala a tuturor celor care sunt implicati personal in cazul Patriciu, sau care au rude abonate la acest caz. De aici pleaca si razboiul deschis cu presedintele Traian Basescu. Dinu Patriciu este indicat de procurorii DIICOT drept creator si coordonator al unui grup de crima organizata, care si-a obtinut aderenti si sustinatori din mai multe institutii ale statului.

Reteaua de crima organizata transfrontaliera, grupare “de tip mafiot”, ar fi cea mai vasta, printre alte motive, si pentru ca “sa infiltrat la toate nivelurile puterii si in toate institutiile statului”. In Rechizitoriul ROMPETROL se gasesc multe dintre explicatiile pe care le cautam, cu privire la modul de alcatuire a Puterii actuale a Romaniei. Patriciu este un model de afirmare a unui grup de interese concentrat pe sectorul strategic al energiei.

“Grupul de criminalitate organizata”

In septembrie 2006, Parchetul a finalizat Rechizitoriul cazului ROMPETROL. Rezulta de aici ca, aproape un deceniu, omul de afaceri Dinu Patriciu impreuna cu inalti reprezentanti ai statului au constituit un grup infractional organizat, transfrontalier, care s-a ocupat, pe langa operatiuni de manipulare a pietei, de capital, de spalare

de bani rezultati in urma activitatilor ilicite, captand sume considerabile datorate statului, externalizand apoi fondurile obtinute in urma desfasurarii activitatii infractionale. Grupul de afaceri reprezentat de Dinu Patriciu este calificat drept un „grup infractional care si-a asigurat sprijinul, prin cooptarea in cadrul grupului,

a unor persoane cu functii importante in institutii ale statului – grup de criminalitate organizata.” Dosarul ROMPETROL arunca in aer scena politica romaneasca, in spatele lui Patriciu regrupandu-se majoritatea “capitalistilor” cu averi facute in regimul cripto-comunist al lui Ion Iliescu.

Magnatul penal, liberalul antiliberal, pusculita mafiei pesediste este in acest moment modelul desavarsit al “privatizarii mafiei comuniste”. Solidaritatea din jurul sau a unor personaje asemanatoare – Dan Voiculescu, Marko Bella, Tariceanu, Verestoy Attila, arata ca Dosarul ROMPETROL este atat de important,

incat inflameaza intreaga scena politica a tarii. Toti acestia sunt cuprinsi in fraudele spalarilor de bani din dosarul ROMPETROL si ar urma sa incaseze ani grei de puscarie. In Rechizitoriul dosarului ROMPETROL se mai precizeaza: In perioada anilor 1999-2004, grupul infractional astfel organizat si-a realizat scopul de insusire a creantei statului roman rezultata din Acordul de cooperare economica

internationala cu statul libian, de decapitalizare a Rafinariilor Vega si Petromidia, de insusire si folosire in propriul interes a sumelor de bani colectate si destinate bugetului de stat, dar si de a transfera sume de bani catre societatile membre ale grupului infiintate in paradisuri fiscale si, nu in ultimul rand, crearea, in mod artificial, de lichiditati prin listarea la bursa a Rafinariei Petromidia.

Pe langa bani, grupul lui Patriciu a obtinut nu doar accesul la resursele statului, ci si un important reper energetic cu valoare strategica. Ruperea din patrimoniul Romaniei a acestei resurse are nu doar implicatii economice, ci si consecinte geopolitice semnificative. Romania este o placa turnanta – se afla pe o falie geopolitica, la frontiera Vestului cu Estul, astfel ca aici se duc lupte in toata regula (si) pentru controlul acestei importante resurse – energia.

Conexiunea Vantu

Preluarea ROMPETROL de catre gruparea Patriciu s-a facut cu ajutorul lui Sorin Ovidiu Vantu. In 1998, ROMPETROL, colos al industriei petroliere, era una dintre cele mai profitabile firme romanesti. Numai din contractele externe avea de incasat peste 250 milioane de dolari, harta creantelor acoperind Libia, Egipt, Sudan, Irak, Rusia, Ecuador.

Traiectoria ascendenta a companiei este stopata brusc prin intersectarea cu gruparea Patriciu. La acea vreme, Patriciu era asociat cu Sorin Marin in firma SG International (SGI). Cu sprijinul lui Alexandru Popescu si Nicolae Stoica, pe atunci membri in conducerea ROMPETROL, din august 1998, SGI incepe sa cumpere masiv actiuni ROMPETROL cu pretul de 10-11 USD/bucata.

“Investitorul” Patriciu nu avea dreptul legal sa faca investitia, SGI-ul avand mari datorii catre stat. La sfarsitul lunii septembrie, SGI detinea deja 18% din actiunile ROMPETROL, fara sa fi anuntat CNVM la depasirea pragului de 5%. Profitand de pozitia sa de atunci, de parlamentar al unui partid aflat la guvernare, Patriciu a incalcat flagrant legea sfidand CNVM.

In luna octombrie 1998, prin functionarii ROMPETROL, SGI cumpara inca 11% din actiuni aflate atunci in posesia lui Sorin Ovidiu Vantu. Vantu le achizitionase de la PAS – asociatia salariatilor, care au cedat actiunile catre SOV cu speranta ca astfel vor fi protejati de atacul lui Patriciu. Nu s-a intamplat asa, in realitate Vantu si Patriciu erau intelesi si “i-au lucrat” pe actionari fara probleme.

Fara sprijinul lui Vantu insa Patriciu nu ar fi reusit sa puna mana pe ROMPETROL. Desi nu era inca actionar majoritar, Patriciu schimba abuziv componenta Consiliului de Administratie, devenind presedinte al acestuia. Sorin Marin, omul sau de incredere, devine membru, la fel ca si reprezentantul FPS.

Patriciu introduce modificari in Statul de functionare ale Companiei ROMPETROL care sa-i permita confiscarea definitiva si, mai ales, accesul imediat la activele fiscale ale ROMPETROL. Dupa rezolvarea ROMPETROLULUI, a urmat lichidarea celui mai important complex energetic din sud-estul Europei – SNP PETROM, care a fost vandut unei societati cu mult mai mica pondere – OMV, in conditii cu totul discutabile.

Cand Basescu a incercat o (timida) dezbatere publica pe aceasta tema au facut zid si Ion Iliescu, si membrii guvernului Nastase. Actiunea de lichidare a grupului PETROM a fost o forma de predare a Romaniei din punct de vedere energetic, statul roman fiind astfel lipsit pe viitor de autonomie energetica.

Castigul reprezentat de controlul sistemului energetic si al unor importante ramuri industriale ale Romaniei apartine unei mari puteri, Rusia. Obiectivul principal al Washingtonului – eliminarea treptata a influentei rusesti in politica europeana – a primit o lovitura directa si ca urmare a eurostangismului militant al petro-liberalilor lui Patriciu.

Rusia, liberalii Si virusul Antiamerican

Manifestarea cea mai pregnanta se vadeste in campania (cu note isterice) retragerii trupelor din Irak. In vara anului trecut, Tariceanu si liberalii lui Patriciu invocau, pentru a justifica propunerea de retragere a trupelor romanesti din Irak, cazurile Spaniei si Italiei.

La Madrid si la Roma guvernele sunt insa socialiste, membre ale grupului socialist din Parlamentul European. Tot grupul stangist european este infestat de virusul antiamerican. Unul dintre europarlamentarii reprezentativi ai acestui grup este celebrul militant trotkist din Franta anilor ‘60, Daniel Cohen – Bendit, un fan declarat al Armatei Rosii sovietice.

Grupul socialist european, care tot proclama autonomia europeana fata de Statele Unite in domeniul politicii externe si de securitate, este asociat cu gruparile comunistilor si ecologistilor create si finantate cu ani in urma de Uniunea Sovietica, mai exact de o directie a KGB.

Initiativa retragerii trupelor din Irak, trambitata de Tariceanu, devoaleaza afinitatile cu discursul antiamerican si antioccidental promovat de Rusia in plan european. Contextul este totodata acela al planului instalarii de baze militare americane in Romania. Rusia a reactivat retelele de agenti de influenta conservate in Romania si astfel a ajuns presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, sa afirme ca deja intrati in NATO ar trebui sa o lasam mai moale cu parteneriatul cu Statele Unite.

Finul lui Tariceanu, cerea practic intreruperea parteneriatului strategic cu Statele Unite. Agenta kaghebista Gisella Vass ar fi fost mandra de nepotelul ei. Tot Bogdan Olteanu este cel care trage sforile pentru proiectata intalnire a lui Tariceanu cu Putin, preparata deja de o recenta vizita a lui Patriciu in Rusia.

Melescanul lui Patriciu, gunoiul in costum Armani

De la inceputul lui 2006 asistam la o adevarata ofensiva a lui Dinu Patriciu in stergerea responsabilitatii penale personale, cat si a complicilor sai. Eforturile sale au culminat prin asaltul asupra guvernarii Romaniei care a devenit practic o anexa a consiliului de administratie ROMPETROL.

Teodor Melescanu actual ministru al Apararii, a fost membru in Consiliul de Administratie al ROMPETROL, intre 2002 si 2004. In conditiile in care principalul actionar al ROMPETROL, Dinu Patriciu, este nu doar anchetat penal, ci si intr-un litigiu international cu statul roman, prezenta unor oameni in pozitii cheie din

guvern, care au fost remunerati de el cu sume importante, ridica serioase semne de intrebare fata de cat de bine este protejat interesul public in acest litigiu. Melescanu a fost deconspirat recent ca agent securist de celebrul Liviu Turcu, ofiterul care a fugit in Occident inainte de 1989 (Traian Basescu l-a numit, pe

Melescanu, mai inspirat poate, “gunoi in costum Armani”). Melescanu a fost cel care a legat PNL-ul direct cu partidul lui Putin, semnand un acord cu o organizatie din Moldova sustinuta si creata de consilierul special al lui Putin, Gleb Pavlovski.

Orban, pudelul care latra

Ludovic Orban, ministrul Transporturilor, a fost administrator la Rominserv, firma membra a holdingului ROMPE TROL, al carui principal actionar este Dinu Patriciu. Orban a incercat recent, ca viceprimar al Capitalei, sa treaca prin Consiliul Municipal o hotarare favorabila ROMPETROL.

Instalat de Patriciu drept sef al ofensivei anti-Basescu, Ludovic Orban a facut eforturi disperate pentru a se remarca, prin obscenitate si trivialitate desantata, in ochii adevaratului sef al PNL – Dinu Patriciu. Ludovic Orban si-a dovedit fidelitatea in perioada izbucnirii scandalului ROMPETROL, cand a sarit sa-si apere patronul din

calitatea de presedinte al PNL Bucuresti afirmand ca, “dupa cazul Dinu Patriciu nici un cetatean al Romaniei nu se poate simti in siguranta” – jignind astfel toti cetatenii Romaniei care n-au nici un motiv sa fie pusi in aceeasi oala cu jefuitorii economiei nationale. Tatal lui Orban a fost securist in perioada cea mai neagra si mai plina de blestematii a Securitatii. Batranii membri ai AFDPR care mai sunt in viata si-l

amintesc inca pe macelarul din Brasov, renumit pentru sadism si maniac al batailor crunte. A fost dat afara in perioada anilor ’60, cand aparatul incerca sa isi schimbe fata. Ulterior, a lucrat la Abator, unde, ca fost securist, si-a facut de cap. A fost arestat pentru furt, fiind in lot cu fostul director al ONT, serbanica, un caz cunoscut la vremea aceea.

A facut puscarie la Penitenciarul Codlea, ceea ce nu l-a oprit pe fiie-su, Ludovic, sa-si doreasca sa serveasca Partidul, astfel ca, dupa absolvirea facultatii de Tehnologie a Constructiilor de Masini din Brasov, in 1988 si-a propus sa intre la stefan Gheorghiu. Imediat dupa absolvire, la un an, a devenit, ajutat de “structuri”, invatacel in ale activismului PCR la Stefan Gheorghiu.

Politrucul pe stil nou

Munca in fabrica nu i-a suras, vocatia de politruc fiind mult mai aproape de fibra sa intima. Dupa revolutie, se metamorfozeaza in liberal, aripa deplin conspirata, si se inscrie la continuatoarea scolii de activisti de partid “stefan Gheorghiu”, la SNSPA, institutie fondata de ofiterii securitatii si activistii partidului comunist, in sedii puse la dispozitie de SRI.

Conducerea SNSPA era asigurata de cadre de nadejde, apropiati ai lui Ion Ilici Iliescu, care avea nevoie de o institutie ce urma sa asigure necesarul, linia a doua de cadre si slujbasi ai retelei cominterniste care apucase sa puna mana pe conducerea statului. Din acea perioada dateaza si racordul cu Dinu Patriciu, un reprezentant al structurilor acoperite, care isi propunea, inca de pe atunci, preluarea patrimoniului romanesc in folos propriu.

“Famiglia liberala”

“Famiglia liberala” creata de Patriciu cuprinde numai astfel de “curati liberali”, “pur sange”: Orban, odrasla de ofiter de securitate, fotomodelul Tariceanu, crescut de colaboratorul Securitatii Dan Amedeo Lazarescu, Bogdan Olteanu, finul si mana dreapta a lui Tariceanu, nepot al Gizellei Vass, agenta NKVD direct implicata in

dosare de crima si chiar cercetata dupa Revolutie o perioada, pana cand, misterios, dosarul s-a topit si exemplele pot continua. Cat despre Tariceanu, practic nici nu mai incap comentarii daca avem in vedere ca in procesul ROMPETROL acesta depune marturie in favoarea companiei Bossului si impotriva

intereselor statului roman (desi, teoretic, reprezinta statul roman, ca prim ministru!). Un simt de sluga fara egal sau aroganta unei sfidari fara precedent l-a determinat pe Tariceanu sa-i ofere, initial, postul Justitiei avocatului lui Dinu Patriciu in dosarul ROMPETROL, Cristian Iordanescu. Informatia apare chiar intr-unul dintre ziarele oligarhului penal, “Adevarul”.

Am fi putut fi un exemplu unic pentru intreaga Europa cu un ministru al Justitiei care sa cumuleze si functia de avocat al unui cercetat penal! si toate acestea in numele “reformei”, asigurarii functionarii statului de drept, garantarii independentei justitiei si continuarii luptei anticoruptie.

Complicitatea lui Constantinescu

Patriciu si-a luat avant in afaceri prin complicitatea lui Emil Constantinescu care, nu intamplator, este acum ideologul frontului anti Basescu. Plasarea lui Constantinescu tot mai evidenta, in aceste momente politice din Romania, de partea celor care tin prin orice mijloace sa intrerupa la mijloc, mandatul presedintelui Romaniei, trebuie analizata cu mai multa atentie.

Geoana, Constantinescu, Sorin Rosca Stanescu si Voiculescu se vad des si dezbat impreuna cu Patriciu un proiect numit Romania fara Basescu. Odata cu instalarea Regimului Constantinescu Dinu Patriciu i-a cooptat pe Catalin Harnagea si pe Dorin Marian, cel care raspundea la nivel inalt de Securitatea Nationala, obtinand astfel suportul si propulsia SIE si a sistemului de siguranta nationala.

I-a recompensat ulterior pe amandoi, oferindu-le slujbe la ROMPETROL. Tariceanu l-a mobilizat recent pe Dorin Marian la Cancelaria sa, instalandu-l, practic, sef al campaniei anti Basescu. Resursele financiare nu vor fi o problema, cata vreme campania este sustinuta de Patriciu.

Lichidarea lui Basescu

Constantinescu a primit, se pare, rolul de manager al acestui proiect al carui mesaj definit chiar de el, este “lichidarea lui Basescu”. Cu alte cuvinte, Presedintele Basescu trebuie infrant cu orice mijloace deoarece ne aflam in criza –in stare de razboi total.

Un prim efect al razboiului este suspendarea legii. Asadar, Constantinescu a citat definirea fazelor, ne-a dezvaluit faza care urmeaza – suspendarea legii, a moralei si a regulilor. Geoana propune sudarea lui Basescu intr-un sarcofag de plumb sau alungarea din Romania (evident dupa lichidare). Voiculescu si Rosca Stanescu au in acest razboi, rolul de ofiteri de presa si diversiune.

Constantinescu este ideologul. Cand spui ca intr-un razboi, legile trebuiesc suspendate, ne indreptam spre un deznodamant al fatalului. Basescu trebuie sa dispara –si in plus, lovitura trebuie sa fie fatala, pentru ca, odata esuata, ea va genera un efect contrar.

Constantinescu propune un proiect politic care nu exclude suprimarea. Cand spui ca in razboi – legile se suspenda – excluzi din start procedura electorala si votul democratic. Probabil ca poate fi luata in considerare si fraudarea masiva a alegerilor printr-o Generare premeditata de haos, urmata de o stare de urgenta declarata sub autoritatea Parlamentului. Lucruri asemanatoare se petrec in vecinatatea noastra rasariteana.

Ucrainizarea Romaniei

Asemanarea si coincidenta miscarilor de pe scena politica a Romaniei si Ucrainei nu sunt deloc intamplatoare. si aici si in Ucraina se da o batalie – aproape pe fata – intre interesele rusesti si cele euro-atlantice. Noile evolutii din campul politic din Romania, dar si din spatiul mai larg al vecinatatilor rasaritene, Ucraina, mai ales,

reclama o noua cheie de abordare, adecvata dinamicii evenimentelor care sunt in derulare. Jocul lui Patriciu si sprijinul din umbra sau fatis obtinut de acesta nu poate fi decriptat fara intelegerea acestui aspect. Ucraina a lansat o adevarata batalie impotriva intereselor Romaniei, pe toate planurile posibile, episodul recent,

al transformarii Insulei serpilor in district al Odessei, in scopul interzicerii accesului tarii noastre la rezervele continentale submarine de hidrocarburi fiind doar varful aisbergului. Ne aflam intr-o arie de intersectie a numeroase interese geo-politice, in mij locul bataliei pentru trasarea rutelor viitoarelor conducte care urmeaza a fi alimentate de titeiul din bazinul Marii Caspice.

O rivalitate energetica fara pre cedent se ascunde in spatele numeroaselor dispute diplomatice si militare regionale. Din aceasta perspectiva trebuie asezata grila de intelegere a rolului lui Patriciu si a ac tiunii “grupului sau de crima or ganizata”.
Destructurarea economiei nationale

Vreme de mai bine de un deceniu, grupul infractional condus de Patriciu a spalat bani, a manipulat piata de capital si a inselat autoritatile. ROMPETROL era nava amiral a comertului exterior romanesc, se afla in topul firmelor romanesti de comert exterior, fiind singurul contractor specializat in petrol si gaze care activa cu

succes pe piata mondiala. Ani de zile, aceasta societate a adus in tara milioane de dolari rezultati din lucrarile de foraj si constructii-montaj in domeniul petrolier executate in diverse tari ale lumii. Afacerea ROMPETROL a fost din start cladita pe baza unei strategii de destructurare a economiei nationale. Au avut loc o serie de lovituri succesive care au lichidat intreg patrimoniul petrolier al Romaniei, una

dintre averile strategice ale tarii fiind instrainata prin jaf – politica dusa de toate guvernarile care s-au succedat dupa momentul 1989. Tandemul de astazi OMV – ROMPETROL este expresia unui periculos monopol in industria petrolului creat prin contributia decisiva a “elitei” corupte securistice si de partid. Cazul Patriciu si

analiza contextului care a creat situatia de acum este de o covarsitoare importanta in sensul perceptiei orizontului societatii romanesti in intervalul urmator. Patriciu este un exponent ilustrativ, este deja expresia unei tipologii a oligarhiei romanesti, asemanatoare celei rusesti. Nu intamplator oligarhia noastra este conectata direct cu omologii de la Moscova. Eficacitatea Cartelului arata o remarcabila tenacitate.
PNL S.R.L.

Liberalii stau in pozitie de drepti in fata sefilor Calin Popescu Tariceanu (15 milioane de dolari) si Dinu Costache Patriciu (350 milioane de dolari). Pentru a avea sprijin in partid, Tariceanu i-a luat asociati in firmele Intervam SA, Leader High Tech SA si Sopas SA pe colegii lui Sebastian Vladescu, Andrei Chiliman, Dan

Radu Rusanu, George Danielescu- SAFI, Radu Spiridon Cojocaru, Dan Constantinescu, Ion Basgan. Dupa ce a reusit sa puna mana pe PNL si sa scape de contestatari, gruparea Tariceanu – Patriciu se poate lauda ca detine controlul asupra partidului. Constienti ca, pentru politicieni, banul este cel mai important, cei doi afaceristi sau asociat cu senatori, deputati si primari din PNL.

Patriciu a subjugat intreaga Filiala PNL Prahova, iar ceilalti colegi sunt tinuti la respect prin relatiile de afaceri, in care, bineinteles, sefii cei mari sunt patroni sau actionari majoritari. Este motivul principal pentru care, in urma cu doi ani, Theodor Stolojan spunea ca PNL s-a transformat intr-un SRL.

Legaturile de afaceri ale gruparii Tariceanu- Patriciu cu membri PNL
Firma Intervam SA este una din multele societati la care este actionar Calin Popescu Tariceanu, premierul Romaniei. Interesant este ca printre actionari gasim nu mai putin de 6 liberali: Andrei Chiliman, Dan Radu Rusanu, George Danielescu- SAFI, Radu Spiridon Cojocaru, Dan Constantinescu, Ion Basgan.

Chiliman este primarul sectorului 1 din Bucuresti, Basgan, parlamentar de Teleorman, Cojocaru – fost parlamentar de Brasov, Constantinescu, senator de Brasov, iar Dan Rusanu este deputat de Hunedoara. Cel mai cunoscut este George Danielescu, zis si SAFI. Alaturi de acestia, pe lista actionarilor mai apar alte firme, la care, intamplator, sunt actionari liberali: ARI Electronics Invest SRL,

Banca Romana pentru Relansare Economica Libra Bank, Flanco Import Export SRL, Publimedia SRL, dar si fantomatica SC ARABESQUE INVESTMENTS INTERNATIONAL SA, cu domiciliul in Insulele Virgine. La Leader High Tech SA, printre partenerii lui Calin Popescu Tariceanu il gasim pe fostul ministru de finante Sebastian Vladescu, dar si firma SC Medist SRL.

Banii si relatiile “baietilor destepti”

Este cel putin dubios cum atatia liberali sunt asociati cu Tariceanu si cu Patriciu in diverse firme. si nu numai cu ei, in cercul baietilor destepti intrand, mai nou, Sebastian Vladescu, Bogdan Olteanu, Relu Fenechiu si altii. Sa nu mai poata acesti politicieni sa faca afaceri cu altcineva?

Sau poate ca tocmai banii si relatiile – unele chiar in PSD – de care dispun Tariceanu (15 milioane USD, conform Topului 300 Capital) si Patriciu (350 de milioane de dolari) sa fie hotaratoare in alegerea celor doi ca parteneri. PNL nu mai este un partid in care sa primeze interesul public si politic, ci unul in care guverneaza legea banului. Este un fel de SRL al lui Tariceanu si Patriciu, ambii implicati in megaafacerea ROMPETROL.

TUNUL ROMPETROL
Castigurile realizate de mai multe persoane importante de pe scena politica, in urma tranzactiei de la bursa cu actiuni ROMPETROL Rafinare: * Camelia Rodica Voiculescu: 480.000.000 de actiuni x (250-116) a 64,3 miliarde lei * Attila Verestoy: 70.000.000 x (300- 116) a 128,8 miliarde lei

Castigurile realizate sau partile de realizat de catre persoanele care au cumparat de la Saltville pentru un pret mediu de vanzare, de 650-660 lei/actiune
* Camelia Rodica Voiculescu: 480.000.000 x 650-250) a 192 miliarde lei *Attila Verestoy: 70.000.000 x 650- 300) a 17 miliarde lei * Calin Popescu Tariceanu: 10.000.000 x (660-500) a 1,7 miliarde lei

Tariceanu a fost implicat in SAFI
Firma Societatea de Administrare a Investitiilor SAFI – Invest SA Numar de inmatriculare J40/15812/1994, acordat la 24.08.1994 – 19.12.1996 – Calin Popescu Tariceanu intra in SAFI – 18.05.1999 – Calin Popescu Tariceanu iese din SAFI – In 1996, Consiliul de Administratie al SAFI era format din Viorel Catarama -

presedinte, Andrei Ion Chiliman membru, Radu Boroianu – membru, Dan Rusanu – membru, Bogdan Stanca – membru. Din cele 43.208.013.467 de titluri de participare la SAFI, liberalii detineau un activ de 251.203.959.581 lei. – Cand s-a mirosit caderea catastrofala a SAFI, cei din conducere, in frunte cu George

Danielescu si Tariceanu, si-au retras zeci de miliarde de lei. Premierul, acum proprietar al mai multor societati comerciale, inclusiv al celei ce se ocupa de importul de autoturisme Citroen pentru Romania, ATS, a imprumutat cateva zeci de miliarde necesare unor asemenea afaceri de la SAFI, adica, mai exact, de la oamenii care au cotizat. Prabusirea SAFI, in 1996, a lasat cu buzunarele goale si a adus la disperare circa 106.000 de investitori, care si-au depus agoniseala, tentati de dobanzile mari promise.

PNL Si recuperarea filierei PSD – Moscova via Chisinau

Intre PNL si PSD exista insa si un alt fel de “lucrare impreuna” decat cea vizibila pentru toata lumea. In privinta proiectelor legate de romanii din afara granitelor functioneaza o coniventa semnificativa care da masura “diferentierii” ideologice dintre PSD si PNL. Desi anchete ale institutiilor specializate au scos la lumina fapte ce dovedesc implicarea guvernarii PSD in acte penale si actiuni antiromanesti, PNL a continuat aceeasi politica dusa de regimul Nastase fata de romanii din afara granitelor.

Titus Corlatean a dat banii Guvernului Romaniei oamenilor Moscovei de la Chisinau
Raportul oficial al Curtii de Conturi a Romaniei, institutie suprema de control financiar arunca o raza de lumina asupra proportiilor jafului si ilegalitatilor din timpul gu vernarii PSD si, in acest caz, a implicarii actualului secretar general al

PSD, Titus Corlatean, in sponsorizarea oamenilor Moscovei de la Chisinau pe vremea cand era responsabil al Departamentului pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni. Raportul, realizat pe parcursul anului 2006 si cuprinzand verificarile asupra perioadei 2004-2005, are sute de pagini si fotografiaza neregulile din toate institutiile romanesti. Una dintre cele mai explozive parti din documentul Curtii de

Conturi este cea referitoare la modul de utilizare a fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru finantarea proiectelor pentru romanii de pretutindeni. Se demonstreaza ca statul a fost prejudiciat, cu zeci de miliarde de lei, iar organizatiile care au derulat aceste fonduri au fost date pe mana Justitiei. Cu un an in urma, un functionar al Departamentului a starnit un scandal rasunator, afirmand

public ca alocarea fondurilor catre romanii din afara granitelor, proces secretizat de Adrian Nastase, s-a facut pe criterii cu totul anapoda. Fonduri ale statului roman au fost dirijate in beneficiul unor agenti dovediti ai Moscovei, cu implicarea unor cadre corupte din serviciile romanesti. Actualul secretar de stat responsabil pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni, Mihai Gheorghiu, instalat de PNL, a refuzat sa sesizeze Procuratura cerand doar un Raport al Corpului de Control.

Curtea de Conturi dezvaluie jaful din timpul Guvernarii Nastase
Un Memorandum realizat de un functionar al MAE, inaintat Guvernului Romaniei in mai 2005, arata urmatoarele fapte – confirmate acum si de laborioasa cercetare a Curtii de Conturi: in toate proiectele nefinalizate sau defectuos finalizate se intalneste aceeasi ecuatie: un grup restrans de persoane a distribuit clientelar,

pe criterii cu totul straine interesului national, sume fabuloase de bani unor reprezentanti ai unor organizatii din Republica Moldova, fara a urmari finalitatea reala a cheltuirii sumelor decontate. Acest mic grup de persoane, care include si functionari guvernamentali, precum si persoane care graviteaza in jurul unor centre de putere politica apartinand fostilor guvernanti, se poate face vinovat de

abuz de putere, trafic de influenta, deturnare de fonduri, insela ciune. Pe langa irosirea fondurilor publice si a utilizarii necorespunzatoare a acestora, se adauga dezinformarea cu buna-stiinta a opiniei publice si a autoritatilor romanesti si straine, prin rapoarte si “analize” lipsite de orice relevanta si prezentate drept

materiale rezultate ca urmare a unor investigatii costisitoare. Grupul responsabil de toate acestea si-a propus, si a reusit in mare masura, arogarea rolului de instanta de analiza si interpretare a problematicii spatiului exsovietic si, cu precadere, a Republicii Moldova.

Coruptia societatii in civil

Memorandumul amintit, inaintat Guvernului Romaniei in mai 2005, scotea la lumina fapte grave de coruptie. Ulterior, datele au fost confirmate de ancheta Curtii de Conturi a Romaniei, referitoare la modul de utilizare a fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru finantarea proiectelor pentru romanii de pretutindeni, care s-a incheiat la sfarsitul anului 2006.

Trei organizatii care au prejudiciat statul au fost date pe mana Justitiei. Toate cele trei organizatii din Iasi, Centrul pentru Democratie Iasi, Fundatia Academica Petre Andrei Iasi si Centrul de Prevenire a Conflictelor si Early Warning, reprezinta in fapt acelasi grup, membrii lor avand stranse legaturi. Toate aceste ONG-uri sunt controlate de oameni apropiati unor cadre corupte ale structurilor serviciilor secrete si sunt strans legati de PSD.

Iulian Chifu, prezent adeseori pe postul Realitatea TV, ca director al Centrului de Prevenire a Conflictelor si Early Warning, este fondator si al Centrului pentru Democratie Iasi. Doru Tompea, membru fondator al Centrului pentru Democratie Iasi, era si membru al Biroului Judetean al Partidului Social Democrat si a fost directorul de campanie al Uniunii PSD+PUR.

Tompea este, in acelasi timp, presedinte al Fundatiei Academice Petre Andrei, actionar al acesteia si, totodata, decan al Facultatii de Psihologie din cadrul Universitatii Petre Andrei, universitate particulara care apartine Fundatiei Petre Andrei.

Plan rusesc sustinut la Bucuresti

Centrul condus de Iulian Chifu, un apropiat al senatorului PNL Teodor Melescanu, a inventat si un Plan comun pentru Transnistria impreuna cu alte ONG-uri controlate de serviciile de informatii din Ucraina si Republica Moldova. Prezentata cu fast la Comisia pentru Politica Externa condusa de senatorul PSD Mircea Geoana,

facatura prin care se introduceau in spatiul politic idei vehiculate de Rusia a subminat intr-o oarecare masura initiativele Institutiei Prezidentiale a Romaniei in zona. Atat in boardul Centrului de Prevenire a Conflictelor, cat si intre fondatorii Centrului pentru Democratie Iasi se afla Gabriel Micu, functionar al DRRP, consilier si reprezentant special al fostului secretar de stat Titus Corlatean.

Micu, propulsat de Hrebenciuc a facut parte din 1995 din tot felul de comisii guvernamentale, din Consiliul pentru Minoritati Nationale, apoi din 1997 apare in cadrul Departamentului pentru Protectia Minoritatilor Nationale, este integrat in MAE, ca director in Directia Consiliul Europei si Drepturile Omului, este ulterior insarcinat cu interimatul reprezentantei diplomatice din Cipru pana la sosirea lui Costin Georgescu si apoi este numit sef al Directiei Moldova.

Corlatean si Nastase au sprijinit oamenii Moscovei

Prezenta sa atat in interiorul departamentului care aloca banii, cat si in or ganizatiile care primeau banii reprezinta un conflict clar de interese. Bugetul Departamentului Romanilor de Pretutindeni, condus de Titus Corlatean, secretar de stat si purtator de cuvant al partidului, a fost secretizat de Adrian Nastase,

ceea ce a permis fraudele si suportul mascat al guvernarii PSD in favoarea politicienilor creati si sprijiniti de Moscova. PSD, prin DRP, a contribuit masiv la sustinerea candidatilor Moscovei la Chisinau, acordand, pe langa bani, si sprijin politic nemijlocit. Chiar seful de campanie al Blocului Moldova Democrata condus

de fostul primar al Chisinaului, Serafim Urechean, era un pesedist din Iasi, Cezar Caluschi, partener de afaceri cu Bogdan Solcanu, fiul senatorului PSD Ioan Solcanu, fostul sef autoritar al Iasiului. Agregatul PSD-ului local ii cuprinde pe Tompea, Nechita, Solcanu, la randul lor direct legati de Radu Timofte.

Liderul Blocului Moldova Democrata – Serafim Urechean – a sustinut public candidatul Rusiei in Ucraina, Viktor Yanukovici si echipa sa ruseasca. Iar seful campaniei lui Yanukovici, trimisul Kremlinului, Gleb Pavlovsky, a fost si coordonatorul echipei rusesti de campanie a moldovenilor lui Serafim Urechean. Potrivit unor surse publice, Urechean este totodata un apropiat al prim-adjunctului SIE, Silviu Predoiu.

Curtea de conturi demasca hotia

Raportul Curtii de Conturi a sanctionat ilegalitatile patronate de Titus Corlatean, actele de control intocmite in urma verificarii Fundatiei Academice “Petre Andrei” din Iasi, Asociatiei Centrul pentru Democratie din Iasi, precum si Asociatiei Centrul pentru Prevenirea Conflictelor si Early Warning din Bucuresti –

institutii care au utilizat fonduri destinate romanilor de pretutindeni in anul 2004, fiind inaintate organelor de cercetare penala, neavand, pe moment, caracter public. In timp ce Romania sustinea in Moldova reteaua intereselor rusesti, oligarhii rusi investeau masiv in obiectivele industriale din Romania.

ALRO – povestea adevarata

Povestea ALRO este povestea tuturor guvernelor Romaniei din 1990 incoace. Este ridicol sa vii astazi si sa pretinzi ca ALRO ar avea de-a face cu Basescu sau (doar) cu… Stolojan. Anul trecut, celebrul luptator antisovietic Vladimir Bucovski a vizitat Romania si ne-a spus in fata, transant, ca noi avem KGB-ul in Romania, cu LukOil si cu sectorul industriei de aluminiu.

Asa cum toate sectoarele strategice, primordiale in economia Rusiei, industria petrolifera, Gazprom, industria nucleara, minele de uraniu, industria spatiala, sunt controlate de catre grupul de la Dresda al ofiterului KGB Vladimir Putin, tot astfel si in Romania ofiterii rusi conduc si controleaza ramuri industriale strategice pentru industria de razboi. Istoria preluarii aluminiului romanesc de catre rusi incepe imediat dupa Revolutie.

ALRO Slatina a fost infiintata in ianuarie 1991, ca societate pe actiuni, prin preluarea unei cote de 65% din patrimoniul Intreprinderii de Aluminiu Slatina. Uzina de Aluminiu Slatina a fost infiintata in martie 1961 si constituia un segment important al industriei de aparare a Romaniei. Societatea ALRO este singurul producator de aluminiu primar din Romania si cel mai mare din Europa de Est si este listata la Bursa de Metale de la Londra (LME).

ALRO poate produce anual peste un milion de tone de alumina, 420.000 de tone de aluminiu primar si 120.000 de tone de produse din aluminiu. ALRO are piete de desfacere in intreaga lume. ALRO si, ulterior, restul industriei de aluminiu au intrat treptat sub controlul unei grupari – cum o spune foarte clar Bucovski – a serviciilor rusesti.

In mediul de afaceri din metalurgie se stia ca tranzactia face parte dintr-o strategie mai ampla de concentrare a intregii productii de aluminiu din Romania intr-o singura mana, astfel incat sa se poata dicta si preturile in functie de un anumit monopol care s-ar putea instaura pe piata romaneasca de profil. Totul pleaca de la un singur nume: Marco.

Marco de la Mark Rich, partenerul de afaceri al lui Soros. Interfata, Marco International, este condusa de rusul Vitali Matsitski, la randul sau apropiat al lui Victor Pinciuk, ginerele fostului presedinte ucrainean Leonid Kucima. Vitali Matsitski este si proprietarul Grupului de firme Rinko, specializat in productia petroliera, si are o avere estimata la peste 10 miliarde de dolari. Firmele companiei Marco au inhatat cam tot ce misca in zona strategica din Romania.

Aluminiu pe tava Kremlinului

In 2005, participatia Marco Industries la capitalul social al combinatului ALRO Slatina a crescut de la 76,08 la 85,26%, in detrimentul actionarilor minoritari. A fost o a doua etapa prin care Marco Industries si-a intarit controlul asupra ALRO tot printr-o majorare de capital, prin care participatia companiei Marco crescuse de la 74,2 la 76,08%.

AVAS a contestat majorarea de capital din iunie 2005, prin care grupul Marco Industries si-a marit participatia la capitalul ALRO de la 76,08% la 85,26%, ceea ce a intarziat operatiunea de fuzionare a ALRO Slatina cu Alum Tulcea programata initial pentru 2005. Ulterior, in vara anului 2006, ALRO a fuzionat prin absorbtie cu Alum Tulcea integrand pe verticala productia intregii industrii a aluminiului.

Astfel, Combinatul de Aluminiu ALRO controleaza pachetele majoritare de actiuni ale firmelor Alum si Alprom, care impreuna insumeaza o cifra de afaceri de aproape 800 de milioane de euro. Societatea Alum din Tulcea este unul dintre principalii furnizori de materie prima pentru ALRO Slatina si a intrat in proprietatea grupului Balli din Marea Britanie in anul 1995.

Balli este un grup international de companii, cu sediul la Londra si reprezentante in peste 20 de tari. In Romania, grupul britanic a detinut pachete majoritare de actiuni la RoBank, participatie vanduta bancii ungare OTP in 2003, si la Asigurarea Anglo-Romana. Consortiul este actionarul principal al producatorului de aluminiu ALRO si Alprom, ambele din Slatina.

Alprom fabrica table, benzi, folii, profile si tevi, toate din aluminiu. Compania Alum Tulcea a fost vanduta de Grupul Balli din Londra in urma unei oferte lansate pe Bursa Electronica Rasdaq. Principalii actionari erau la data achizitionarii companiei de catre acest consortiu international, Balli Metal Bucuresti SA – 67,69% (4.417 milioane de actiuni), SIF Banat-Crisana – 23,87 % (1,557 milioane de actiuni), diferenta, de 8,47% (0,551 milioane de actiuni) apartinand mai multor actionari.
Gazexportul rusesc

Pachetul majoritar al actiunilor Companiei Alum Tulcea a fost achizitionat de firma Pioche Consultants Ltd, inregistrata in Belize, dar de fapt, in spatele off shorului este un consortiu format din Marco International, Marco Acquisitions din Anglia si Conef din Bucuresti, care isi anuntasera in mai multe randuri intentia de a achizitiona societatea din Tulcea.

CONEF este o filiala a producatorului roman de aluminiu, ALRO care, la rindul sau, face parte din Marco Group. CONEF a fost infiintata in 1992 si pana in 2002 s-a dezvoltat in special ca o companie in sectorul roman de aluminiu. Incepind cu anul 2002, CONEF s-a concentrat asupra importurilor de gaz natural si asupra

comertului de gros, precum si asupra furnizarii de energie electrica la instalatiile de aluminiu, ALRO si Alprom. In 2005, deja CONEF intrase in al cincilea an de contract de furnizari de gaz natural rusesc catre Romania cu compania ruseasca Gazexport, cel mai mare exportator de gaz din lume.

Grupul Marco International a mai incercat sa cumpere in urma cu aproape patru ani compania din Tulcea si pentru ca Balli a refuzat, s-a incercat boicotarea activitatii prin refuzul de a mai cumpara materia prima necesara elaborarii aluminiului, ceea ce a condus la inchiderea, la inceputul anului 2003, pentru trei luni, a combinatului.

In urma cu doi ani, unul dintre cei trei frati Alaghband, care sunt patronii Grupului Balli, a fost arestat de politia elvetiana pentru fraude financiare. Dezvoltarea retelei de desfacere a aluminei catre alti parteneri bloca interesele rusilor de la consortiul Marco si, o data cu dezvoltarea combinatului, acestia l-au achizitionat.

Ginerele lui Kucima pune mana pe Tulcea

Al doilea mare reper industrial din Tulcea este societatea tulceana Feral, singurul producator de feroaliaje din Romania, cumparata de Compania Feral UK Ltd din Marea Britanie. Aceasta este administrata de Olexii Martinov, care face parte din anturajul ginerelui lui Kucima, Victor Pinciuk, casatorit cu Olena Kucima. Este deputat in Rada de la Kiev.

Victor Pinciuk, ginerele lui Kucima, unul dintre cei mai bogati oameni din Ucraina, controleaza capacitatile siderurgiei ucrainene si are nevoie de canalul Bastroe, pentru a-si transporta fabricatele spre Europa Occidentala. Una din companiile pe care le detine, „Ukrainian farvater“, era cel de-al doilea contractor pentru saparea canalului Bastroe. Pinciuk a facut obiectul unei investiga tii americane,

in septembrie 2003, in legatura cu fostul premier Pavlo Lazarenko, care spala bani produsi prin activitati criminale pentru Kucima si apropiati ai presedintelui Kucima, direct interesati de constructia canalului, Renat Ahmetov (actual deputat in Rada Suprema a Ucrainei), Olexii Martinov si Volodimir Pop. Ahmetov a beneficiat direct de relatia cu Kucima de pe vremea cand acesta era presedintele Uniunii Industriasilor si Intreprinzatorilor din Ucraina, inainte de a fi ales sef de stat, in 1994.

Filiera americana

In 2004, la invitatia ginerelui presedintelui Leonid Kucima, Viktor Pinciuk, la Kiev a sosit intr-o vizita de doua zile George Bush senior, care s-a intalnit cu seful statului si cu membri ai guvernului. Deplasarea a avut menirea de a lustrui imaginea familiei Kucima. Ginerele acestuia, pana nu demult un mediocru om de afaceri din Dnepropetrovsk, in prezent un prosper miliardar, intentiona sa-si creeze o imagine

internationala in ajunul plecarii socrului din fotoliul prezidential. Pinciuk a fost initiatorul si altor vizite americane – miliardarul George Soros si politologul Zbigniew Brzezinski. Pinciuk a intrat in consiliul de sustinatori al International Crisis Group introdus de Brzezinski, unde va fi coleg cu fostul secretar general al NATO, George Robertson, si cu ex-seful Fondului Monetar International, Stanley Fischer.

La inceputul anilor ‘80, Mark Rich, printr-una din firmele sale, Philip Brader’s, care a detinut monopolul exporturilor de neferoase din Rusia, a cumparat toata productia anuala de aluminiu si cupru a Rusiei pentru a da un „tun“ in SUA. „Tunul“ i-a reusit si s-a umplut de multi bani. Rich a revenit in anii ‘90 la Bucuresti,

incercand sa preia Hotelul Athenee Palace. Atat Rich, cat si Timis sunt adanc implicati si in industria petrolului si gazelor din Romania. Dar si in spatiul rusesc. Rich era la un moment dat cel mai mare dealer de aluminiu si petrol din Rusia.

Economia de partid invizibila

„Pe 23 august 1990, Nikolai Kruchin, directorul administrativ al Partidului Comunist Sovietic, a dat publicitatii un material intitulat «Masuri de Urgenta pentru organizarea activitatii economice comerciale si exterioare a partidului» care presupuneau folosirea unor companii mixte cu Vestul pentru «a crea sistematic structuri ale unei economii de partid invizibile».

Un an mai tarziu, seful KGB, Vladimir Kryuchkov, a emis un ordin prin care definea noua misiune a agentiei ca fiind aceea de a apara «reformele economice» impotriva noilor elemente criminale, in fapt apararea economiei de partid invizibile. Pana in 1992, conform lui Yasmann, cel putin 80% din companiile mixte din Federatia Rusa erau ori controlate, ori infiltrate de KGB“.

Armand Hammer a fost primul om de afaceri occidental care a participat in companiile mixte controlate de KGB din Uniunea Sovietica. Supranumit „printul capitalist“

de catre KGB, Hammer a servit loial interesele sovietice peste 70 de ani si a devenit primul si singurul capitalist american caruia i-a fost acordat Ordinul Lenin. Oameni si companii din Statele Unite si din Rusia au in comun interese si participatii la diferite nivele. La noi, la o scara mai mica, „oamenii lui Ilici“ s-au intalnit cu „oamenii lui Kucima“, care s-au intalnit cu „baietii lui Putin“, iar din toate aceste intalniri a rezultat o Rusie mai trainica, mai puternica, mai infipta in Romania ca niciodata.

Centrul de Afaceri Romano-Rus si afacerile fostilor ofiteri ai serviciilor secrete
Desi nu reprezinta la vedere interesele vreunui oligarh, cativa afaceristi rusi proveniti din serviciile sovietice de spionaj militar au infiintat in Romania un organism hibrid, cu rol de ONG, dar si de societate comerciala.

Se numeste Centrul de Afaceri Romano-Rus (CARR) si a atras in randurile sale ofiteri de informatii controversati, precum si personaje care au avut probleme cu legea. Corneliu Paltanea, fost sef al unitatii prahovene a SRI, a fost arestat in dosarul furtului de combustibil de la rafinaria ploiesteana Astra Romana. Este asociat cu grupul de la Centrul de Afaceri Romano-Rus (CARR),

infiintat de fostii ofiteri GRU (serviciul de spionaj al Armatei Rosii) monitorizati pentru spalare de bani si pentru devalizarea Nova Bank. Paltanea a lucrat si pentru fratii Pileri, doi afaceristi italieni cercetati penal in Palermo pentru apartenenta la Mafia. Iuri Ustinov. Fost ofiter GRU. A fost primul presedinte al CARR, implicat in inginerii financiare (cazul „Nova Bank”),

spalare de bani si cartelizarea licitatiilor de furnizare a carbunelui. Ustinov se lauda in mediul de afaceri ca a fost consilierul lui Evgheni Primakov – fost sef al KGB si actualul presedinte al Camerei de Comert a Rusiei. Anatoli Patron. Fost ofiter GRU si partener cu Boris Golovin. Presedinte al Nova Bank si considerat initiatorul operatiunii de decapitalizare a acesteia.

Este unul dintre fondatorii CARR, controlat prin suveici off-shore si „firmemama”, infiintate in Zug (Elvetia), la aceeasi adresa cu multe dintre companiile lui Marc Rich.

Mircea Popa si reteaua firmelor rusesti
In vremea lui Ceausescu, a fost cercetat de Securitate, fiind banuit ca este agent KGB. Acum, Popa conduce Agentia de Presa Rusia La Zi, controlata de un off-shore din Insulele Virgine Britanice, reprezentat la noi de un cetatean moldovean conectat la afacerile lui Sorin Ovidiu Vintu. ”Rusia la Zi” este sponsorizata de un oligarh rus, ridicat in domeniul metalurgic.

Din perioada PSD, Mircea Popa este consilierul politic al lui Cozmin Gusa, cel care s-a remarcat in peisajul public, prin discursurile sale proruse. Intamplator, Gusa are vila la Cornu pe aceeasi proprietate cu Horia Bejan, omul lui Boris Golovin. Relatia sa cu Cosmin Gusa, al carui consilier oficial este de multi ani, dar si relatiile speciale pe care si le-a format in Rusia fac din Mircea Popa un personaj pitoresc.

Scriitor mediocru a fost dat afara din Uniunea Scriitorilor de Zaharia Stancu fiindca era scriitor doar cu numele desi beneficia de toate avantajele de pe urma acestui statut. A facut greva foamei, la plesneala, in fata Uniunii si a cerut azil in Rusia fiindca “nu era lasat sa scrie literatura comunista autentica”. A aparut pe prima pagina din Pravda si Ceausescu, ca sa scape de scandal cu rusii, l-a numit director de cinematograf (Miorita).

Din acea perioada dateaza relatia sa cu Sorin Rosca Stanescu. Si Bacanu era contactat cam in acelasi timp de un agent al KGB care i-a propus sprijinirea unor activitati de perestroika in Romania. Au scos un manifest numit “Libertatea”. Ca urmare a documentarii relatiei sale cu un ofiter din cadrul Ambasadei Ruse si a gasirii probelor ca acesta era instruit pentru operatiuni specifice agentilor de influenta Mircea Popa este arestat, in decembrie 1989.

A stat in celula cu Mircea Raceanu. A fost eliberat pe 22 decembrie, dizident. Dupa 1990 a infintat sindicatul “Fratia” si l-a instalat in fruntea sa pe Miron Mitrea. I-a pacalit pe americanii de la AFL-CIO, cea mai mare centrala sindicala si a scos sume mari de bani de la ei, reusind crearea unei intregi retele sindicale si nu numai cu bani americani.

Legaturile sale cu rusii s-au intensificat. Proiectul deschiderii unor relatii privilegiate cu rusii este imbratisat si de alti amici ai Marii Rusii printre care si George Constantin Paunescu.
Mogulii media si servitorii lor
Mogulii sunt cei care detin haturile dinozaurilor media. Ei nu dispar din viata publica. Ei sunt cei care au cladit presa in Romania.

Fiecare in parte declara ca a format cel putin 100 de jurnalisti, dintre cei care acum au inceput sa ocupe functii de conducere in media. Au facut scoli de presa in interiorul redactiilor, dar au transmis propriu model viciat. Pe structura incropita de ei s-au cladit radiourile si televiziunile, fiindca in primii ani s-a dezvoltat presa scrisa care a exportat masiv forta de lucru catre audiovizual.

Dinozaurii au format si consumatorii de media. Ei au format si modul in care reactioneaza politicienii, oamenii de afaceri, publicitarii si chiar interlopii vis-a-vis de jurnalisti: totul este de vanzare, orice este negociabil. Anuntata aparitie a topului averilor mogulilor din gazetarie este un bun prilej de a ne reaminti de unde au inceput si cum au procedat cativa dintre ei.

Succesorul lui Tinu-KGB, C.(T.) Popescu
Popescu Cristian, nascut la 1 octombrie 1956, in Bucuresti, fiul lui Tudor si Victoria, inginer, divortat (pentru a patra oara), domiciliat oficial in str. Feroviarilor nr. 52, Bucuresti. Actualmente presedintele cartelului patronatului din presa – Clubul Roman de Presa – Popescu, director al cotidianului Gandul, calitate in care afirma ca Basescu mai merita doar voma sa, este succesorul lui Tinu-KGB si poate unul dintre cei mai toxici agent de influenta anti-Romania din media centrale.

Cand a venit la „Adevarul”, in ianuarie 1990, mult timp dupa ce zgaltaiala din de cembrie se terminase, Popescu Cristian a dormit nopti la rand pe cateva mese de la sectia „scrisori”, aflata la mezanin. La vreo saptamana, binefacatorul sau (pe care avea sa-l tradeze in scurt timp), Darie Novaceanu, director al ziarului

„Adevarul”, a facut uz de influenta lui la Petre Roman si la primarul abia numit al Bucurestiului, spre a-i da lui Popescu un apartament in cartierul „Aviatiei”. Linistit dinspre partea casei, Popescu si-a luat un pseudonim, Cristian Tudor Popescu (CTP), si a inceput sa scrie la comanda lui Darie, in functie de interesele FSN-ului si ale lui Petre Roman.

Lansarea si-a facut-o conducand minerii la sediul redactiei „Dreptatea”. Dar de ce nu avea casa? Simplu. Fiindca fusese dat afara si din locuinta si de la serviciu de catre fostii sai colegi la Revolutie din cauza comportamentului abuziv pe care si-l permitea in calitate de „nepot” al lui Iulian Vlad, seful Securitatii ceausiste (dupa cum se recomanda).

Iar pseudonimul si l-a luat spre a nu fi recunoscut de ei.
Servitorul lui Taher
Popescu Cristian, pe numele sau real, a lucrat la Intreprinderea de Prospectiuni si Foraje „Geofizica”, unitate controlata strict de Securitate, personal de Iulian Vlad, cu sediul in str. Caransebes nr. 1 (aproape de Piata Chibrit) si cu punctul de lucru unde era angajat Popescu in str. Coralilor nr. 4 (in Damaroaia).

Revolutia l-a prins lucrand in directa subordonare a lui Adrian Vlad – fiul lui Iulian Vlad – care era directorul Centrului de Calcul Seismic de la „Geofizica”. De altfel, o vreme, CTP l-a angajat si pe Adrian Vlad la „Adevarul”. Darie Novaceanu si-a facut din Popescu omul bun la toate, punandu-l sa semneze toate mizeriile pe care el, in calitate de director, nu si le permitea

(in favoarea mineriadelor, impotriva lui Coposu etc.). Pe de alta parte, Novaceanu a incercat sa-i treaca „Adevarul” pe numele lui printr-o privatizare frauduloasa, luandu-l tovaras la parte pe C.T. Popescu. Numai ca redactia a prins de veste si l-a dat afara pe Darie Novaceanu.

Popescu a ramas, si inca pe functie, pentru ca avea in aceasta marsavie nedusa la capat un mare merit: el l-a tradat pe Darie Novaceanu, in timpul sedintei de „demascare” fulminanta. Debarcarea in 1991, a fostului direc tor Darie Novaceanu a fost un moment crucial. Popescu si Dumitru Tinu au castigat incet-incet pozitii ferme in redactie si au reusit privatizarea patrimo niu lui fostei Scanteia. Toate bunurile inclusiv imobilele au fost luate de alte persoane, redactia „ramanand doar cu pixurile in mana”.

CTP a ramas linistit in redactie ca redactor-sef adjunct, cu un salariu bunicel, dar nu prea mare pana in ianuarie 1996. Atunci, dupa demisia altui adjunct, Dumitru Tinu s-a autonumit director, iar pe CTP l-a facut redactor-sef, primul sau sfetnic. Tinu aparea ca actionar alaturi de mai multi colegi de la Adevarul la o firma de publicitate infiintata inca din 1991 –

Colosal Import Export. La fel, aparea actionar la firma Ecopress Marul de Aur, firma care opera cazinoul „Marul de Aur” de pe Calea Victoriei. Si nu in ultimul rand, Tinu a ocupat incepand cu martie 2001 o functie in consiliul de administratie al Societatii Companiilor Hoteliere Grand, firma care opereaza hotelul Marriott. Din acel moment, cei doi au inceput marile lor afaceri necinstite, avandu-l ca mentor si sustinator pe Fahti Taher.

Arabul i-a ajutat pe cei doi sa-si faca vile la Breaza, iar pe Tinu sa-si construiasca mai multe vile si in Bucuresti. C.T. Popescu si-a facut si un credit preferential la BCR, ilegal, pe care in scurt timp a fost nevoit sa-l returneze inainte de termen, fiindca povestea rasuflase in presa. Tot atunci si-a vandut si vila de la Breaza.
Tunul lui Popescu

Tunul vietii, Popescu l-a dat tot pe mana lui Taher, in decembrie 2002, cand arabul i-a dat bani lui Tinu, 1,5 milioane de dolari (prin intermediul lui Hrebenciuc), ca sa cumpere actiunile ziarului „Adevarul” de la ceilalti colegi ai lui si sa le stranga intr-o singura mana – pe moment a lui Tinu.

Toti redactorii si fostii redactori ai lui Tinu au fost pacaliti cu cate un dolar, doi pe actiune (in total 720.000 de actiuni), dar lui CTP, Tinu i-a dat 625.000 de dolari! De ce? Fiindca CTP a fost cel care i-a indemnat pe ceilalti sa vanda, nespunand insa ce suma fabuloasa a luat el!
Musamalizarea anchetei Tinu

La scurt timp, in ianuarie 2003, Dumitru Tinu a murit in imprejurarile deja cunoscute. C.T. Popescu a influentat ancheta cat a putut, spre a se ajunge la concluzia unui accident. si tot el, se spune, a avut acces la seiful in care Tinu isi tinea dolarii necheltuiti pe actiuni, de la Taher.

Imediat a preluat functiile lui Tinu de presedinte CRP si de director la „Adevarul”, fixandu-si un salariu de 10.000 de euro. Impreuna cu Ana Maria Tinu l-a scos de la mostenire pe fiul natural al celui ce-l facuse „om”, Andrei Iucinu-Tinu. Intre timp, s-a pus pe facut alti bani, inseland Fiscul si pe proprii colegi, prin organizarea unor simpozioane cu diverse ministere de catre „Adevarul” si firmele lui capusa Tipo-Media si Media Soft, care incasau toti banii.

Firmele aveau doar cate o camera in spatiul ziarului „Adevarul” la Casa Presei si cativa salariati, dar profitul lor era mai mare ca al ziarului. Popescu nu lua banii direct, ci prin cativa interpusi, in special pe numele amantei sale, Serinela Spatarelu, care incasa sute de mii de euro pe an, numai prin aceasta invarteala. In plus, gasca lui CTP initia mari tunuri de presa si punea la cale santaje de sute de mii de euro, asa cum sustine bunaoara omul de afaceri Ioan Niculae (Tutunul Romanesc).

CTP, hot taxat
In anul 2004, Anna Maria Tinu nu a mai suportat aceste hotii si l-a scos din functia de presedinte al C.A. al ziarului „Adevarul”, astfel ca Popescu, impreuna cu ciracii sai, a infiintat ziarul „Gandul”, incercand sa distruga „Adevarul” – fara scupule, calcand pe cadavre – asa cum procedase si in cazul lui Darie Novaceanu sau in cazul fiului natural al lui Dumitru Tinu.

La infiintarea noului cotidian, el a acoperit 35 la suta din capital, sustinand ca banii ii are din actiunile vandute lui Dumitru Tinu la „Adevarul” (suma de 650.000 de dolari, cum a declarat amanta oficiala a lui Tinu, Emilia Iucinu). Intre timp, C.T. Popescu isi cumparase si vila din Domenii, din strada Feroviarilor, ceea ce ar face interesanta o declaratie de avere din partea lui. Dupa un an de zile, „Gandul” lui

Popescu a dat semne de faliment (20.000 de exemplare, nici jumatate vandute) si, in disperare de cauza, l-a vandut lui Sarbu, mai exact firmei americanoevreies ti care detine grupul „Pro”. Apoi, principalul lui asociat, Mircea Dinescu, sa retras din afacere, scriind un pamflet despre arghirofilia lui C.T. Popescu. Multi bani, gurul Popescu a luat de la Patriciu, caruia i-a facut mari servicii blocand anchetele

impotriva lui, ca si de la S. O. Vantu, aparand frecvent la posturile acestuia. Cu un prilej cand Popescu s-a dezis de Vantu, acesta a comentat sec: „mare om, mare caracter”. Intr-adevar! Seful gazetarilor din Romania, cel ce a ramas presedintele CRP, dupa ce s-a razgandit, urmand modele mai celebre, are o avere de invidiat, in ciuda saraciei ostentative pe care o afiseaza. Acum este in topul gazetarilor pricopsiti, cot la cot cu alte „caractere” de „calibrul” lui. Ramane de vazut cu ce se va alege. si nu doar in privinta averii.

Operatorul Adrian Sarbu
Operatorul Sarbu Adrian de la Sahia Film, dupa “Revolutie” a fost luat sub aripa protectoare a prim-ministrului de atunci, Petre Roman. Sarbu a fost numit consilier personal al premierului si a primit functia, cu rang de secretar de stat, de responsabil cu comunicarea si imaginea in Guvernul Roman.

In aceasta calitate, activistul guvernamental organiza echipe si se ocupa chiar personal cu aruncarea coletelor “Romaniei libere” din trenuri sau/si arderea editiilor care se foloseau prea mult de dreptul la libera exprimare recent dobandit. In timp ce arunca ziare din tren Sarbu sesizeaza potentialul afacerilor din domeniul media si pune bazele ziarului „Cu rierul National” – primului ziar privat – impreuna cu unul dintre fratii Paunescu.

Renunta la aceasta investitie si se concentreaza pe construirea trustului Media Pro: pornirea agentiei de presa Mediafax, postul radio ProFM, televiziunea ProTV. In 98 cumpara studiourile Buftea, transformate in Studiourile Media Pro. Dezvolta o retea de ziare locale, reviste, tipografie si distributie de presa. Trustul sau a pus bazele unor pepiniere de formare de jurnalisti pentru nevoile interne – Universitatea Media, Colegiul si Institutul Pro.

Sarbu se lanseaza in putine afaceri care sa nu aiba legatura cu mass-media, pleiada sa de firme gravitand in jurul imperiului Media Pro. Zeci de firme deservesc acest imperiu, traind de pe urma mentinerii lui in viata. Sub fatada stralucitoare a Imperiului Sarbu stau insa bine pitite multe istorii cu parfum penal. Una dintre acestea defineste cu asupra de masura cine este omul Adrian Sarbu.

Omul lui Roman a vrut sa arunce in aer Balconul Universitatii
Dupa cum este consemnat si in documentele de arhiva ale unitatii cu nume de cod Dambovita, Adrian Sarbu a propus dinamitarea, la propriu, a balconului Universitatii, la momentul maximal al demonstratiei maraton anticomuniste din Piata Universitatii. Putina lume stie ca obedientul Sarbu nu avea cum sa devina

peste noapte un fel de patron al unui trust media daca tovarasul sau de drum, Petre Roman, nu il insarcina cu aceasta misiune. Initiatorul actiunii de stapanire a unei halci masive din spatiul mediatic romanesc este compania Central European Media Enterprises, patronata de Ronald Lauder, apropiat al coreligionarului sau Petre Roman. Milionarul strain a virat colegilor din Romania o parte din afacere, asigurandu- si protectia politica si securistica si, ca atare, posibilitatea largita de

jaf, prin intermediarii Adrian Sarbu si Ion tiriac, cu un cont aparte pentru Petre Roman. Adrian Sarbu a fost in permanta omul urmasilor FSN. Guvernul Adrian Nastase l-a recompensat prin re-reesalonarea datoriilor Media Pro. Acestea se ridicau, la inceputul anului 2001, la 760 000 000 000 lei, circa 23 000 000 dolari SUA, conform unor surse romanesti. Insa confrom unor alte informatii datoriile se ridica la fantastica suma in lei de 1300 de miliarde de lei, aproximativ 40 de

milioane de dolari SUA. Actionarul american al Media Pro – Central European Media Enterprises (CME) – tocmai depusese rapoartele financiare la US Securities and Exchange Commission (Comisia de Supraveghere a pietei de capital SUA). Conform raportului CME pe trimestrul I/2002 “Media Vision a primit aprobare pentru reesalonarea taxelor, iar solicitarile Media Pro International si Pro TV sunt

inca inaintate spre aprobare autoritatilor fiscale romane”. Guvernul Nastase a tinut secreta reesalonarea datoriilor Media Vision, principala casa de productie a Pro TV cu actionari CME (66%), Ion tiriac si Adrian Sarbu.
Pro, cimitirul elefantilor PSD
Majoritatea datoriilor erau ale entitatilor din Romania – Media Pro International, Media Vision si Pro TV, precizeaza raportul CME. Singurul document facut public la Bucuresti, “Cartea Alba a preluarii guvernarii 2000”, mentiona restante fiscale ale

Media Pro International de 20,2 milioane dolari SUA (in 2000!). Peste toate acestea, Guvernul Adrian Nastase, manevrat public de personajul cu acelasi nume, a decis printr-o ordonanta sa treaca in subordinea primului-ministru autoritatea nationala de comunicatii, institutia indrituita de Parlament sa acorde licentele de emisie. Criticii din bancile parlamentare sau ministeriale sunt cumparati pe putina exploatare a sentimentelor narcisiste – cazul bardului Adrian Paunescu, sau pe doi

bani, cazul actualului ministru al Culturii, Razvan Theodorescu, amploaiat la Universitatea MediaPro. Nici ministrul de Externe Mircea Geoana nu s-a lasat mai prejos, fiindu-i nas la casatoria cu Jeanina de la Londra, in timp ce ministrul Finantelor din guvernul anterior, Decebal Traian Remes, este tras pe linia de consilier financiar al MediaPro.
Ingineriile Tiriac-Sarbu

“Ingineriile” financiare dintre tiriac- Sarbu si Roman-Lauder continua cu aceeasi amploare, sub ochii serviciilor abilitate si protectia Cabinetului Nastase. Ca o contributie la meritele sale Adrian Sarbu a fost numit membru al filialei din Romania a Clubului de la Roma, alaturi de “omul de afaceri” Dan Voiculescu si diversi “analisti” super-mediatizati ca Vladimir Pasti si Cornel Codita.

Acesta din urma este, de altfel, alaturi de binecunoscuta relicva KGB Sergiu Celac, unul din vice-presedintii organizatiei conduse la Bucuresti de neschimbatul Guvernator al Bancii Nationale, Mugur Isarescu.
Guralivul Cristian Burci, omul Soferului Mitrea

Burci s-a lansat datorita contractului de exclusivitate pe publicitatea singurului post de televiziune la acel moment – Televiziune Romana “Libera”. Dupa o evolutie de “baiat de viitor”, Burci impreuna cu de “faimosul” contrabandist Bobic, pun mana pe Prima TV ocupanduse, evident, pe langa imaginea sponsorilor suspusi si de spalare de bani. La inceputul anului 2000, Amerom SRL, proprietara licentei de transmisie a Prima TV, desi mai mica ca ProTv, avea datorii la AVAB de 29,7 milioane dolari

SUA. Inginerii PSD ai emisiei Prima reusisera in prima parte a anului sa raporteze castiguri de circa 700. 000 si cheltuieli de 2. 000. 000 dolari SUA. In intervalul 2 iulie – 2 august 2001, in contul firmei Romanian Investment & Development (RID), controlata de omul de afaceri Cristian Burci, au intrat 164,4 miliarde lei, reprezentand aproximativ 5,6 milioane dolari. Banii au fost varsati de televiziunea Maritime Training Center Television (MTC-TV) din Constanta, in urma unui contract de asociere in participatiune cu Global Media, firma al carei actionar principal este

, de asemenea, Cristian Burci. Aceste fonduri au fost atrase de MTC-TV, societate aflata in subordinea Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, de la trei companii ce functioneaza in subordinea ministerului: Compania Nationala Caile Ferate CFR, Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta si Societatea Nationala de Transporturi CFR Marfa. Asadar, banii unor companii de stat au fost dirijati pentru finantarea unei televiziuni private, manevra ce confirma tendinta de stapanire a mass-media de catre PSD. Cristian Burci si-a asigurat cu

sase milioane USD finantarea cheltuielilor postului Prima TV prin tranzactia SBSRID, incheiata pe 18 iulie 2001, data la care in contul RID, firma controlata de Cristian Burci, intrase deja suma de 71,77 miliarde lei, adica aproximativ 2,4 milioane USD, bani proveniti din contractele parafate de Global Media cu MTC-TV Constanta. Modul cum ministerul condus de Miron Mitrea a dirijat banii societatilor

din subordinea sa in contul RID a determinat numirea televiziunii lui Cristian Burci din Prima TV in Mitrea TV.
Ion Cristoiu
Debuteaza in 68 la Viata Studenteasca, fiind student la Filosofie. In 71 are de ales intre a continua o cariera in Universitate sau la Viata Studenteasca. Pentru putin timp se desparte de cariera de jurnalist, dar revine in 74, cand este numit redactor sef adjunct la Viata Studenteasca si la Amfiteatru. In 79 este numit redactor sef

adjunct pentru cultura la Scanteia Tineretului. Aici coordoneaza Secventa si suplimentul Tineretul Liber. In 87 reuseste sa ajunga redactor sef la revista Teatru, pozitie pe care o ocupa si in timpul Revolutiei. In 17 ianuarie 90 este rugat de fostul sau elev si subordonat Nistorescu sa porneasca revista Expres. In paralel, tot in ianuarie, pune bazele primului ziar privat – Observator. Devine redactor sef la Expres si produce si Zig-Zag, care creste rapid la 600 de mii de exemplare.

Demisioneaza de la Zig-Zag, care devenise foarte dur cu puterea de atunci si care este cumparat de fostii comunisti grupati in jurul lui Iliescu, si linistit brusc prin aducerea lui Adrian Paunescu ca redactor-sef. In 92 a creat Evenimentul Zilei, ziar care a revolutionat presa din Romania. Dupa plecarea de la Evenimentul Zilei Cristoiu a pus umarul din punct de vedere editorial la ziarele National, Cotidianul, Azi si Monitorul de Bucuresti. In afara de actiunile pe care le-a detinut la trustul

Expres, Ion Cristoiu mai este actionar la inca trei firme: Editura Focus (care opereaza acum si o licenta radio), Editura Evenimentul Romanesc si Editura Ion Cristoiu. Editura Ion Cristoiu, la care detine actiuni in valoare de 300 de milioane, a fost inregistrata in 1999 si are un actionariat mai aparte. Din cei 5 actionari, alatur

i de Cristoiu apare ca majoritar Sorin Ovidiu Vantu cat si fostii sai parteneri de afaceri: Dan Andronic si Gheorghe Ratiu (fost angajat al Securitatii, colonel in rezerva). Intre timp, relatiile dintre Vantu si Cristoiu s-au racit. Vantu a declarat public faptul ca a pierdut din aceasta asociere, Cristoiu l-a contrazis tot public enumerand titlurile de carte care au fost editate. Vantu si-a orientat investitiile in mass-media catre sectoare mai vizibile si sub un actionariat indirect, cat mai

invizibil cu putinta.
Petre Mihai Bacanu
A debutat la terminarea liceului, intr-un ziar local din Braila, in ‘59. A lucrat la o revista studenteasca in Galati – Amfiteatru. Inca din ‘70 lucreaza la Romania Libera , de unde nu pleaca decat pentru un „sejur” in inchisoare. De ce? Pentru ca la sfarsitul lui 88 scoate un ziar ilegal, Romania , iar in ianuarie’ 89 toti cei care au

participat la editarea ziarului sunt arestati. Bacanu se afla si sub influenta Ambasadei URSS de la Bucuresti. Colegii sai primesc 3 luni de inchisoare, el ramane inchis pana in 22 decembrie. Imediat preia conducerea ziarului Romania Libera, care forteaza privatizarea la 3 luni dupa Revolutie. Bacanu se gasea pe lista de actionari sau administratori la mai multe firme: Aflux Publiprod, productie

cinematografica si filme, printre altii alaturi de Bogdan Ficeac si serban Bubenek Turconi (fost consilier municipal Bucuresti, fost presedintele al Casei Nationale de Asigurari, candidat la Camera Deputatilor din partea PNTCD); Libera SA, fabricarea de produse alimentare unde este doar presedinte general iar Societatea R este actionar alaturi de alte 4 firme din Romania si Italia; Perfect Press, fara obiect de

activitate declarat, societate formata dintro societate romaneasca si una olandeza, la care este unic administrator; Societatea R care tipareste Romania Libera, unde in acte apare si ca administrator al carui mandat a expirat in februarie 2004; Rodipet, fosta societate de stat de distributie de presa scrisa, preluata de cei doi frati Awdi, libanezi cu cetatenie americana, unde apare ca administrator incepand cu jumatatea anului 2004. Cateva mentiuni speciale merita Bacanu – date care

definesc portretul sau mai putin cunoscut. Legaturile sale cu agenti rusi, camuflati in ziaristi, la Novosti sau alte publicatii au continuat si dupa 1990 dar au fost necunoscute americanilor care i-au pus la dispozitie, cu naivitate, dupa cum se consemna ulterior intr-un raport de audit american, sume impresionante de bani, pentru anii aceia. Raportul american consemna, cu obida, irosirea a peste un milion si jumatate de dolari pentru o publicatie sterila si recomanda evitarea

sustinerii pe viitor a unor astfel de proiecte. Bacanu a concentrat si capitalizat in folos propriu bani proveniti din Occident, a mimat cu talent “lupta cu structurile”, nu fara a le servi pe dedesubt cu varf si indesat. Lui i se datoreaza ratarea unui moment care ar fi putut fi crucial pentru societatea romaneasca postcomunista.

Campania de astazi legata de deconspirarea agentilor securitatii ar fi putut incepe in 1990 si cu totul altfel ar fi aratat lucrurile astazi. Arhiva sectiilor Securitatii situate in zona centrala Capitalei care a ajuns in groapa de la Berevoiesti a fost oferita de Bacanu personal unui fost anchetator al DSS, procurorul Dinu, care a preluat din mana lui Bacanu documentele stranse de ziaristii prezenti al Berevoiesti. Cei 18 saci plini varf cu documente operative strict secrete aproape

intacte, contineau informatii care ar fi putut clarifica ceea ce de zece ani CNSAS-ul se face ca face si nu-i iese deloc. Cea mai mare parte a liderilor din spatiul public erau cuprinsi in arhiva pe care a vrut sa o distruga SRI-ul si pe care a recuperat-o prin Bacanu. Ce a primit la schimb Bacanu stie doar Dumnezeu, care vede.
Cornel Nistorescu

Actualul consilier al lui Sorin Ovidiu Vantu debuteaza in presa in 74, la terminarea Facultatii de Filologie de la Cluj. Este redactor si redactor sef adjunct la Viata Studenteasca si revista Amfiteatru, intre 74 si 80. Promoveaza catre Scanteia Tineretului si intre 85 si 89 semneaza in revista Flacara, calatorind in afara tarii pentru diverse reportaje, lucru greu de realizat in acea perioada de restrictii.

Cornel Nistorescu, fostul gazetar al revistei Flacara, a avut o ascensiune fulminanta in domeniul afacerilor, in ultimii 15 ani. El detine in Romania actiuni la 10 firme cu diverse obiecte de activitate si castiguri importante, dupa ce si-a vandut actiunile la societatea Expres, cea care editeaza Evenimentul Zilei. Alfa Cont, o firma

importanta din care detine 60%, si care se ocupa cu monitorizarea publicitatii in mass-media. Expresiv SA, unde mai detine numai 7% si are pozitia de presedinte al CA, are activitati legate de publicitate dar si de radio (opereaza licenta Radio Total). Prin Expresiv, Nistorescu detine firmele Bernis Art (la Timisoara) si Expresiv Consulting la Bucuresti (activitati radio dar pana la plecarea sa si plata salariilor pe langa cartea de munca jurnalistilor de la Evenimentul Zilei). Nistorescu mai este

administrator la firma Info Presa Romana (care se ocupa cu editare de carte), unde proprietar este trustul Expres si JMC Investments din Cipru. JMC este si actionara la Amerinvest, societate creata in 2004 si care se ocupa cu administrarea imobilelor. Nistorescu detine 3% din postul de radio Europa FM (prin firma Europe Developpment International Romania). Urmeaza un pachet important de actiuni, la diverse firme importante de publicitate. Nistorescu detine inca din 1994 10% din

firma TBWA Bucuresti, companie care detine integral alte trei firme de publicitate: Optimum Media Direction, Mediwise si Tequila Romania, infiintate intre 2000 si 2005. De mentionat ca Nistorescu a fost cel care s-a ocupat in paralel de gestionarea editoriala a Evenimentului Zilei cat si de gestionarea economica a ziarului, inclusiv de vanzarea spatiului publicitar, de multe ori atragand publicitate direct si primind comision pentru aceasta operatiune. TBWA este un brand

international, o agentie de publicitate recunoscuta. Revenind la Expresiv SA, trebuie mentionat faptul ca in octombrie anul trecut, o mare parte din actiunile lui Nistorescu au ajuns prin vanzare in posesia a doua entitati ce detin acum 90% din Expresiv: sindicatul din domeniul petrolier FSLI Petrom si un off-shore din Cipru, Comac Ltd. Aceste doua entitati conduc in primul rand catre Liviu Luca, proaspat mogul al presei romanesti (a achizitionat prin sindicatul sau ori prin Petrom Service

Realitatea TV, Radio Total, Ziua, Gardianul si Averea). In al doilea rand, ele conduc catre Sorin Ovidiu Vantu. Comac Ltd a aparut ca actionar misterios la un nou jucator pe piata de capital (GM Invest) din 2002, la cateva luni dupa ce Gelsor a fost suspendata de CNVM si declarata falimentara. Dintr-o firma moarta, GM Invest ajunge rapid in top 10 al clasamentului SVM, intocmit de Bursa de Valori Bucuresti. Consiliul de administratie al GM Invest cat si cenzorii provin din fosta structura a

Gelsor. Comac Ltd mai apare actionar la Editura Ziua detinuta de Petrom Service, si la Comservil, unde administrator este Gheorghe Ratiu (colonel de Securitate, om de incredere si asociat cu Sorin Ovidiu Vantu) cel care a pus pe picioare pentru Vantu intreaga retea Gelsor.
Sorin Rosca Stanescu
A debutat ca ziarist in 70 la revista Amfiteatru fiind student in anul I al Facultatii de Drept. In 72 lucra deja la Viata Studenteasca. A lucrat apoi la Informatia Bucurestiului. In 87 lucreaza impreuna cu Horia Tabacu la departamentul Social.

Dupa a90 scoate Libertatea pe scheletul fostului ziar comunist Informatia Bucurestiului. Participa la munca in redactie a ziarului „Romania Libera”, primul ziar proaspat privatizat, si pune bazele unei sectii de investigatie. Se lanseaza in perioada protestelor anticomuniste care au culminat cu Piata Universitatii. Apoi se implica activ in actiunea de eliberare a bucurestenilor maltratati de minerii lui Roman si Iliescu. Rosca Stanescu este unul dintre putinii ziaristi deconspirati de

Magureanu, dupa 1990, si care a fost fortat sa recunoasca public faptul ca a colaborat cu fosta Securitate. Este dat afara de la Romania Libera si ostracizat din viata publica. Isi revine si coordoneaza in a93 si o alta tentativa de aparitie editoriala, Ultimul Cuvant, care se stinge la fel de repede precum a inceput. Participa la pornirea EVZ sub coordonarea lui Cristoiu. Bacanu, cel care l-a dat afara de la Romania Libera ii propune sa scoata impreuna ziarul Ziua, dar din

cauza unor probleme financiare ziarul Ziua este lansat pe piata cu urmatorul actionariat: 50% pentru omul de afaceri Dinu Patriciu, 48% pentru Romania Libera si 2% pentru Nasul. In scurt timp Romania Libera isi vinde actiunile catre Patriciu. Rosca si-a vandut in cele din urma si el actiunile, iar ziarul Ziua a fost vandut grupului Petrom Service. Rosca conduce mai multe ziare in momentul de fata si gestioneaza si o parte a imperiului mediatic ce s-a format la umbra sindicatului

Petrom si a lui Sorin Ovidiu Vantu. Rosca este actionar sau administrator la 15 firme in Romania. 7 dintre ele au legatura cu presa. Este vorba de Ziua S.R.L., unde si-a vandut actiunile catre Petrom Service si Comac Ltd din Cipru, dar a ramas administrator prin intermediul firmei Media Protection (activitati de consultare pentru afaceri si management) pe care o detine integral. Tot prin intermediul Media Protection detine 10 procente din Best Media Press, societate

care editeaza ziarul Gardianul, unde Nasul a devenit si administrator. Detine actiuni la societatea Grupul Editorilor si Difuzorilor de Presa unde este si presedintele CA. Societatea aceasta opereaza reteaua de vanzare a presei scrise „Acces Press” iar in CA se gasesc nume sonore ale media din Romania. Mai detine procente in

agentia de stiri „Rusia la zi”, la „Ziua de Constanta” si in tipografia „ESOP Omega”. Urmeaza 8 firme cu diverse obiecte de activitate, fara legatura cu presa: productie de alcool (Agricola Alcohol Product SA), productia de scaune (Agrochim Impex), agricultura (Agricola SA), restaurante (BO – NA Co 95), comert cu amanuntul si cu ridicata (Ethos Med si Elada Tours), turism (Marina Club) si activitati recreative (Captain Port Service).

Horia Alexandrescu
A debutat in presa in 71, la Sportul si inca mai debuteaza. In 77 s-a mutat la Scanteia iar in 89 a ajuns la sectia Sport a Tineretului Liber. Nu a avut nicio problema cu regimul si presa comunista. Este locul unde l-a prins Revolutia. Noua echipa de la Tineretul Liber l-a desemnat secretar general de redactie. Dupa 3 luni a infiintat Sport Star, un ziar care a esuat. In toamna lui 90, Adrian Sarbu l-a

chemat sa faca impreuna Curierul National. Au fost 6 jurnalisti cu cate 5 procente, iar ca manager si administrator a fost chemat George Constantin Paunescu, care a primit 5%. In 92 toti si-au vandut actiunile catre Paunescu, in momentul in care Sarbu a dat semnalul, nemultumit de rezultatele financiare. Dupa Curierul National Alexandrescu a pus bazele cotidianului Cronica Romana si saptamanalului tara. In final a ingropat cele doua proiecte si in ultimii ani a realizat cotidianul

Independentul. Alexandrescu a devenit “celebru” pentru servilismul sau onctuos si este cunoscut drept principalul client al avioanelor prezidentiale din ultimii 15 ani. Detine actiuni in 5 companii legate de domeniul media, insa nu se bucura de actionari tocmai respectabili. Cea mai veche firma a sa este „Trustul de presa CROM”, se ocupa cu editarea ziarelor, insa are ca actionari majoritari doua

benzinarii (M&M Oil din Cluj si Cargo Company din Iasi). Mai mult decat atat, la actionarul majoritar Cargo Company, 3 din cei 5 actionari persoane fizice au aparut in materiale de presa ca infractori dovediti cu condamnari penale in domeniul evaziunii fiscale. O alta initiativa privata este Romanian Media, care se ocupa cu editarea cartilor, si unde actionar este Cristian Burci, fost patron al Prima TV si

implicat in diverse scandaluri economice. Horia Alexandrescu este membru in consiliul de administratie al Grupului Editorilor si Difuzorilor de Presa, unde este coleg cu alti cativa dinozauri ai presei romanesti. Apostrof Press si Consulting Press sunt doua srl-uri de familie, care au ca obiect de activitate editarea ziarelor.
Mihai Tatulici

A debutat in presa ca elev in 1966, la un ziar din judetul Suceava. In 68 scria la revista Universitatii Al Ioan Cuza, Alma Mater, unde a ajuns chiar si redactor sef. In a70 ajunge la Viata Studenteasca. In 71, dupa terminarea facultatii, este pescuit de Nicolae Stoian la Viata Studenteasca la sectiunea Reportaj. Ajunge secretar

general de redactie in a79, dar este dat afara. Nu pentru fronda anticomunista ci pentru ca se afla la al treilea divort. Pentru putin timp scrie scenarii pentru studiourile Sahia, scrie carti si colaboreaza la Radio. In a80 ajunge realizator la TVR, unde lucreaza fara intrerupere pana in a89. Face parte din cercurile vesele”

ale potentatilor din cartierul Primaverii. Revolutia il prinde facand emisiuni pentru tineret la TVR. Are probleme deoarece era etichetat drept prietenul lui Nicu Ceausescu. Depaseste acest gen de probleme, agresandu-l pe Nicu Ceausescu cand acesta a fost adus, injughiat, in studiourile Televiziunii, la “Revolutie”. Tatulici a ramas in istorie pentru aportul sau special, aplicat, la megaescrocheria Caritas,

slujind ca agent mediatic al patronului circuitului piramidal. Tatulici pune bazele postului Tele 7 ABC de unde in a95 demisioneaza pentru a se muta la Pro TV. In a96 fondeaza Clubul Roman de Presa. In acest moment este director de programe la Realitatea TV. Tatulici are cateva companii lansate in domeniul media. Astfel, la revista Privirea detine majoritatea impreuna cu sotia lui. La fel si in cazul unei

firme de productie cinematografici (N&T Trading). Detine apoi impreuna cu omniprezentul investitor media, Sorin Ovidiu Vantu, o televiziune ramasa la stadiul de proiect (G TV) si Mihai Tatulici Production (actionar majoritar Imola). Tatulici este coleg de Consiliu de Administratie cu Rosca Stanescu la Grupul Editorilor si Difuzorilor, si a investit bani intr-o firma de comert cu produse zaharoase (MCM Network) si o asociere cu trustul PRO in firma Mediafest. Numele lui Tatulici a

aparut intr-o depozitie la dosarul de crima organizata al fratilor Camataru. Ziaristul era acuzat in presa ca a participat la o operatiune de intimidare a unor parteneri de afaceri ai sotiei sale, operatiune unde au fost folositi recuperatori si unde Tatulici s-a folosit abuziv de calitatea sa de jurnalist.
Corneliu Vadim Tudor

S-a angajat la Romania Libera in 72, imediat dupa terminarea facultatii. A activat la departamentul Social, avand diverse rubrici permanente. In 74 scrie la revista Magazin, unde i se deschide si un proces de plagiat. In 75 intrerupe cariera jurnalistica pentru ca este luat in armata. Nu se mai intoarce la Magazin, ci devine jurnalist la Agerpres, de la sfarsitul lui 75. Mai bine de 14 ani lucreaza in agentia de presa a statului, pentru ca in iunie 89 sa- si depuna brusc legitimatia de agentie

si carnetul de partid. Revolutia il prinde somer. Deschide impreuna cu scriitorul Eugen Barbu revista „Romania Mare” in iunie 90. Revista este facuta cu ajutorul premierului Petre Roman care ii recomanda lui Andrei Plesu, ministrul culturii la aceea vreme, sa puna la dispozitia lui Vadim har tia tipografica si utilitatile necesare. La numai un an de la infiintarea revistei este pornit si partidul Romania

Mare. Din 92 pana in 2000 in paralel mai publica si revista Politica. In 2004 lanseaza cotidianul „Tricolorul”. Vadim are actiuni doar in doua edituri (Romania Mare si Speranta) si intr-o firma de distributie de presa, Anota Impex.
Dan Voiculescu

Inainte de Revolutie a lucrat cu ICE Dunarea si a fost director la controversata firma de comert exterior Crescent. Prima tentativa de a se lansa in afaceri media o are in 1992 cand, la propunerea lui Dan Diaconescu si Marius Tuca (pe atunci angajati la Curierul National) infiinteaza saptamanalul Jurnalul de Duminica.

Apar doar cateva numere si apoi acestia fondeaza, la inceputul lui 93, Jurnalul de Bucu resti. In vara lui 93, Voiculescu inves teste in cotidianul Jurnalul National, pro iect sustinut de catre Tuca si Diaconescu. Apar pe rand: Pretul Succesului, Sport 21, Matinal, Radio Romantic, Antena 1, Gazeta Sporturilor (unde aduce intreaga echipa a lui Ovidiu Ioanitoaia) si Saptamana Financiara. Florin Bratescu a fost

numit primul director la Antena 1 in semn de recunostinta pentru gestul lui Bratescu de a-l ascunde pe Voiculescu in timpul Revolutiei in perioada in care acesta era vanat. In functii importante in trustul creat de Voiculescu s-au perindat personaje precum Costica Rotaru (actual adjunct la SIE) si Cozmin Gusa (politician PUR, PSD, PD si PIR). Pe langa un puternic trust de presa, Dan Voiculescu a fondat o multime de afaceri in toate domeniile, cat si un partid – Partidul Conservator fost Umanist

Dan Voiculescu, eternul slujbas al fascinantei Securitati
In anul 1990, o firma canadiana de intelligence, specializata pe recuperari sub contracte cu diverse state, a emis pe adresa lui Ion Iliescu urmatoarea concluzie, dupa cercetarea depistarii conturilor lui Ceausescu: “Retineti-l pe Dan Voicu lescu”. Se pare ca acolitii lui Iliescu au inteles ca Voiculescu trebuie retinut, insa alaturi de ei. In anul 2000, “purul” Voicu lescu este alaturi de creatia politica a lui Iliescu,

paraschimbata din FSN in PSD. Averea Imperiul lui Dan Voiculescu – transferata copiilor – judecand dupa obiectele de activitate, punctele de lucru si contractele de afaceri, asa cum reies din datele furnizate de Camera de Comert si Industrie a Romaniei, demonstreaza o implantare puternica in toate sferele economiei nationale. Voiculescu stapaneste in prezent, pe langa puternicul imperiu mediatic

un si mai puternic imperiu financiar, in care detine o companie aeriana, nenumarate imobile, terenuri, magazine si intreprinderi, deruleaza importuriexporturi de cereale, animale, lemn, minereuri, produse petroliere etc.
Biografia lui Dan Voiculescu
Desi acesta sustine ca nu a fost ofiter de Securitate niciodata, a detinut posturi ce se incredintau numai agentilor de mare incredere ai serviciilor secrete ale lui

Ceausescu. – la 01.12.1969 a fost angajat economist stagiar la TEHNOFOREST – EXPORT Bucuresti, care i-a deschis cartea de munca seria AH nr 57436/08.05.1970, intr-o perioada cand stagiarii nu aveau ce cauta in comertul exterior; – la 15.08.1970 a fost transferat la ICE VITROCIM, unde, la 01.09.1978 a fost avansat sef birou; – la 01.03.1982 este transferat la Camera de Comert si

Industrie a RSR – Oficiul ARGUS (firma a Securitatii, care selecta forta de munca pentru firmele de comert exterior) in functia de director; – la 01.08.1984 a fost avansat director general al Oficiului ARGUS, functie pe care a detinut-o, conform cartii de munca, pana la data de 01.06.1990, cand in baza Deciziei A59/15.06.1990, a fost transferat in interes de serviciu si numit director general al firmei CRESCENT, cu un salariu lunar de 1.800 dolari; – in perioada 1984-1989,

cand s-a vehiculat oficial ca Voiculescu a fost directorul general al CRESCENT Bucuresti, Dan Voiculescu apare in cartea de munca drept directorul general al firmei Securitatii – Oficiul ARGUS (dosarul nr. 13761/1992 de la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti) Voiculescu a inceput sa demareze afaceri uluitoare ca anvergura, exportand prin CRESCENT, in tari de pe toate continentele, materii prime si produse cu mare cautare, la niste preturi fara concurenta (arme si compusi ale industriei militare, ciment, alumina, otel, lemn etc).

Legaturile CRESCENT-ului cu Departamentul Securitatii Statului (DSS) aveau un numitor comun: conturile secrete, dirijate de la cabinetul 1 al R.S.R. Aceste conturi erau deschise la Banca Romana de Comert Exterior si se aflau in administrarea unei echipe de inalti functionari bancari. O parte dintre acesti fosti directori ai BRCE, se regasesc azi, deloc intamplator, in calitate de actionari sau administratori

in firmele grupului GRIVCO: Crainicean Gheorghe, fost vicepresedinte BRCE, azi actionar al ROMBELL SECURITIES SA, a caror actiuni sunt controlate de Dan Voiculescu si cateva firme GRIVCO; Dima Gheorghe, fost director al Directiei credite externe si disponibilitati valutare a BRCE, azi actionar si administrator al unui pui al firmei GRIVCO INTERNAtIONAL S.A.; Dupa decembrie 1989, o mare

parte din securistii de la ICE Dunarea au devenit asociati alaturi de Dan Voiculescu, in firmele GRIVCO, unul dintre ei fiind Mihai Lazar, actualul gestionar executor al averii lui Voiculescu. Dupa 1990, functionarii BRCE – BANCOREX au sters urmele acestor conturi, distrugand intreaga arhiva. Securistii care aveau aceste conturi pe numele lor s-au lansat masiv in afaceri, tocmai pentru ca banii din aceste conturi

le-au revenit. Aceasta este si una dintre explicatiile de ce un procent atat de mare de securisti, au devenit marii oameni de afaceri post-decembristi. Fondurile, din depozitele constituite la BRCE in anii comunismului, de cei din DSS si DIE, se regasesc azi in firmele private ale securistilor care “au reusit in afaceri” dupa 1989.
Presa lui Vantu Si Luca

Ziarul Gardianul si Agentia Rusia la zi a lui Mircea Popa sunt legate prin firma Crown Gate Alliance. Maricel Pacuraru, a devenit patron al ziarului Gardianul prin intermediul off-shore-ului CROWN GATE ALLIANCE INC. din Insulele VIRGINE BRITANICE. Acest off-shore detine 90% din actiunile SC Best Media Press SRL, societatea care editeaza ziarul Gardianul. Ulterior Maricel s-a certat cu Vantu si s-ar fi retras din societate. Evidentele oficiale de la Oficiul National al Registrului

Comertului arata ca actionarii Best Media Press SRL sunt Crown Gate Alliance Inc. (90%) si Management Fulcrum SRL – 10%. “Gardianul” este editat de firma Best Media Press SRL, din Bucuresti, care la randul ei este controlata (90%) de un offshore din Tortola, Insulele Virgine. Crown Gate Alliance Inc. este asociata cu Steluta, sotia lui Sorin Rosca Stanescu, la randul sau angajat al companiei Petromservice pe post de director al cotidianului “Ziua” prin Fullcrum firma de

management editorial al publicatiei. Rosca mai controleaza si afacerea “Acces Press” – constituita in septembrie 2002 de cateva zeci de editori de presa (persoane fizice sau juridice) reuniti in actionariatul companiei Grupul Editorilor si Difuzorilor de Presa (GEDP) SA. Rosca a reusit in 2005 sa capuseze GEDP SA prin intermediul unor persoane fizice, “bidoane”, si al unor casute postale din paradisuri

fiscale cipriote – GM Invest – 7,69%, Fercell Limited – 6,57%, Radoway Ltd. – 9,9%, Stonecom Tld – 9,9%, Stonitec Ltd. – 9,9%, Delta Asigurari – 9,9% Rosca a reusit atunci un prim “tun” – a pus mana pe o suma de peste 2.300.000 euro (plus TVA) din fonduri publice prin intermediul unui contract cu Compania Nationala Posta Romana, caz clasic de creditare mascata a afacerii “Acces Press” si a plimbarii de bani de la stat in buzunare private.

Oamenii Securitatii si firmele lui Vantu din Cipru
Actionariatul Comac Limited, societate off-shore cu sediul in Cipru controlata de Liviu Luca si Sorin Ovidiu Vantu e compus din Fercell Limited (50%) si Elbahold Limited (50%). Fercell Limited are un singur actionar unic, si anume pe LMNT Nominees Limited, care insa, la randul sau, are ca actionari alte doua offshore-uri: A.T.S. Nominees Limited (99%) si A.T.S. Trustees Limited (1%). Elbahold Ltd.

(Cipru), “mama” Comac Limited este actionar majoritar (49,3508%) la Petrom Service infiintata de sindicalistii din Petrom (FSLI), aflati sub conducerea lui Liviu Luca, devenind un canal de externalizare a unor profituri uriase. Petromservice controleaza trustul de presa „Ziua”. Elbahold Limited apare printre actionarii Expresiv SA care detine licenta pentru Radio Total, prin intermediul COMAC

LIMITED. Astfel, conform ONRC, Comac Limited (off-shore din Cipru) detine 51% din Expresiv SA, alaturi de FSLI Petrom (39%), Cornel Nistorescu (7%), Andrei Dan Anghel, Calin Ionut Anghel si Alina Tudora Mantea (ultimii trei cu cate 1%). Elbahold Limited are un actionar unic pe A.T.S. Nominees Limited – un alt offshore in spatele caruia (la fel ca in A.T.S. Trustees Limited) se regasesc la vedere trei

ciprioti, frati, avocatii Antis, Georgios si Stelios Triantafyllides. Cei trei ciprioti sunt doar niste paravane, ei fiind doar imputerniciti sa reprezinte interesele adevaratilor proprietari ai casutelor postale mentionate. Comac Ltd, este actionar majoritar (51%) al firmei Expresiv SA din Bucuresti care detine licenta FM pentru postul Radio Total si al firmei de imagine Red Apple Communication International SRL.

Comac Ltd. mai controleaza si 50% din firma Conservil SRL, in care este asociata direct cu FSLI, organizatia sindicalistilor din Petrom. Conservil are sediul chiar in cladirea Petrom, sucursala Ploiesti (Paltanea a fost nash in toate combinatiile de aici). Administratorul firmei este Gheorghe Ratiu, fostul sef al Directiei I din cadrul Securitatii. Trecut in rezerva, Ratiu a fost preluat de Vantu si a devenit unul dintre

oamenii fideli ai lui Sorin Ovidiu Vantu, lucrand pentru acesta in Gelsor, numele sau fiind implicat si in cumparari de actiuni la Banca Religiilor. Gheorghe Ratiu impreuna cu Sorin Ovidiu Vantu si Dan Andronic au fost, la un moment dat, asociati cu Ion Cristoiu in Editura Ion Cristoiu. Comac Ltd. detine si 80% din participatii la Accent Travels & Events SRL. Lucian Boronea, directorul general al acestei firme a

fost manager al sucursalelor din SUA si Canada ale companiei Tarom, de unde a plecat la agentia de turism patronata de Vantu: Gelsor Travel&Tour. Comac Ltd. mai este actionar la GM Invest, ai carui cenzori si administratori provin din Gelsor.

Dupa ce Gelsor a fost suspendata de CNVM si declarata falimentara GM Invest, profilata pe activitati de brokeraj, a fost aruncata de Vantu pe piata de capital. Comac Ltd. controleaza si firmele CGR Media SRL si Print Multicolor SRL. CGR Media SRL editeaza revista „Bilant” asociata direct cu sotii Carmen si Constantin

Rudnitchi. In Print Multicolor SRL Comac Ltd. il are partener pe Daniel Condurache, fondatorul revistei iesene „Opinia Studenteasca”. Comac este asociata si cu X-Oil, care apartine lui Nipomici Ghenadie, “consultant financiar” din Republica Moldova. Administrator al X-Oil este Publipetrosport, firma lui Florin Bercea, presedinte al Ligii Asociatiilor Sportive din Petrom si unul dintre locotenentii credinciosi ai lui Liviu Luca. Ghenadie este aghiotantul lui Vantu, fiind prezent in toate dintre afacerile

legate de FNI.
CRP – Cartelul Presei
CRP, Club care de fapt legitimeaza din 1998 grupul dinozaurilor media a fost un fel de FSN. Membrii acestui cartel de proprietari media au fost foarte uniti, desi sunt tot atat de diferiti. Mult timp a functionat o intelegere tacita intre proprietarii din CRP, si anume ca jurnalistii care pleaca prin demisie de la un patron din CRP, sa

nu fie angajat de nici unul dintre ceilalti patroni. Cat timp au fost un grup compact, patronii, directorii si putinii gazetari din CRP si-au adjudecat rolul de moralizatori nationali si formatori de opinie, monopolizand dezbaterile televizate. Clubul si-a dovedit utilitatea ca parghie de control si manipulare aducand in ograda mogulilor mai mari sau mai mici capitalul de munca si incredere a celei mai mari parti a jurnalistilor “tacuti” si nepriceputi in “afaceri”. Patronii “priceputi in afaceri” ca

Voiculescu, Patriciu si Vantu s-au folosit discretionar de presa ca de o a doua armata personala. Prima forta armata a acestora fiind intai si intai securistii, reconvertiti. Un Raport al Comisiei SRI in legatura cu SOV, scoate in evidenta existenta unui foarte puternic grup de fosti lucratori din serviciile secrete, aflati la dispozitia lui Vantu. Falanga informativa a lui SOV numara peste 300 de fosti ofiteri si subofiteri proveniti din SRI, SPP, SIE, Brigada Antitero, MI si MApN. Raportul mai

arata ca o zecime din cadrele serviciilor de informatii romanesti ajung, dupa trecerea in rezerva, sa se puna la dispozitia diferitelor institutii din sistemul financiar-bancar romanesc. “Institutiile din sistem” de genul Astra, BID, Banca Romana de Scont, SIF, Gelsor si Dramiral, si multe altele, banca Dacia Felix SAFI, FNI, CEC au fost niste instutii ale jafului national, decapitalizand munca cetatenilor obisnuiti in beneficiul unei oligarhii subordonate celei rusesti. Patrunderea agenturi

i si capitalului rusesc s-a realizat insa cu aportul ofiterilor din SRI si Armata. Exemplele sunt nesfarsite. Vasile Stanga, colonel SRI fost asistent al lui Virgil Magureanu si, seful Corpului de Control din cadrul Compartimentului de Contraspionaj al SRI a ajutat, din postura de ofiter activ, bunul mers al afacerilor cu energie ale ofiterului GRU Boris Golovin. Pentru Golovin si capitalul rus au mai lucrat si oameni ca Vladimir Soare, ofiter acoperit, fost viceguvernator BNR,

presedinte al Bancorex si presedinte al grupului Gelsor, patronat de Sorin Ovidiu Vantu. El a executat studiul de fezabilitate pentru o afacere de anvergura initiata la UCM Resita, de Boris Golovin si Nicolae Bogdan Buzaianu mogulul energiei, cel care controla VA Tech Hydro, firma implicata in rasunatorul scandal al retehnologizarii Portilor de Fier I si II. VA Tech primea contracte avantajoase, fara licitatie, de la statul roman iar firma era reprezentata in Romania de Nicolae Bogdan Buzaianu -

fondatorul Energy Holdings si prietenul lui Boris Golovin. Capitalul rus nu a intrat singur in Romania. L-a adus de manuta o liota de ofiteri de Securitate, SRI etc.
Marea Neagra – disputa energetica si controlul rusesc
Condominiumul ruso-turc si interesele economice, politice si militare ale acestor puteri coincid in privinta interzicerii accesului unor alte puteri politice in acest bazin. Miza Marii Negre este pe de o parte strategic-militara, iar pe de alta parte

energetica. Semnarea pe 31 ianuarie 2007 a acordului dintre presedintele companiei americane AMBO si o serie de ministri din cadrul guvernelor bulgar, macedonean si albanez a unui acord privind constructia unei conducte de petrol transbalcanice repune in discutie viitorul conductei Nabucco, un proiect atat de drag autoritatilor de la Bucuresti. Conducta balcanica va face legatura dintre portul bulgar Burgas si cel albanez Vlore, pe o distanta de 912 kilometri, urmand a

transporta 35 de milioane de tone pe an. Avantajele strategice ale celor doua porturi, care dispun de o infrastructura ce permite accesul navelor de mare tonaj, precum si prezenta importantei rafinarii Lukoil din apropiere de Burgas, au adus un important sprijin politic din partea Federatiei Ruse, companiile ruse de profil angajandu-se sa livreze in totalitate petrolul necesar conductei, la un pret deosebit de avantajos. Posibilitatea ca economiile bulgara, macedoneana si albaneza sa

profite de investitii adiacente, precum si de importante sume de bani pentru tranzit, ce vor fi distribuite intre membrii elitelor politice din tarile balcanice, atarna destul de mult in procesul de decizie privind implicarea intr-un proiect sau in altul.
Jugul energetic marca Putin
Cresterea semnificativa a consumului de energie al Uniunii Europene a fost anticipata de experti, totusi pana in acest moment diplomatia romaneasca nu a luat o serie de masuri menite sa sustina ambitia eliberarii de sub „jugul energetic“ al

Federatiei Ruse. Profitand, partea rusa a impus demararea constructiei unor conducte alternative la propunerea romaneasca, cum este proiectul rus-bulgar-grec privind conducta dintre portul bulgar Burgas si cel elen Alexandroupolis. Conform acordului semnat la 31 octombrie 2006, din aceasta Rusia va detine 51%, iar Bulgaria si Grecia cate 24.5%. Pentru a face proiectul si mai viabil, partea rusa

va garanta aprovizionarea, pretul devenind astfel mult mai atractiv. Cu o distanta de doar 350 de kilometri si costand putin peste 900 de milioane de dolari, conducta Burgas-Alexandroupolis este justificata, in opinia initiatorilor, pentru a evita transportul cu petrolierele prin stramtorile Bosfor si Dardanele, afectat de limitarile impuse de autoritatile turce, sub pretextul protejarii echilibrului ecologic al zonei.

Prin comparatie, planul Nabucco este mult mai amplu, fiind necesara o imensa munca diplomatica pentru a se ajunge la acordurile politice necesare. Aceasta va transporta resursele din regiunea Marii Caspice, a Asiei Centrale si Orientului Mijlociu catre statele Uniunii Europene. Avand o distanta de 2841 de kilometri, va

traversa Turcia, Bulgaria, Romania (pe o distanta de 457 de kilometri), Ungaria si Austria, evitand regiunile turbulente ale Balcanilor de Vest. Costul destul de piperat se ridica la peste 7 miliarde de dolari, nereusindu-se inca a se determina costurile reale de implementare a proiectului si de racordare la infrastructura deja existenta in tarile de destinatie. In ciuda capacitatii mari de transport, specialistii considera

ca, in varianta cea mai optimista, Nabucco va acoperi aproximativ 10% din necesarul energetic al UE, fiind supusa unor imense presiuni politice si sociale.
Legatura ombilicala de sub Marea Neagra
O alternativa extrem de bine primita de oamenii politici din Turcia si Bulgaria este, conform mass-media de la Ankara, proiectul Gazprom de extindere a actualei

conducte subacvative dintre Federatia Rusa si Turcia, „Blue Stream“, ce intra pe teritoriul turc prin portul Samsun. Avand un cost de aproximativ 3 miliarde de dolari, inclusiv 1,7 miliarde pentru sectiunea subacvatica, aceasta conducta si-a dovedit viabilitatea economica si politica, fiind considerata de primministrul turc Recep Tayip Erdogan ca un important succes al politicii sale externe. Ofensiva

diplomatica rusa este sustinuta de ofertele economice ale Gazprom, ce doreste ca „Blue Stream“ sa fie extinsa prin Bulgaria, Serbia, Croatia, Ungaria catre piata europeana, evitand total teritoriul romanesc. Pentru promovarea agresiva a acestui proiect, firma rusa a angajat in fiecare din tarile de tranzit si cele de destinatie firme de lobby care sa asigure un important sprijin politic. Mizand pe o serie de

avantaje sociale si economice, mai mult sau mai putin reale, pentru tara respectiva, Gazprom a reusit mobilizarea unor importante segmente ale mediilor de afaceri, politice sau societatii civile din regiune. Luna ianuarie 2007 a fost definitorie pentru obtinerea sprijinului turc pentru propunerea Gazprom, dupa declaratiile repetate ale unor oficiali de la Ankara, preluate imediat de presa turca.
Interesele geostrategice
Interesele economice, politice si militare la Marea Neagra ale Ucrainei, Federatiei

Ruse si Turciei coincid in privinta interzicerii accesului unor alte puteri politice in acest bazin, inclusiv al Uniunii Europene. Recentele vizite reciproce la nivel inalt dintre Ucraina si Turcia, precum si interventia vehementa a presedintelui ucrainean, Victor Iuscenko, la summitul Uniunea Europeana- Ucraina din octombrie 2006, au impus luarea in discutie a altui proiect, sustinut si de partea rusa, prin

care conducta dintre portul Odessa si localitatea Brody, situata in apropierea granitei polonoucrainene, poate fi extinsa prin Slovacia si Cehia catre infrastructura intraeuropeana deja existenta. Prin posibila ei extindere catre portul polonez Gdansk de la Marea Baltica, partea polona doreste sa reinvie vechile proiecte de transport al resurselor energetice intre bazinul Marii Caspice si Marea Baltica,

oferind sansa Poloniei de a-si consolida pozitia la nivelul politicii comune europene din diferite domenii de interes. Dorinta actualei conduceri de la Varsovia de a se impune ca un veritabil lider regional este adesea exprimata in luarile de pozitie ale oficialilor polonezi, ce considera ca Polonia ar avea o vocatie istorica in acest sens. Pozitia exprimata la cele mai inalte niveluri ale administratiei ucrainene este

favorizata de Polonia, care o vede drept contrapondere la mult trambitata conducta subacvatica dintre Germania si Federatia Rusa, ce evita teritoriul polon sau al tarilor Baltice. Importanta proiectului ruso-german, precum si sustinerea politica de care se bucura, este cel mai bine oglindita de faptul ca director al consortiului ce realizeaza proiectul este fostul cancelar german Gerhard Schroder, care a facilitat adoptarea sa de partea germana in ultimele saptamani ale mandatului sau.
Gazprom – noua Armata Rosie

Arma secreta a politicii externe moscovite, Gazprom (comparat de presedintele Basescu cu Armata Rosie) este gigantul rus al gazelor naturale, detinand 16% din rezervele mondiale de gaze naturale, controland cu o mana politica 20% din productia acestuia la nivel global, ceea ce il impune ca un actor cu o putere remarcabila in domeniul geoeconomic, capabil sa infranga state sau aliante ale unor state. Gazprom furnizeaza o treime din cantitatea de gaze naturale pe care

Uniunea Europeana o importa. Principalii clienti ai Gazprom sunt Germania, Ucraina, Italia, Turcia si Franta, tari carora compania rusa le poate impune acceptarea unor compromisuri pe spatele altor state, cum este Romania. Astfel, Germania preia aproximativ 38 de miliarde de metri cubi, cantitatea fiind in permanenta crestere, Franta preia 12 miliarde de metri cubi, cantitatea fiind de

asemenea intr-o crestere accelerata, iar pe lista statelor care depind de livrarile de gaz rusesc prin conductele care tranziteaza Ucraina sau Belarus se regasesc aproape toate statele din Europa Centrala si Balcani, marea majoritate membre deja ale Uniunii Europene si oricum membre ale Aliantei Nord Atlantice. Pentru evitarea unor complicatii politice interne si externe, guvernele tarilor vizate refuza

sa faca public proportiile infricosatoare ale dependentei de gazul rusesc, existand o adevarata psihoza a estimarilor, incurajata de partea rusa. In aceste conditii, si Romania este dependenta de gazul rusesc intr-o proportie ce nu este clara, dar care determina un efort diplomatic sustinut din partea ministerului roman de resort si a administratiei prezidentiale de la Bucuresti. Conform unor estimari, Romania

produce 14 miliarde de metri cubi pe an, cu zacaminte estimate la 510 miliarde de metri cubi, si numai 40% din cantitatea de gaze naturale pe care o consumam este importata din Rusia prin Ucraina.
De ce vrea Moscova debarcarea lui Basescu
Pozitia Romaniei de contestatar public la nivel european si regional al superioritatii

energetice rusesti a provocat o riposta dura a Gazpromului, ce doreste impiedicarea cu orice pret a proiectului Nabucco. Pentru a „taia pofta“ eventualilor investitori, partea rusa nu doreste ca Marea Caspica sa fie folosita pentru tranzitarea unor conducte dintre tarile centralasiatice spre conducte concurente cu ale lor. In acest scop Moscova taraganeaza rezolvarea problemei jurisdictiei asupra

Marii Caspice, pe care o imparte cu Kazahstan, Azerbaidjan, Republica Islamica Iran si Turkmenistan. Planurile de investitii rusesti in infrastructura din Balcani sunt in mod clar directionate catre Serbia, unde partea rusa santajeaza autoritatile de la Belgrad cu posibilitatea recunoasterii independentei provinciei Kosovo. „Conflictele inghetate“ din Moldova, unde subzista focarul separatist transnistrean

si din Georgia sunt intretinute la foc mic de Moscova tocmai pentru a le folosi ca instrument de santaj regional dar si la un nivel mai larg – geopolitic. Primul sef de stat din zona Marii Negre care a atras atentia acestui tip de santaj a fost actualul presedinte al Romaniei, Traian Basescu, iar raspunsul prompt al Kremlinului se observa cu usurinta in spatiul politic al Romaniei.
„Alianta ticalositilor“ nu s-a creat din neant. Moscova stie de ce…
Poporul” invocat de Basescu, va fi probabil ultima sansa a Romaniei – poporul la

care se refera indirect si Eminescu atunci cand blama “patura superpusa” care a innabusit Statul. Ramane de vazut in ce masura inteligenta colectiva romaneasca va gasi resurse pentru o descarcare energetica majora, prin vot, care va trece Romania peste pragul integrarii reale in Europa, scuturandu-ne de retelele concrescute in trupul aparatului Statului.

HAIDUCII, STRAMOSII CRIMEI ORGANIZATE

Ocidentalii au crescut in ideea ca statul modern a pus capat starii de nesiguranta de pe drumuri si din paduri, faurind treptat o stare de drept general valabila. In Evul Mediu a existat primitivul sistem de drept al duelului;

 aristocrati si cavaleri isi rezolvau disputele cu cu propriile mijloace. Inaintea judecatorilor erau adusi doar oameni de rand . Apoi din secolul XV, duelul a fost mai pretutindeni interzis . Statul a nazuit catre un monopol al puterii.[.. .]

Sud est europenii au alta istorie indaratul lor. In secolele XV si XVI aproape intreaga Peninsula Balcaninca, [....] ca si Ungaria si o mare parte a Croatiei de azi a fost ocupata de Imperiul Otoman.

Turcii n-au impus noilor supusi religia lor, dar ii considerau pe crestinii din Balcani, ca pe niste fiinte de categoria a II a si-i supuneau la plata unui tribut.

Ii lasau totusi sa-si rezolve singuri conflictele interne, dupa cum nu interveneau in organizarea comunitatilor urbane sau rurale.

Numai ca in timp ce in Occident padurile si drumurile erau curatate de talhari, in defileele din Balcani se iveau asanumitii « haiduci », talhari ce traiau de pe urma atacurilor asupra negustorilor in trecere.

In Vest, statul si cetatenii se coalizau impotriva lor; in sud-est talharii si cetatenii se uneau deseori impotriva statului (personificat de turci).[...]

Traditia bandelor de haiduci e pastrata pana astazi intr-o forma aureolata si romantica. « Ceta », apelativul pentru banda si derivatia lui « cetnik »…(membru al bandei), au fost readuse in actualitate deopotriva cu titlul capeteniei, « vojvoda », ce poate fi echivalat cu « duce », dar si cu sef de banda [Jugoslavia].

In cursul recentelor razboaie, aceste apelative au fost adoptate de Arkan (conducator al trupelor de comando iugoslave) sau de politicianul si comandantul Vojslav Seseli si de formatiunile lor paramilitare .

Insa nu numai aceste notiuni, ci si ciudata relatie dintre stat si talhari a supravietuit, fie si partial, caderii Imperiului Otoman. Aversiunea fata de ceea ce inseamna statul n-a disparut nici indata, nici mai tarziu, cand compatrioti de aceeasi credinta au inceput sa stranga biruri si sa mai ia si feciorii in armata.[...]

Astfel, logica bandelor a fost acceptata si dupa razboaiele de eliberare, dar a statului nu.[...]

Pana si Iugoslavia monarhica, dintre cele doua razboaie, a utilizat formatiuni neregulate de « cetnici » spre a potoli tulburari si revolte in Croatia, Muntenegru si Kosovo.

Abia in Iugoslavia comunista, de dupa cel de-al doilea razboi mondial, n-a mai fost loc pentru bande. [...] Cu toate ca e pastrata inca cu mare cinste, traditia haiducilor, razvratitilor impotriva statului, a fost socotita « depasita » in socialism, ceeace a dus la crearea unei noi si moderne relatii intre cetatean si stat.

Numai ca aceasta relativa domnie a dreptului n-a durat mult. Caci inca din anii optzeci s-a trecut, mai intai ferita de ochii lumii, la o noua conlucrare intre stat si criminalitate.

Se poate vorbi de « mafia » in Balcani ?

Etapa mai sus amintita a durat, totusi, destul de mult pentru a inlesni raspandirea ideii statului de drept. Iar faptul ca deosebirea dintre actiunea statului si masinatiile criminale nu poate fi intotdeauna clar perceputa nu inseamna ca nu poate fi sesizata.

Cel putin ex-iugoslavii si bulgarii stiu foarte bine ce este si ce nu este nelegitim in conformitate cu acceptiunea moderna a statului.[...] Spre deosebire de ce se intampla in Sicilia, in Balcani toata lumea vorbeste insa despre « mafia » incat o seama de cercetatori afirma ca este o « paranoia » a localnicilor. [...]

Tributari conceptului socialist despre « relativa egalitate a sanselor de a avea un venit » multi insi considera ca « averea si privilegiile unui mic numar de subiecti au fost dobandite ilegal ».

In acelasi timp in estul Europei nu exista experienta despre criminalitate in schimb este cu atat mai mai multa neincredere in oricine si orice. Iar cuvantul « mafia » exprima convingerea intima a celor ce ar vrea, dar nu-si pot explica ce interese private s-ar putea ascunde indaratul unor anume masuri luate de autoritati sau al cutarei ori cutarei prevederi legislative.

Daca prin « mafia » este inteleasa, in limbajul curent, o puternica organizatie secreta care decide tot ce se intampla intr-o tara in functie de propriile ei interese si conform unei logici necunoscute opiniei publice, sau un trust criminal cu o conducere centrala si ierarhie bine precizata, calificativul nu prea corespunde realitatii.

……………………………………………………………………………………………..

Si aceasta (cu toate ca si organizatii similare precum italo-americana « Cosa Nostra »), au luat fiinta in Balcani-si anume in structurile ilegale ale sarbilor si croatilor din Bosnia sau din gruparea « Taijfun » a fostelor garzi de corp ale fugarului lider al sarbilor Radovan Karadjici. [...] ** vezi subsolul articolului

……………………………………………………………………………………………….

Dupa asasinarea primului ministru sarb Zoran Djindjici, cea mai puternica organizatie de acest tip a fost socotita asa-numitul clan « Zemun ». Odinioara locuit mai ales de croati, cartierul belgradean « Zemun » era dominat, in mai mare masura decat in alte parti ale orasului, de o criminalitate pe jumatate de drept comun, pe jumatate politica, tipica pentru epoca Milosevici.

Propulsat de partidul lui radical, in Zemun a ajuns primar nationalistul extremist Seseli, care s-a folosit de pozitia sa spre a-si finanta gruparea si a-si ocroti favoritii. Cine voia sa sa puna la cale o afacere murdara, o putea face de acolo, dar nu inainte de a ridica osanale primarului si sefului de partid si platind tributul cuvenit.

Un clasament provizoriu

Cunoscutul scriitor italian Leonardo Sciascia (1921-1989) a definit “mafia” drept o “asociatie ce se interpune intre stat si cetatean, sub forma unei instante parazitare, uzand de metode brutale, infiintata spre a comite crime si a-si imbogati membrii sai pe cai ilegale » .El si-a formulat definitia tinand seama de imprejurarile din Sicilia, patria natala.

Dar ea poate fi aplicata si unei bune parti a criminalitatii organizate din sud-estul Europei. Cine ar dori sa caracterizeze « mafia » din Balcani n-ar trebui sa o defineasca ca drept o instanta parazitara intre stat si cetatean, ci s! a sublinieze disparitia statului ca atare.

O premisa necesara pentru aparitia unei asemena « mafii » in Balcani este « sentimentul antistatal », cum este numit acesta in culturile mediteraneene. Intr-adevar, la fel ca in Sicilia sau sudul Italiei si in Balcani pentru majoritatea populatiei sfera publica este « dusmanoasa , nesigura si primejdioasa ».

Ceeace rusii si alti est europeni cred despre « mafia » atunci cand vorbesc despre ea este definit de stiinta drept state capture (capturarea statului), adica preluarea atributiilor statului de catre crima organizata, a « puterii, a stabiliriiregulilor de baza ale jocului (legi, reglementari, ordonante) ».

 Banca Mondiala a intocmit pentru statele ex-comuniste un tabel al acestui simptom de preluare. In fruntea lui se situeaza Republica Moldova*, urmata de Ucraina*, urmata de Letonia si Kirghizia* (la fel a avut loc o schimbare a presedintelui in mod violent dupa aparitia acestui articol), iar abia dupa ele est primul stat sud-est european, Bulgaria.&nb! sp;

Acest bilant este doar aparent linistitor pentru Balcani, intrucat are in vedere un tip cu totul special de « mafia ». Drept exeplu de sate capture Banca mondiala citeaza subordonarea fata de interesele private a unor decrete prezidentiale, vanzarea de voturi ale deputatilor sau a unor sentinte judecatoresti.

Or toate astea exista si in sud-estul Europei, fara a constitui probleme in sine. Nu intamplator in capul amintitului tabel se afla tari in carepersista traditia sovietica a unui stat atotputernic.

Cu totul altfel stau lucrurile in Albania. Sub presiunea Uniunii Europene, care e cel mai mare donator de fonduri, parlamentul ei a aprobat tot ce i-au cerut misiunile diplomatice si alte misiuni internationale . Dar nici una dintre legile aprobaten-a fost pusa in practica.

 De vina nu e atat sabotajul crimei organizate, cat slabiciunea aparatului de stat albanez. Acesta este socotit a nu mai mer! ita sa fie dominat si nu mai prezinta interes pentru criminali, decat atunci cand au nevoe de pasapoarte diplomatice si vize Schengen.

SFARSIT

Text selectionat din Magazin Istoric Nr 2 /fev 2005 de Apopstolescu Radu

OBSERVATII

* A nu se uita ca de la scrierea acestui articol, in Ucraina au avut loc alegeri in 2004, care au creat o « unda de schimbare », in Moldova de asemenea au fost alegeri prezidentiale, iar in Kargastan (Kirghizia) a avut loc o schimbare violenta a presedintelui tarii, cap al coruptiei, (in 2005) in tendinta de eliminare a coruptiei.

** Nota cu informatii posibil eronate, in raport cu cunostintele mele, de vreme ce Cosa Nostra exista si in timpul presedentiei lui J.F. Kenedy, (1960-1963) fiind celebrul « sindicat al crimei » condus de Jimmy Hoffa, anihilarea organizatiei constituind de fapt si una din principalele parti ale politicii

 interne dusa de presedintele S.U.A. prin intermediul Procurorului Republicii, Robert Kenedy in deceniul 7 al secolului trecut, in timp ce Radovan Karadjici a fost o personalitate politica din ultimul deceniu al secolului in perioada presedentiei lui Slobodan Milosevic.

In perioada cand Cosa Nostra activa « in plin » pe teritoriul S.U.A. acest om nu putea ! fi decat cel mult un profesor de filozofie, sau, mai repede daca ne uitam la varsta lui, elev sau student. (N.A.)

Iuda Iscarioteanul si noua lui evanghelie

iuda Iscarioteanul: trãdãtor sau cel mai bun prieten? Cine a fost el de fapt? Care au fost motivele pentru care a ales sã facã ceea ce a fãcut? La asemenea întrebãri au cugetat, de multã vreme, savantii, poetii, dramaturgii si romancierii. Acum însã, publicarea Evangheliei dupã Iuda a readus în atentie  aceste întrebãri, iar publicul e tentat sã creadã cã noua evanghelie furnizeazã rãspunsurile scontate. Chiar asa sã fie?

Iuda, unul dintre cei doisprezece ucenici, este numit Iscarioteanul pentru a-l deosebi de alte personaje purtând acelasi nume. “Iscarioteanul” a fost interpretat în diverse moduri, însã o sugestie pe care o gãsesc interesantã este cã în aramaicã înseamnã “un om din Oras”, i.e. Ierusalim.

Oricum ar sta lucrurile, în literatura crestinã el apare pentru prima oarã în Evanghelia dupã Marcu. În lista celor doisprezece ucenici pe care o furnizeazã evanghelia în cauzã, el este enumerat ultimul, “Iuda Iscarioteanul, care l-a vândut (pe Iisus)” (Marcu 3:19).

Verbul grecesc folosit în acest pasaj (paradidomi) înseamnã “a preda”; adesea este tradus prin “a trãda” atunci când se referã la gestul lui Iuda, însã aceasta este o traducere liberã. Ceva mai încolo în Marcu, Iuda merge la înaltii preoti pentru a-l vinde pe Iisus la momentul cuvenit (14:10).

 La Cina cea de Tainã, Iisus prevesteste cã unul dintre cei doisprezece îl va vinde, pronuntând un “vai” la adresa lui (14:18,21). Prezicerea se adevereste atunci când Iuda conduce o multime înarmatã pentru a-l aresta pe Iisus în Grãdina Ghetsimani (14:43-46).

Celelalte evanghelii fie dezvoltã naratiunea din Marcu (Matei, Luca), fie se bazeazã pe alte traditii timpurii legate de actiunea lui Iuda (Ioan). Toate folosesc traditiile despre Iuda în asa manierã încât sã-i sublinieze trãdarea, lãcomia sau chiar influenta demonicã.

Bunãoarã, el este numit în Ioan “diavolul” si “fiul pierzaniei” (Ioan 6:70; 17:12). Existã posibilitatea ca relatarea lui Matei despre sinuciderea lui Iuda prin spânzurare (Matei 27:3-10) sã se bazeze pe o traditie timpurie care nu se regãseste la Marcu, însã pânã si moartea sa este tratatã în termeni macabri de cãtre autorii ulteriori (trupul sãu a pleznit, iar mãruntaiele i s-au revãrsat, Fapte 1:18).

O trãsãtura interesantã a naratiunilor ulterioare afirmã cã gestul lui ar face parte din planul lui Dumnezeu sau cã ar fi împlinirea unei profetii. Chiar is asa, dezvoltarea traditiei avându-l în prim-plan pe Iuda se remarcã prin demonizarea treptatã a personajului.

Nivelul ultim al acestui proces este atins într-o scriere copta tardiva intitulatã Cartea lui Bartolomeu despre Învierea lui Hristos (sec. VIII sau IX), în care sunt descrise suferintele pe care i le provoacã îngerii pedepsitori în Amente (Infernul egiptean).

 Când Iisus, în perioada dintre crucificare si înviere, goleste Amente de sufletele tinute captive acolo (“golirea Iadului”), doar Iuda, Cain si Irod rãmân torturati de demonii cu trei capete.

Acest proces al demonizãrii a început încã din Marcu (cu acel “vai” din 14:21). În orice caz, datã fiind natura mãrturiei, cercetãtorul este invitat sã exploreze dincolo de sursele timpurii avute la dispozitie pentru a vedea dacã existã vreo modalitate mai “neutrã” de a privi gestul propriu-zis al lui Iuda.

Un factor care complicã lucrurile este acela cã Marcu este precedat cu aproximativ cincisprezece sau douãzeci de ani de cel mai timpuriu nivel al literaturii crestine, cele sapte epistole genuine ale lui Pavel (scrise probabil între anii ‘51-‘56).

Iuda nu apare în scrierile lui Pavel. Cel care l-a “dat” pe Iisus este Dumnezeu însusi (Romani 4:25; 8:32; 1 Corinteni 11:23), actiune care este interpretatã de Pavel în lumina povestirii despre “Slujitorul ce pãtimeste” din Isaia (Isaia 53:5-12), cel pe care Dumnezeu “l-a cedat (paredoken) pentru pãcatele noastre” (53:6).

Când Pavel enumerã aparitiile lui Hristos dupã Înviere, a doua aparitie (dupã cea în fata lui Cephas=Petru) este în fata “celor doisprezece” (1 Corinteni 15:5). Cine sã fie însã al doisprezecelea, Iuda sau Matia (Fapte 1:26)?

Putem întelege, prin urmare, personajul istoric care a fost Iuda? Efortul de a ajunge la el este bineînteles împiedicat de faptul cã toate mãrturiile care ne-au parvenit poartã mai mult sau mai putin sigiliul credintei “post-pascale” a primilor crestini.

Or, cercetãtorii au încercat de multã vreme sã penetreze dincolo de filtrul “post-pascal” pentru a întelege personalitatea si învãtãturile lui “Iisus cel istoric” în contextul ambiantei iudaice în care trebuie amplasat din punct de vedere istoric.

Asa cum stim cu totii, rezultatele acestei încercari au fost variate, ca sã folosim un termen optimist. Neîndoielnic, cercetarea întreprinsã asupra lui “Iisus cel istoric” poate fi folositã drept instrument pentru a ajunge la “Iuda cel istoric”, de vreme ce ei sunt legati unul de celãlalt prin relatia maestru-discipol.

Iatã unul dintre scenariile care pot fi extrapolate din mãrturiile celor care-l priveau pe Iisus nu doar ca profet al Împãratiei lui Dumnezeu, ci, de asemenea, ca Unsul (Hristosul) lui Dumnezeu:

Iuda este unul dintre cei care l-au considerat pe Iisus drept Mesia promis de Dumnezeu. Deducând din actiunile lui Iisus în Templu cã acesta se afla în conflict cu “Puterile lumesti”, Iuda încearcã sã salveze situatia chemând politia Templului pentru a fi de fata la arestarea învãtãtorului, probabil la întelegere cu Iisus însusi.

 Mult-asteptata confruntare dintre Împãratia lui Dumnezeu si Împãratia Romei si-ar fi atins astfel apogeul. Spre exasperarea lui, Iuda îsi vede prietenul sfârsind pe cruce si strigând abandonat: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce m-ai pãrãsit?”

 (Marcu 15:34). Cele “douãsprezece legiuni de îngeri” (Matei 26:53) asteptate sã vinã pentru a-i risipi pe cotropitorii romani si a-l aseza pe Iisus pe tron în calitate de Rege Mesianic, nu s-a materializat. Complet debusolat, Iuda îsi ia viata, iar ceilalti ucenici fug (Marcu 14:50). Unii dintre ei chiar revin la vechea meserie de pescar (Ioan 21:2-3). În acest scenariu, Iuda se dovedeste a fi cel mai bun prieten al lui Iisus.

Exersarea imaginatiei istorice în exemplul anterior vãdeste modul în care pot fi utilizate în mod critic sursele canonice pentru a gãsi un Iuda radical diferit de portretul pe care i-l traseazã traditia canonicã. Avem acum o evanghelie ce-i este atribuitã si, prin urmare, o altã sursã de folosit în analizarea traditiei despre Iuda.

 Într-adevãr, aceastã sursã îl prezintã pe trãdãtor ca fiind cel mai apropiat prieten al lui Iisus. Am descoperit oare acum adevãrul despre Iuda, ascuns sute de ani?

Evanghelia dupa Iuda trebuie, cu sigurantã, identificatã cu cea al cãrei titlu ni-l furnizeazã Sfântul Irineu, episcop de Lyon (Impotriva ereziilor 1.31.1), acesta sustinând cã era folositã de anumiti gnostici. Este o evanghelie gnosticã care-l prezintã pe Iisus conversând cu discipolii si în privat cu Iuda.

 Actiunea este plasatã în sãptãmâna dinaintea Pastilor evreiesti (p. 33). Iisus îsi gãseste ucenicii rugându-se si râde pe seama lor, spunându-le cã nu-l cunosc cu adevãrat. Discipolii se înfurie, însã Iuda se ridicã si-i spune lui Iisus, “stiu cine esti si de unde vii. Tu ai purces din domeniul nemuritor al lui Barbelo si nu sunt demn sã rostesc numele celui care te-a trimis” (35).

Iisus îi promite apoi lui Iuda cã-i va dezvãlui doar lui “tainele Împãrãtiei”. Mântuitorul râde din nou de discipoli si îi comparã cu un grup de doisprezece preoti din templu, care ar fi oamenii “stricãciunii” (36-43).

Iuda îi relateazã lui Iisus cã a avut “o viziune mãreatã”, iar Hristos zâmbeste, numindu-l “tu, al treisprezecelea spirit”. În viziunea respectivã, Iuda i-a vãzut pe “cei doisprezece ucenici” lovindu-l cu pietre si persecutându-l. Iisus îl încredinteazã cã, în calitate de “al treisprezecelea”, va fi blestemat de generatiile care vor urma, însã va sfârsi prin a triumfa asupra lor (44-47).

El îl învatã apoi pe Iuda despre Marele Duh Nevãzut, Barbelo, Autogenes (Cel Autogenerat), cei patru luminãtori, Adamas celest, Seth si “spita incoruptibilã a lui Seth”. Revelatia include informatii despre lumea inferioarã si cãpeteniile acesteia, crearea lui Adam si a Evei de cãtre Saklas si îngerii sãi, primirea gnozei de cãtre cuplul primordial si soarta generatiilor omenesti care vor veni, aflate sub stãpânirea lui Saklas (47-55).

Când Iuda îl întreabã pe Iisus despre “cei care au fost botezati în numele tãu”, maestrul îi rãspunde cã, de fapt, acestia îi oferã jertfe lui Saklas (i.e. Creatorul inferior). El continuã: “Însã tu îi vei depãsi pe toti. Cãci îl vei sacrifica pe omul care mã învesmânta”.

Cea care va supravietui pânã la sfârsit este “spita (lui Seth) care provine din tãrâmurile vesnice”. Iuda intrã apoi într-un “nor luminos” (55-57).

Evanghelia dupa Iuda se încheie cu o scurtã naratiune. Câtiva scribi îl asteaptã pe Iisus sã iasã din încãperea unde se roagã. Ei se apropie de Iuda si îi spun: “Ce faci aici? Tu esti ucenicul lui Iisus”.

Ultima frazã este “Iuda le-a rãspuns asa cum îsi doreau. El a primit niste bani si l-a vândut lor” (58). Titlul apare în ultimul rând al manuscrisului: “Evanghelia dupã Iuda”.

Rãspunsul la întrebarea pe care am pus-o anterior (“Am aflat acum adevãrul despre Iuda?”) se vãdeste limpede: Nu! Evanghelia dupã Iuda este o reinterpretare pur imaginarã a traditiilor crestine despre Iuda, scopul ei fiind acela de a contrabalansa pozitia asumatã de biserica ortodoxã încã în formare, simbolizatã în aceastã evanghelie de cei Doisprezece.

 Ea este o evanghelie gnosticã în care regãsim mitul sethian pe deplin dezvoltat, identificabil de asemenea în cel mai important dintre textele sethiene, Apocriful (cartea tainicã a) lui Ioan, existent acum în patru versiuni copte. Când Iisus îi spune lui Iuda “vei sacrifica omul care mã învesmânta”, el se referã la faptul cã moartea lui va face posibilã evadarea din trup a sufletului captiv.

Propria evadare a lui Iisus din trup este paradigmaticã pentru procesul similar ce-i asteaptã pe oamenii (gnosticii) din “spita nemuritoare”.

Chiar dacã Evanghelia dupã Iuda nu contine informatii istorice despre Iuda Iscarioteanul, avem de-a face cu un text important din douã motive. Mai întâi, el aratã cât de sofisticat puteau reconstrui într-o nouã luminã crestinii din secolul al II-lea povestea traditionalã despre Iuda, infamul “trãdator” al lui Iisus. În al doilea rând, ne sunt furnizate noi informatii despre natura grupului gnostic în care a circulat.

Stãruind asupra acestui din urmã punct, Irineu afirmã cã Evanghelia dupã Iuda a fost folositã de “altii”, care “spun despre Cain cã provenea de la puterea superioarã”, ei venerând, de asemenea, alte personaje negative din Biblie, precum Esau, Core, sodomitii s.a. Despre ei mai aflãm cã sustin cã doar Iuda a cunoscut adevãrul si “a înfãptuit taina trãdãrii”, producând “un fals pe care-l numesc Evanghelia dupã Iuda”.

 Toate acestea si alte detalii i-au îndemnat pe unii scriitori bisericesti (Pseudo-Tertullian si altii) sã inventeze un grup aparte de gnostici, numindu-i “cainiti”. Manualele moderne despre gnosticism au avut tendinta sã accepte aceastã nãscocire fãrã a avea dubii. Printre informatiile standard despre “cainiti” se numãrã si aceea cã ei foloseau o Evanghelie dupã Iuda.

Structura argumentelor lui Irineu din Împotriva ereziilor 1.29-31 i-a fãcut deja pe unii (printre care mã numãr si eu) sã punã sub semnul îndoielii aceastã asumptie. Dupã ce discutase despre simonieni, valentinieni si altii în capitolele precedente, Irineu spune cã “s-au ivit o multime de gnostici, apãrând ca ciupercile pe pãmânt”.

El începe apoi sã le prezinte doctrina: “Unii dintre ei (quidam enim eorum… 1.29.1)”. Ceea ce urmeazã în capitolul 29 este expunerea unei pãrti a mitului gnostic care este de acum identificabil în Apocriful lui Ioan. Acest text este inclus de cãtre savanti în gnosticismul “sethian” sau “clasic”, un numãr de alte tratate de la Nag Hammadi reflectând aceeasi traditie.

Irineu îsi continuã relatarea în capitolul 30: “Altii iarãsi (alii autem rursus) …”, i.e. alti gnostici. Capitolul 30 contine informatii relationate cu Apocriful lui Ioan, însã nu se limiteazã doar la acesta, incluzând detalii mitologice despre sarpele biblic. Mare parte a materialului la care ne referim se regãseste în textele de la Nag Hammadi.

Pornind de la mãrturia lui Irineu, scriitorii patristici ulteriori (si savantii moderni) au inventat cercul gnostic al “ofitilor” (de la termenul grecesc pentru sarpe, ophis).

Irineu începe si capitolul 31 prin a spune “Altii iarãsi (alii autem rursus) …”, i.e. alti gnostici. Urmeazã apoi informatia despre cei care îl venereazã pe Cain etc. Irineu ne oferã în toate cele trei capitole informatii despre o serie de grupãri pe care le include în categoria mai vasta a “gnosticilor” (1.29.1). stim acum, gratie Evangheliei dupã Iuda, cã ea circula în acel grup gnostic cãruia cercetãtorii moderni îi acordã titulatura de “gnosticism sethian”.

Încã o datã: nu a existat niciodatã o sectã separatã a “cainitilor”. (traducere din limba englezã: Alin Suciu)

* Birger A. Pearson este profesor Emeritus de studii religioase, UC Santa Barbara, unul dintre cei mai însemnati cercetãtori ai iudaismului, gnosticismului si crestinismului timpuriu. Profesorul Pearson a lucrat în Cairo la traducerea papirusurilor copte de la Nag Hammadi

Kamikadze

 

Multi dintre luptatorii din al II lea Razboi Mondial pe frontul din Pacific, au intalnit luptatorii « kamikadze ».

 Nu se stie însã cati dintre ei cunosc in realitate originea acestui cuvant.

 Pentru marinarii americani , « kamikadze » era un grup de piloti exaltati, care preferau sa se prabuseasca pe navele americane de razboi, cu avione vechi, dar incarcate de exploziv. Pagubele vazute din cele doua puncte de vedere, erau diferite ;

a) pentru japonezi era o victorie imensa, care aducea pagube in oameni si materiale americanilor, in proportii mult mai mari decat ar fi putut sa o faca intr-un razboi clasic si luptand cu mijloacele de lupta obisnuite : nave de linie si aviatie.

b) pentru americani acestea erau « pierderi minore », dar se pare ca « nu atat de minore », daca au fost totusi nevoiti sa faca cruntul experiment de la Hirosima si Nagasaki, pentru a-i ingenunchia pe japonezii razboinici.

 De unde venea termenul de « kamikadze » si ce a semnificat el pentru Japonia !

 In sec al XIII lea in Orientul Indepartat aparea o noua forta militara de temut : cuceritorii mongoli .

Condusi de proaspat numita lor capetenie temutul Temug  (care mai tarziu isi va lua titlul de Gingis-han=conducator), om care nu stia sa scrie si sa citeasca, dar avand un spirit militar innascut, a reunit triburile mongole si pe cele tataresti d! in taigaua Orientului Indepartat si pustiurile Asiei, creind o uriasa forta de invazie.

Daca in Europa acelei vremi regele Frantei  Filip-August era multumit sa aiba in subordine 2000 de cavaleristi indisciplinati care luptau fiecare cum dorea, trupele mongole ajunsesera sa grupeze 100000 oameni doar la primul apel al hanului ! Luptatorii lui nu cunosteau ce e aceea insubordonarea sau lupta de tip « duel », atat de iubita in acea vreme in Europa feudala. Orice nesupunere aduce cu sine moartea !

Trupele mongole erau impartite in mari unitati de cate 10000 de oameni numite « tümen » organizare pe care europenii nu o vor mai cunoaste decat in sec al XIX lea sub conducere a lui Napoleon sub numele de « corp de armata ».

Gingis han si–a ales conducatori ale acestor mari unitati, niste excelenti generali ; ei erau in primul rand comandanti si  de-abia apoi luptatori.

Marsurile se executau dupa o prealabila recunoastere, avand itinerarii precise.

In lupta mongolii porneau mai intai cu o sarja impetuoasa de cavalerie, cu care daca nu distrugeau inamicul, se repliau rapid pe caii lor iuti si, cand acesta, (inamicul), pornea la contraatac stricandu-si dispozitivul , repetau sarja prin invaluire distrugand in cele mai multe cazuri trupele adverse.

Astfel intr-un timp scurt, mongolii au cucerit  China de Nord si! , fiindca stiau sa dea dovada de toleranta atat politica cat si religioasa au putut inainta rapid spre apus. In drumul lor au cucerit imperiul persan cu celebrele lui cetati Buhara si Samarkand, Gruzia, Rusia Kieveana pe care au

 ocupat-o integral cu exceptia cnezatului Novgogrodului, au pradat Ungaria, Muntenia si ar fi atacat si Imperiul German  daca moartea succesiva a lui Gingis Han si a mostenitorului acestuia nu i-ar fi oprit din inaintarea lor impetuoasa.

Urmasii lui Gingis Han au cucerit ulterior in Extremul Orient, China de Sud si Coreea  creindu-se un imperiu chino-mongol al carui conducator a fost o buna bucata de timp Kubilai Han.

Acesta era constient de gradul inalt de civilizatie al chinezilor si a adoptat treptat moda de la curtea « Fiului Cerului » . Intr-o asemenea etapa l-a  gasit « calatorul peste mari » Marco Pollo care a adus Europei cele mai insemnate informatii despre China medievala.

In fata mândrului Kubilai Han se mai gasea un adversar situat si mai la rasarit : Japonia .

El s-a decis sa o cucereasca. Pentru asta si-a echipat o flota uria! sa (4000 de bastimente) , care nu a mai fost egalata vreo data in istorie, decat de flota care a facut debarcarea aliatilor in Normandia in 1944.

Pe nave au fost imbarcati luptatorii mongoli (cu caii lor-caci dupa cum se stie erau excelenti cavaleristi si arcasi de elita), armament pentru lupta corp la corp si, navele au fost prevazute cu « ultimele dotari tehnice de armament ale epocii ».

Dintre aceste dotari doua erau mai importante :

Utilizarea unor gaze toxice de lupta (intr-o forma rudimentara) si utiliz! area pentru prima data a prafului de puscã.

Mongolii dotasera navele cu catapulte capabile sa arunce o greutate la distante mari si fiecare navã avea un stoc de ghiulele pline cu pulbere si dotate cu fitil. Inainte de a fi lansatã la ghiulea i se aprindea fitilul iar la cadere aceasta exploda facand ravagii printre pedestrasii inamici.

Este un lucru foarte important, caci inainte de a se folosi tunul pentru lansarea ghiulelelor de piatra, aparusera deja giulele cu focos si cu efect exploziv (ceeace europenii vor cunoaste mult mai tarziu).

Flota a folosit vremea prielnica din vara si a ancorat pe coasta sudica a arhipelagului nipon in 1274, in zona insulei Kyushu.

Aici au fost intampinanti de fortele terestre japoneze formate din trupe de infanterie foarte bine echipate si din trupe de cavaleristi.

! In primul atac facut de pe nave, catapultele cu ghiulele cu praf de pusca si cele cu gaze toxice au dezorganizat apararea japoneza, astfel incat trupe de pedestrasi (infanteristi) mongoli  au debarcat, sperand intr-o victorie usoara.

Desi erau dezorganizati de bombardamentul cu ghiulele care facuse ravagii printre ei, trupele de samurai, renumite prin disciplina lor,  s-au regrupat , au contratacat si au respins in apele marii trupele mongole cu pierderi insemnate.

In aceasta situatie, mongolii au fost nevoiti  sa se retraga la bordul navelor iar comandantul expeditiei a trimis imediat nave in Coreea pentru reaprovizionare cu ghiulele si reimprospatare cu efective.

(Despre ghiulele, se stie in mod cert, caci arheologii japonezi au descoperit pe locul unde marea flota s-a scufundat aceste dovezi)

In timp ce flota japoneza era ancorata si astepta reaprovizionarea, dinspre sud, din ocean, s-a format un taifun de o forta deosebita chiar si pentru acea vreme.

Aceasta furtuna uriasa a distrus in intregime (aproape) flota mongola, scufundandu-le 95% din nave, desi nava amiral ca si altele ale comandantilor mari, au rezistat, intorcandu-se cu rusine in China.

(Aici au venit din nou arheologii japonezi care au studiat golfurile in care a stat ancorata acesta « flota de invazie » . Au gasit la un moment dat un fragment de nava pe care era aplicata viza inspectorului naval chinez care autentifica dreptul navei respective….. de a naviga pe fluviul Iangtze.)

Deci Kubilai –han in dorinta de a cuceri Japonia cu cat mai multe forte, a strans toate navele disponibile in China, inclusiv ambarcatiunle fluviale, cu fundul plat, care nu aveau o prea mare stabilitate, cand navigau pe mare, cu atat mai putin in timpul unei furtuni naprasnice.

Astfel si-a impins armata spre dezastru nu numai militar dar si..psihologic caci pana atunci mongolii aveau legenda ca sunt de neinvins, iar expeditia din Japonia din 1274 a demonstrat ..ca totusi ..pot fi invinsi.

La putin timp de la aceasta expeditie nefericita, chinezii s-au rasculat impotriva dominatiei mongole si in 1307 au inscaunat un imparat chinez, mongolii fiind izgoniti treptat din intreaga China.

Pentru japonezi, acest eveniment a ramas in istorie cu denumire de « vantul  sacru » sau « kamikadze » care i-a salvat de invazia mongola.

Aposolescu Radu

Regizorul Florin Iepan: Cred ca trebuie sa constientizam ca Romania are si un trecut fascist

Evrei deportaţi sub supravegherea unui soldat român

In octombrie 1941, dupa ce armata romana a intrat in Odessa, in fostul sediu al NKVD-ului a fost instalat comandamentul armatei romane. Minata de partizanii sovietici, cladirea sare in aer si ucide 90 de militari. Infuriat, Ion Antonescu cere ca pentru fiecare soldat si ofiter roman mort sa fie executati cate 200 de comunisti, iar evreii sa fie luati ostateci.

Spânzurători+la+Odessa,+după+explozia+de+la+Comandamentul+românesc+din+22+octombrie+1941

Post+românesc+de+mitralieră+pe+străzile+Odessei

Mihail+Zaslavski+(dreapta)+la+monumentul+care+comemorează+masacrul.+Undeva+aici+este+familia+mea+spune+Mihail+Zaslavski

 

O zi mai tarziu, aproape 20.000 de evrei (dupa altii, 22.000) – adica populatia evreiasca a Odessei – sunt stransi in noua magazii din satul Dalnic, langa Odessa. Magaziile sunt stropite cu benzina si li se da foc. Cei stransi in magazii pier in incendiu. La peste 65 de ani departare, documentaristul Florin Iepan se pregateste sa realizeze un film despre masacrul de la Odessa.

Nascut la Timisoara si absolvent al scolii de film din Bucuresti, Iepan s-a mai ocupat in documentarele sale de “decretei”, de Johnny Weismüller si Bela Lugosi sau de vampirii din Transilvania. El se numara printre fondatorii lui DocuMentor, prima asociatie a realizatorilor de film documentar din Romania, si este, alaturi de Alexandru Solomon, primul documentarist roman care a descoperit parghiile coproductiilor internationale.

Cu “Odessa”, Iepan nu-si propune un portret al lui Ion Antonescu (pro sau contra), ci un film in care sa demonstreze ca Romania a avut un trecut fascist si antisemit pe care e timpul sa si-l asume.

“Si astazi majoritatea romanilor e convinsa ca “tarisoara“ a fost o victima a istoriei, a marilor puteri, a strainatatii in general. Ideea ca Romania a dus un adevarat razboi de cucerire si de purificare etnica in Est nici acum, in anul 2008, nu poate fi pusa in discutie”, spune Florin Iepan.

Cineastul a obtinut o finantare de la Centrul National al Cinematografiei si va realiza “Odessa” in coproductie Sub-cult-ura (Timisoara) si Starcrest Media (Frankfurt).

- In ce stadiu te afli cu filmul? Ti-ai terminat documentarea?

- Tocmai am terminat prospectiile in Ucraina. Incercam sa dam de supravietuitori ai masacrului de la Odessa, aflati acum in America si Israel, dar este foarte greu…. Strangem informatii, date, imagini si marturii, si ne pregatim pentru filmarile care o sa inceapa in curand.

- De unde interesul tau pentru masacrul de la Odessa?

- In opinia mea, aceasta e cea mai intunecata zi din istoria moderna a Romaniei, despre care noi si copiii nostri nu stim mai nimic. Mai mult, regimul Antonescu, figura Maresalului si prima perioada a celui de al doilea razboi mondial, in care Romania era aliatul Germaniei naziste, sunt privite cu indulgenta de catre o buna parte din societatea romaneasca.

Ziaristi, figuri publice, o parte din liderii de opinie care populeaza consistent spatiul public au pareri foarte nuantate despre regimul Antonescu. Istoria Romaniei a fost si este prezentata distorsionat din ratiuni politice si dintr-un fals atasament fata de figurile noastre istorice.

- Ion Antonescu a iesit pe locul cinci in finala de la “Mari romani”, show-ul organizat de TVR.

- Si astazi, majoritatea romanilor e convinsa ca “tarisoara“ a fost o victima a istoriei. Eu cred ca trebuie sa constientizam ca Romania are si un trecut fascist, ca o parte din populatia Romaniei interbelice a simpatizat cu ideile si cu liderii acestei ideologii, ca e incorect sa ne spalam pe maini spunand ca

 ideologia de extrema dreapta era apanajul exclusiv al miscarii legionare, din moment ce marea majoritate a crimelor comise impotriva evreilor si tiganilor apartin unor institutii ale statului roman.

- Cum te-ai gandit sa abordezi problema?

- S-ar putea ca acesta sa fie un film diferit de ceea ce se asteapta de la un astfel de subiect. Ma gandesc ca in egala masura este interesant sa vedem ce au de spus cei care au fost martori la acele atrocitati, dar si ce avem noi de spus, cei care azi incercam sa gasim o noua identitate nationala pentru Romania.

In ce masura adevarul istoric va intra sau nu in coliziune cu brandul de tara din mintea fiecaruia dintre noi? Ce suntem noi dispusi sa facem ca sa aflam adevarul despre un episod deja dat uitarii si aparent lipsit de importanta !?

Cu siguranta, unul dintre personaje va fi Antonescu, dar e gresit sa-i atribuim doar lui vina pentru cele intamplate atunci. In viziunea mea, Antonescu era un exponent al epocii, un produs al mentalitatii dominante din societate (cum a fost si Ceausescu, in buna masura.).

Un alt personaj interesant e fostul primar al Odessei – instalat acolo de Antonescu – Pantea, o figura mai degraba luminoasa in contextul acela de incrancenare si violenta. El n-a ezitat sa–i scrie direct lui Antonescu si sa denunte crimele impotriva evreilor din Odessa.

- Ai gasit si romani care au participat la masacru?

- Aici avem o problema: veteranii nostri nu fac altceva decat sa idealizeze participarea fiecaruia dintre ei la razboi. E foarte greu sa-i faci acum sa-si aminteasca ceva rau sau dureros. Au fost niste eroi ai neamului si trebuie sa ramana eroi, cam asta e realitatea.

Dar e dificil sa gasesti acum, in 2008, contemporani ai acelor evenimente…

In lipsa lor, s-ar putea sa fiu nevoit sa mut atentia acestui documentar asupra generatiei mele si sa cercetez  daca nu cumva lipsa noastra de interes si compasiune fata de victimele Romaniei fasciste nu ascunde ceva grav si mai profund care ne-ar putea face sa ne intrebam in ce masura noi am fi reactionat altfel daca eram in locul bunicilor nostri.

- O sa exprimi un punct de vedere transant in film sau il vei lasa pe spectator sa decida singur ce sa creada?

- Eu nu cred ca se poate fara sa exprimi un anumit punct de vedere. Diferenta intre un documentar bun si unul prost e aceea ca punctul de vedere al autorului devine treptat si imperceptibil si punctul de vedere al spectatorului, si asta nu datorita unei abilitati speciale, ci mai ales gratie onestitatii autorului in raport cu subiectul.

Nu trebuie sa uitam ca vorbim despre niste oameni obisnuiti, care intr-o buna zi, fara sa stie de ce si cum, s-au trezit inchisi intr-un depozit alaturi de copiii si parintii lor, si au asteptat in tacere pana au simtit miros de fum si au realizat ca nu mai au nici o scapare… Si toate asta de ce ? Pentru ca undeva, intr-o alta tara, Romania, parerea generala despre evrei era mai degraba proasta decat buna. Asta a fost.

- Ce exista acum pe locul celor noua magazii de la Dalnic?

- Exista doar un monument pierdut intr-un lan de grau. Pana o sa filmam noi acolo, la Dalnic, probabil ca graul n-o sa mai fie…,dar subiectul raman in picioare.

- Ce imagini de arhiva ai?

- Nu exista foarte multe imagini de arhiva legate direct de masacrul de la Odessa. In schimb, sunt o multime de filme de propaganda sovietice, germane si romanesti care dau ocol povestii noastre. Problema mea e legata de modalitatea in care pot folosi aceste imagini, gandite de la bun inceput ca instrumente de manipulare, fara sa aduc o atingere adevarului istoric.

-Te-ai gandit sa faci si reconstituiri?

- Aici nu am luat o decizie, e un teren alunecos de care autorii romani de film documentar abuzeaza in ultimul timp. O sa vad cum decurg lucrurile si poate o sa ajung  in punctul in care o sa introduc  un plan fictional in poveste.

- Crezi ca le vei modifica optica celor care vorbesc despre Ion Antonescu ca despre un erou?

- Eu nu vreau sa fac un film despre Antonescu, respectiv pacatele acestui personaj. El mi se pare o figura reprezentativa pentru epoca si mentalitatea romanilor din acea vreme. Dar a spune ca Antonescu a facut si lucruri bune pentru tara e ca si cum ai spune ca Hitler a facut si autostrazi sau ca era un om sensibil, cu un real talent pentru pictura.

Antonescu are pe constiinta vietile a sute de mii de civili. Opiniile lui rasiste si antisemite nu sunt un secret pentru nici un om documentat si, chiar daca nu ne convine, trebuie sa admitem ca Romania sub conducerea lui a ucis mai multi evrei si tigani decat Italia lui Mussolini. 

Dar, ma intreb, putem spune ca Antonescu e singurul vinovat? Oare Casa Regala, politicienii si o parte din personalitatile din epoca nu pot fi privite si din alt unghi decat ca victime ale tavalugului comunist care a urmat razboiului?

CEAUSESCU, EXECUTAT PENTRU BANI

Tot mai multe marturii converg catre ipoteza ca executia rapida a cuplului dictatorial a fost grabita de cei care au dorit sa puna mana pe conturile secrete ale Ceausestilor.

Prestigiosul cotidian american Washington Post publica in numarul sau din 17 noiembrie 1991 parerile unor experti canadieni referitoare la conturile secrete ale liderului comunist Nicolae Ceausescu. Concluzia acestora: “Este periculos sa stii prea multe. Raspunsul la

intrebarea unde sunt banii poate fi fatal”.

SUME IMENSE

Valoarea sumelor detinute de Nicolae Ceausescu si sotia sa nu a fost cunoscuta niciodata. Realizatorii filmului canadian “Averea Dracului” considera ca in conturile secrete ale celor doi se puteau gasi sume intre 500 de milioane si 5 miliarde de dolari.

Un posibil indiciu in ceea ce priveste marimea sumei poate fi dat de valoarea onorariului platit Casei de experti Peat Marwick Thorne de catre statul roman, pentru descoperirea conturilor, onorariu care se ridica la 400.000 de dolari. In general, un astfel de onorariu semnifica intre 3 si 10 procente din valoarea sumei ce trebuie recuperata.

VALIZA PIERDUTA

In 22 decembrie 1989, la ora 12.06, elicopterul cu cei doi dictatori luati din sediul CC a decolat. Prima oprire a fost la vila de la Snagov, conform stenogramei comunicatiilor dintre elicopter si bazele de la sol, publicate de revista Expres.

 Potrivit marturiei colonelului Vasile Malutan, pilotul elicopterului, Ceausescu avea asupra lui o valiza cu documente, care in valtoarea evenimentelor se va pierde. Apropiati ai fostului dictator spun ca in acele documente se gaseau si conturile in care Ceausescu avea depuse importante sume de bani.

COLETELE CU BANI

Dupa cateva zeci de minute de zbor, Malutan le spune Ceausestilor ca fuga cu elicopterul nu este sigura deoarece risca sa fie doborati. In consecinta, dictatorul coboara insotit de garzile de corp si ceilalti insotitori undeva pe marginea soselei de legatura dintre Bucuresti si Targoviste. Tot atunci sunt coborate din elicopter si cateva pachete luate din sediul CC.

Nicolae si Elena Ceausescu sunt urcati intr-o masina de ocazie, in portbagajul careia sunt puse si coletele, si se indreapta spre Targoviste.

MEDICUL NOROCOS

Revolutionarul Ilie Stirbescu, care a participat la arestarea celor doi dictatori, povestea intr-o emisiune tv realizata de Vartan Arachelian ca soferul de ocazie al Ceausestilor s-a recomandat a fi un medic, pe numele sau Deca.

Numai ca Dacia doctorului face pana in localitatea Vacaresti si pasagerii sunt transferati intr-o alta masina. In zapaceala produsa si de faptul ca mai multi localnici l-au recunoscut pe Ceausescu, pachetele sunt uitate in automobilul medicului. Dupa cativa ani, doctorul avea sa transmita din SUA, locul unde se stabilise dupa revolutie, o scrisoare de multumire unei asociatii de revolutionari pentru coletele pline cu dolari uitate in masina.

DOLARI CONTRA LIBERTATE

Daca Ceausescu dispunea inca de sume importante de bani era o certitudine. Maiorul Iulian Stoica, cel care a asigurat paza sotilor Ceausescu in unitatea militara din Targoviste, unde au stat arestati, a declarat ca fostul lider comunist a incercat sa-si cumpere libertatea.

El a povestit in cadrul unei emisiuni televizate ca, in dimineata zilei de 24 decembrie, Ceausescu i-a facut o oferta de un milion de dolari in schimbul libertatii. “Ai banii astia si orice grad vrei tu in armata daca ma scoti de aici si ma duci la Voinesti”, ar fi spus dictatorul.

GENERALUL CONTROVERSAT

Numele generalul Victor Atanasie Stanculescu este mentionat de mai multe ori atunci cand vine vorba despre conturile secrete ale fostului dictator. Cunoscutul gazetar Nestor Rates, fostul director interimar al Europei Libere, considera ca Stanculescu a fost “cel mai important factor de putere in vidul creat dupa fuga dictatorului”.

 Implicarea in afaceri a generalului dupa revolutie a nascut numeroase semne de intrebare, referitoare la provenienta fondurilor pe care le controla. Conform ziaristei britanice Elisabeth Spencer, fostul general ar fi fost implicat cu sume importante in functionarea unor banci care a trimis in Romania sute de milioane de dolari sub forma de imprumuturi, operatie pentru care Stanculescu ar fi primit comisioane.

INDICII NEFOLOSITE

Documentarul “Averea Dracului” realizat de o televiziune canadiana si difuzat pe postul OTV in aprilie 2002 contine si declaratia unui reprezentant al ministerului de Finante elvetian, tara unde se presupune ca isi tinea banii Ceausescu. Oficialul elvetian spune ca a oferit autoritatilor romanesti postrevolutionare “un fir care ducea la o banca din Basel, care ar putea da raspuns la una din multele intrebari referitoare la conturile fostului dictator.

 Informatia nu a fost, insa, folosita, iar ancheta referitoare la averea secreta a lui Ceausescu a intrat pe linie moarta.

CAP DE ACUZARE

Sentinta data impotriva sotilor Ceausescu a avut oficial patru capete de acuzare, care se referau la subminarea economiei nationale, genocid, acte de diversiune si subminarea puterii de stat. Totusi, televiziunea nationala a transmis in seara de 25 decembrie inca un cap de acuzare:

incercarea de a fugi din tara pe baza unor fonduri de un miliard de dolari depuse in banci straine. Aceasta acuzatie nu apare in sentinta procesului si nici pana acum nu se stie cine a aruncat-o pe piata sau cine a decis preluarea ei la televiziune.

Autor: PETRE DOGARU, ISTORIC

Ceausescu si tratativele de pace din Orientul Mijlociu

Nicolae Ceausescu imptreuna cu Menachem Begin prim-ministru israelian 1977.

Nicolae Ceausescu impreuna cu regele Hussein Amann Iordania 1982

Nicolae Ceausescu in Irak, impreuna cu Saddam Hussein, la Bagdad. 15 iunie 1982.

Bucurestiul si Ierusalimul pregatesc festivitati care vor marca 60 de ani de relatii diplomatice neintrerupte. Prilej sa se mentioneze pozitia Romaniei, unica tara din lagarul comunist care a rezistat presiunilor Uniunii Sovietice si a continuat sa mentina relatii diplomatice normale cu Israelul, in timpul si dupa razboiul de 6 zile din 1967.

 Nu este insa cazul sa ne iluzionam: Nicolae Ceausescu nu si-a periclitat viata si pozitia de conducator al Romaniei, infruntandu-si suzeranul moscovit din prea multa dragoste pentru Israel. Avea anume interese economice si politice, si, din grandomanie, avea certitudinea ca joaca un rol foarte important in realizarea pacii israeliano-arabe. Care, spera el, ar fi putut sa ii aduca si mult ravnitul Premiu Nobel pentru Pace.

 Avem acum ocazia sa intram in culisele acestei prea putin cunoscute “afaceri”: trei ambasadori israelieni la Bucuresti, Eliezer Doron (1967-1969), dr. Abba Gefen (1978-1982) si Yosef Govrin, (1985-1989), si-au publicat memoriile.

Cele trei carti (“La postul de observatie si Confruntare – din jurnalul unui ambasador al Israelului”, “Ferestruica spre Cortina de Fier” si, respectiv, “Relatiile israelo-romane la sfarsitul epocii Ceausescu”) dezvaluie, pentru prima oara in istoriografia politicii externe a celor doua tari, complexul legaturilor dintre Israel si Romania comunista.

Memorialistica celor trei ambasadori se axeaza pe evenimentele care au o semnificatie istorica, dar abunda aprecierile si impresiile personale, care dau savoare si culoare documentelor si marturisirilor. 

Ceausescu vrea un Nobel

In aceasta perioada, care acopera doua decenii, curba politicii interne si externe a Romaniei a cunoscut ani de crestere a statutului lui Nicolae Ceausescu pe arena internationala, ca apoi sa descreasca la nivelul cel mai scazut, pana la doborarea dictatorului si executarea sa.

 E poate cea mai fascinanta perioada din istoria celor 60 de ani de relatii diplomatice si economice romano-israeliene, dar si cea mai dramatica, pentru ca dictatorul roman devenise, cel putin in primii ani dupa cucerirea puterii, un partener viabil si legitim de dialog.

 Ambasadorul Govrin subliniaza faptul ca Romania, fiind singurul stat din blocul comunist care a intretinut relatii diplomatice si economice cu Israelul si singurul din acest bloc care nu le-a intrerupt niciodata, i-a conferit lui Nicolae Ceausescu o pondere deosebita in politica externa a Israelului si, in genere, a Occidentului.

Nici nu e de mirare ca relatiile israeliano-romane au avut, in aceasta perioada, un caracter exclusiv si exceptional. E vorba, apreciaza Govrin, de “un fenomen deosebit, in special pe fondul ostilitatii ideologice politice si a antisemitismului care a existat in toate celelalte state din blocul comunist fata de Israel”.

Ceausescu a fost o exceptie in aceasta lume antisemita comunista, scrie ambasadorul Govrin, care marturiseste ca nu o data a fost framantat de intrebarea ce l-a determinat pe Ceausescu sa se comporte intr-un mod atat de deosebit si diferit fata de Statul Israel in comparatie cu colegii sai din blocul est-european:

 ”Sa fi fost, oare, atasamentul sau fata de principul de baza adoptat de Romania: universalitatea relatiilor, fara deosebire de regimul si politica celorlalte state? Sau poate ca presedintele Ceausescu a actionat in virtutea intereselor nationale, a caror realizare i s-a parut mai importanta decat riscul pe care si-l asumase prin devierea de la politica comuna si uniforma a Blocului Comunist?”

 Diplomatul israelian crede ca Ceausescu avea certitudinea ca tocmai in regiunile unde domneau tensiuni intre state, era importanta existenta instrumentelor corespunzatoare, adica relatii utile si convenabile care sa contribuie la aplanarea acestor tensiuni.

Conducatorul roman credea ca poate juca un rol de intermediar activ in conflictul israeliano-arab si in tratativele pentru stabilirea pacii in Orientul Mijlociu, pozitie care i-a adus prestigiu personal in lumea occidentala si in lumea araba, iar Romaniei avantaje economice.

Govrin inregistreaza banuielile conform carora Ceausescu furniza si Uniunii Sovietice informatii culese datorita prezentei exclusive a serviciilor de spionaj romanesti in Tara Sfanta, dar nu le ia in consideratie.

Secretul increderii de care s-a bucurat Ceausescu in ambele tabere

 Toti ambasadorii care au reprezentat Israelul la Bucuresti au constatat paradoxul: pe de o parte, Ceausescu activa pe plan intern ca un despot comunist absolut, iar pe de alta parte, acelasi Ceausescu a dezvoltat o politica externa independenta in Blocul Comunist, refuzand sa se alinieze altor conducatori din lume, ostili Israelului, si actionand puternic in favoarea incheierii pasnice a conflictului israeliano-arab.

 Un paradox care poate explica de ce conducatorii israelieni s-au abtinut sa critice politica interna a dictatorului roman si nu s-au alaturat liderilor Occidentului care o infierau. Govrin remarca faptul ca nici chiar in ultima saptamana a regimului ceausist, cand lumea a aflat despre victimele represiunii,

 Guvernul israelian nu s-a grabit sa-l acuze. Era un final paradoxal al unor relatii preferentiale israeliano-romane. Relatii care debutasera imediat dupa inscaunarea la domnie a lui Nicolae Ceausescu, in 1964, atingand cota cea mai inalta in anii ’80.

Ceausescu devenise pentru liderii israelieni foarte simpatic din momentul in care se dovedise liberal in ceea ce privea emigrarea evreilor si in modul neortodox de a aborda viitorul granitelor Israelului. Spre deosebire de alti lideri din lume, Ceausescu, desi si el chema la retragerea Israelului de pe teritoriile cucerite (Cisiordania si Gaza), nu sublinia sintagma “de pe toate teritoriile cucerite in 1967″, ci doar “de pe teritorii cucerite”.

Ceausescu se folosise de acest limbaj in cuvantarea sa de raspuns la prezentarea Scrisorii de Acreditare a ambasadorului israelian Yosef Govrin (11 septembrie 1985). Cand Govrin a raportat acest lucru, Ierusalimul a exultat.

Toate serviciile stiute si nestiute ale tarii au creat celule de studiu al spuselor lui Ceausescu. Era clara intentia conducatorului roman de a cuceri increderea liderilor israelieni si de a fi admis ca un posibil intermediar al conflictului israeliano-arab. In paralel, Ceausescu se straduia sa faca acelasi lucru si cu palestinienii, preocupandu-se sa dezvolte relatii de lucru si de mare prietenie cu Yasser Arafat, presedintele miscarii palestiniene “de eliberare nationala”.

 Romania a fost, de altfel, una dintre primele tari din lume care au recunoscut oficial Organizatia de Eliberare a Palestinei (OEP), in 1974, si primul membru al Tratatului de la Varsovia care a permis OEP sa deschida la Bucuresti o “reprezentanta oficiala”, transformata ulterior in ambasada.

Mai mult, dupa proclamarea de catre Arafat, in Algeria, a “statului palestinian” (la 15 noiembrie 1988), Romania s-a grabit sa recunoasca acest stat fictiv. La Bucuresti, “ambasadorul” palestinian era inclus pe lista Corpului Diplomatic si, la ceremoniile oficiale, el era plasat primul printre reprezentantii “Miscarilor de Eliberare Nationala”.

Scrie Govrin: “Romania a acordat OEP-ului ajutor politic si material de mare valoare. De fiecare data cand Arafat vizita Romania, Ceausescu ii acorda o primire de sef de stat… Deseori Ceausescu a incercat sa medieze intre pozitiile lui Arafat si cele ale Israelului, chiar daca nu a fost proclamat ca intermediar oficial.

 Ceausescu se bucura de un statut preferential, in comparatie cu ceilalti conducatori ai Blocului sovietic, intrucat a fost singurul dintre ei care intretinea relatii diplomatice cu ambele parti rivale. Este de presupus ca, in convorbirile lui cu Arafat, Ceausescu a incercat sa-i modereze pozitiile extremiste fata de Israel (…) si sa renunte la politica terorista.”

Ierusalimul, desi nu vedea cu ochi buni instalarea Ambasadei palestiniene la Bucuresti, era, desigur, foarte incantat de declaratiile repetate ale lui Ceausescu in favoarea solutionarii pasnice a conflictului israeliano-palestinian si de respingerea ferma a terorismului care “nu reprezinta si nu poate sa reprezinte o lupta politica de eliberare nationala”.

Diplomatia secreta in actiune

 Considerat drept cel mai mare specialist roman in domeniul politicii Orientului Apropiat, Dinu Marcel, seful Departamentului pentru Orientul Mijlociu, Asia si Africa de Nord, era apreciat de Ierusalim drept un tehnocrat.

 El a lucrat vreme de 30 de ani la Ministerul de Externe si a condus 14 ani departamentul sensibil al Orientului Mijlociu. Toti diplomatii israelieni au lucrat fructuos cu el, noteaza Govrin. Aparent era pro-arab, dar diplomatii si oamenii serviciilor speciale israeliene stiau si alte lucruri.

 De pilda, ca era corect fata de Israel si foarte “atasat” politicii externe promovate de Ceausescu in Orientul Mijlociu. In memoriile sale, Govrin isi aminteste cu placere de Dinu Marcel, un responsabil roman sincer interesat de promovarea relatiilor bilaterale intre Romania si Israel. Frecvent, diplomatul israelian se intalnea cu el, fie in convorbiri oficiale, fie in afara reflectoarelor. “In convorbirile neoficiale era de-o sinceritate peste asteptari. (…)

Nu exagerez daca voi spune ca discutiile cu el au fost intotdeauna instructive si au dat misiunii mele in Romania o tenta speciala”. Ritmul relatiilor oficiale si al celor secrete dintre cele doua tari s-a accelerat dupa vizita primului ministru Shimon Peres (21 februarie 1985) si vizita lui Yasser Arafat (8-10 februarie 1986) la Bucuresti.

Din delegatia isrealiana au facut parte Shimon Peres, ministru fara portofoliu, generalul (in rez.) Ezer Weizman si Yosef Govrin, in acea vreme directorul Departamentului Europa de Est din Ministerul de Externe.

 Ceausescu a incercat sa-i convinga pe israelieni de anumite schimbari observate in tabara palestiniana, esentiala fiind concluzia lui Yasser Arafat ca pacea poate fi obtinuta prin tratative si nu prin mijloace militare. Pentru prima oara le aparea clar israelienilor dorinta conducatorului roman de a fi recunoscut drept “parintele ideii intrunirii unei Conferinte Internationale pentru solutionarea conflictului israelo-arab”.

Ideea aceasta devenise pentru Ceausescu nu numai o chestiune de prestigiu personal, ci o parte integranta dintr-un sistem de propaganda politica privind solutionarea conflictelor pe cai pasnice. Oficiali si trimisi secreti ai lui Ceausescu au inceput sa viziteze intr-un ritm alert Ierusalimul: cele patru vizite ale lui Ion Stoian, seful Departamentului pentru Relatii Externe al

Partidului Comunist Roman si ulterior ministru de Externe (8 aprilie 1986 si 28 martie 1988, 24 august 1986 si 9-14 februarie 1989); cele patru vizite ale lui Constantin Mitea, consilierul presedintelui Ceausescu, (23 august1986, 14 septembrie 1987, 8 iulie 1988 si 26 iulie 1989); Traian Pop, adjunctul ministrului de Externe (5 noiembrie 1986);

intalnirea intre ministrul de Externe Ioan Totu si omologul sau Itzhac Shamir (29 septembrie 1986 si 28 ianuarie 1988). Au mai fost si alte vizite in Israel ale unor emisari personali ai presedintelui Nicolae Ceausescu, dar ele au ramas conspirate. Merita cercetat impactul acestor vizite oficiale si secrete asupra relatiilor speciale romano-israeliene si a politicii internationale.

Tesu SOLOMOVICI