IN MEMORIAM-DUMITRU DABA-

 

Ideea de a sărbători 140 de ani de la Marea Serbare de la Putna din 1871 nu ne aparține. Ea putea veni numai de la un mare Om, un mare patriot – Domnul Profesor Dr. Ing. Dumitru Daba.

Acum aproape 2 ani, domnul Profesor ne-a adresat o scrisoare. Acolo ne propunea să convocăm tinerii români din întreaga lume la Mănăstirea Putna, pe 15 august 2011. Pentru că așa se cuvine. Pentru noi, pentru România.

Domnul Profesor Daba nu va apuca să-și vadă visul împlinit pe această lume. S-a stins în ziua de 8 iunie 2011, ultimul pas într-o viață fără egal. I-a urmat mereu sfatul lui Constantin Brâncuși, căruia i-a dedicat o bună parte din cariera sa: “Să vezi până departe este una, să mergi până departe este alta”.

Din partea Ligii Studenților Români din Străinătate (LSRS), primiți, domnule Profesor, acest mesaj, împreună cu eterna noastră recunoștință:

ad perpetuam memoriam…

Cum să aşterni cuvinte despre un om pe care nu ai reuşit, izgonit de furia timpului, să-l cunoşti, să-l atingi, să-l simţi? Şi, totuşi, unii dintre noi sunt parcă zămisliţi din TRĂIRE, iar fapta lor, cu „pasul” apăsat, sub greutatea clocotirii interioare, lăsă urme adânci… unii în cei dragi, alţii în comunitate, alţii trâmbiţând parcă în buciumul reculegerii aminte a identităţii unui întreg neam.

Un astfel de OM a fost profesorul Dumitru DABA…

Pe 8 iunie profesorul DABA s-a ridicat la Masa Marilor Umbre, în lumea spiritelor prea mari pentru a fi încleştate în „sigularitatea” trupului. „Dr ing. Dumitru Daba, gorjean de obârşie după mamă, cel care i-a închinat lui Constantin Brâncuşi ani mulţi de cercetare, săvârşită cu rigoare şi dragoste”… astfel îşi începe scrisoarea de rămas bun Doamna Sorana Georgescu-Gorjean – fiica celui care a lucrat împreună cu Constantin Brâncuşi la elaborarea proiectului pentru Coloana Infinită, inginerul Stefan Georgescu-Gorjan. Cu siguranţă Dumitru DABA şi-a continuat drumul în sensul dat de coloana brâncuşiană…

EU, l-am cunoscut ca sculptor de oameni; EU, l-am cunoscut modelând în memoria mai multor generaţii la rând identitate, simţire – foc de peste veacuri…

EU, răspund la Apel să trâmbiţ ultima sa capodoperă, poate mai frumoasă decât toate celelalte, pecetuită în lumea necuvintelor, în sufletele MEU, al neamului MEU şi generaţiilor ce vor urma, trezind simţirea adormită în curgerea din vine…

Aşa a venit profesorul Dumitru Daba către MINE, după GALA STUDENŢILOR ROMÂNI DIN STRĂINĂTATE, trezit parcă de un ecou eminescian, tocmai pentru a mă ridica din COPIL, în OM: „Să demonstrăm lumii – încheie Eminescu Apelul din 1870 – că geniul poporului nostru viază, să-i arătăm ca naţiunea noastră înţelege misiunea sa în momentul când ştie să preţuiască şi să glorifice faptele marilor săi [OAMENI]”.

Poate profesorul a aşteptat naşterea MEA, tocmai pentru a preda ştafeta şi a lăsa întreaga sa simţire, prea mare pentru un singur trup, şi a o răspândi în mii de alte trupuri june.

Închei această epistolă de între lumi, pentru a lăsa loc tăcerii şi faptei…

SĂ NE TRĂŢI DOMNULE PROFESOR DR. ING. DUMITRU DABA!

EU, UN TRUP CU peste 5000 de SUFLETE

EU, LIGA STUDENŢILOR ROMÂNI DIN STRĂINĂTATE

Azi, anul Domnului 2011, ziua 21, luna lui Cireşar