1 Decembrie 1936


BUCURÃ-TE TARÃ !…

– GÂNDURI INTR’O ZI FESTIVÃ –

Bucurã-te, Tarã scumpã, îmbrãcatã de paradã,
Cã, din alte tãri strãine, vin prieteni sã te vadã !
Sterge-ti lacrima din gene !… Ce oftezi într’una frântã,
Când atâtea muzici cântã?…

Cântati muzici, cât mai tare, toate câte sunteti voi,
Ca sã nu se-audã plânsul vãduvelor de rãzboi !
La rãspântiile toate, muzici, azi cântati, cântati,
Cã prea gem, sleiti de foame, marii nostri ,,mutilati” ?…

Azi e zi de sãrbãtoare si datoare esti sã joci,
Tara mea cu jale multã, jefuitã de escroci !…
Foametea si desnãdejdea tu n’ai drept sã ti-le spui
Tarã scumpã, nimãnui,
Când la tine ospãteazã toatã lifta cu pistrui ?…

Cine sã-ti ogoae plânsul ?… Sã te-audã, cine poate,
Când atâtea muzici cântã la rãspântiile toate ?…
Cui, o lacrimã sã’i pice,
Cã ‘n bordei n’ai foc pe vatrã,
Când tâlharii ce te pradã, ospãtând, duc trai ferice,
Infrãtiti cu veneticii, în palate mari de piatrã ?…

Cum vrei oare, scumpã Tarã,
Soarele dreptãtii sfinte pe-al tãu cer sã mai rãsarã,
Dacã toti cei ce te furã, liberi petrecând, fac haz
Si, când ceri sã intre ‘n ocnã, scuipã ‘n bietul tãu obraz?!

Oare, când vei pune mâna, Tarã scumpã, Tarã blândã,
In grumajii celor care vor ca Iuda sã te vândã ?
Celor cari într’una rod
Multul gliei tale rod, –
Câtiva hoti înfipti în ceafa unui biet întreg norod?…

Dar… mã iartã, Tarã blândã, cã, de-a tale suferinti,
M’am trezit si eu, cu tine, a haiduc scrâsnind din dinti.
Azi e sãrbãtoare sfântã,
Când, – desi flãmândã esti, –
Nu se plânge, ci se cântã
Intregirea ce ti-au dat-o Sfintii dela Mãrãsesti?…

Mâine însã, Tarã scumpã, sfintii tãi suiti la cer,
Sã le faci dreptate cer:
Viata nu si-au fost jertfit-o ei, Arhanghelii tãi mari,
Pentru ca tu s’ajungi roabã unor cete de tâlhari;
N’au murit, scãpându-si Tara, marii nostri mucenici,
Ca sã ti-se ‘nfigã ‘n glie gloatele de venetici!…

N’au cãzut pentru desfrâul
Hotilor ce’ti furã grâul,
Tarã plinã de belsug,
Nici, – când lor le crapã burta, – tu sã tragi flãmândã ‘n jug!

Azi deci, fâlfâind drapele, cântã, Tarã fãrã pâine,

Si – cum cer ai tãi Arhangheli, – judecata s’o’ncepi mâine
Ori destinului tãu mare fir de aur stii sã’i torci,
Ori întreaga ta grãdinã va fi cocinã de porci !…

1 Decembrie 1936

Vasile Militaru

 

Si parerea ta conteaza...curaj !

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s