Vaccinul contra diabetului


Alexandru Ciobanu

Nu s-au descoperit înca mecanismele declansarii diabetului, si nici mijloacele prin care se vindeca, dar lumea medicala a cazut de acord ca este de doua feluri:
Tipul I – pancreasul nu poate produce suficienta insulina, sau nu mai produce de loc.
Tipul II – desi organismul dispune de suficienta insulina, celulele nu mai pot beneficia de hormon, pentru ca acesta nu poate patrunde în celule. Si într-un caz si în celalalt glucidele se acumuleaza în sânge si trebuie eliminate prin urina, deci prin rinichi.


Mecanismele declansarii diabetului nu au putut fi descoperite fiindca ele nu se manifesta în plan fizic. Nu se pot evidentia prin sectionare, biopsie, cântarire, colorimetrie sau gravimetrie. Tot ce se poate determina este procentul de zahar care balteste în sânge, fara a putea fi de folos. Singurul leac recomandat de medicina este în acest caz, cântarul. Se va cântari tot ce se ingera, pentru a tine în limite hidratii de carbon. Cu alte cuvinte înconjurata de bogatie, celula se vede silita sa intre în criza si sa se înfometeze.

E ca si cum somerilor plecati în Spania la cules de capsuni, li s-ar pune botnite la gura pentru a nu se înfrupta.
Diabetul apare nu numai în om ci si în afara lui si implica nu numai glucidele, ci si alte bunatati.
Renumitii harpagoni ai lumii înavutite care înoata în bogatie dar îsi minimizeaza consumul pâna sub limita decentei, de teama ca-si vor împutina resursele, manifesta un fel de diabet psihic. Acest diabet pecuniar indetectabil în laborator se transforma în cele din urma în diabet detectabil, când coboara din psihic în fizic.

Zgârcitii fac întotdeauna diabet de un tip sau altul. Generozitatea este un fel de vaccin preventiv contra diabetului.
Diabetul se manifesta la scara sociala sub numele de capitalism. 5% din populatia SUA detin 90% din bogatiile tarii. Aici glicemia sociala se masoara în milioane de dolari. Cei 5 au hiperglicemie, în schimb ceilalti 95 sunt hipoglicemici.
Si zeii aveau diabet. Primul diabetic a fost un titan pe care Zeus l-a legat de un stâlp pâna la gât în apa, urmând ca bietul dizident sa moara de sete.

În acest caz titanul îsi dorea nu un transplant de insule pancreatice ci un transfer pe o insula propriu-zisa.
În marile orase ale lumii unde densitatea pe kilometru patrat este de sute de locuitori, oamenii se simt mai însingurati ca în desert. Traind într-un ocean de dragoste ei fac diabet de iubire. Diabetul la dragoste produce tot doua tipuri de suferinzi: cei sedusi si cei abandonati.
Suntem înconjurati de biblioteci, avem acasa sute sau mii de carti dar nu mai citim nimic. O enzima ne împiedica sa mai deschidem o carte. Un fel de diabet informational.


Semnele diabetului nu trebuie cautate cu microscopul fiindca sindromul se declanseaza la scara macro:
– Însetati în mijlocul apelor, ca titanul pedepsit de Zeus.
– Sedusi sau abandonati într-un ocean de iubire.
– Înfometati în mijlocul abundentei.
– Saraci lipiti, în tara bogata ca a noastra.
– Însingurati pâna la agorafobie, în mijlocul multimii.
– Complet lipsiti de sanse, în tara continent.
– Eunuci, în vreun harem de frumusete.
– Dispretuindu-i fara motiv pe ceilalti, sau dispretuindu-se inutil pe sine.


Acum întelegem de ce un om din doi ajunge, dintr-un motiv sau altul, diabetic. Stadiul atestat prin glicemie, cu care se lupta medicii este însa ultimul care apare. În plan fizic. O boala descrisa înca de pe vremea lui Hipocrat, este definita cu un termen grecesc asociat lui Dionisos-zeul vinului, (diabet în greaca înseamna sifon). Medicii timpului derutati de cantitatea de urina crescuta la diabetici, ca si la betivi, atribuiau boala rinichilor.


Savantul român Nicolae Paulescu (1869-1931) cu titluri de doctor în medicina, chimie biologica, stiinte naturale, fiziologie anunta la 31 august 1921, la Paris, ca în producerea diabetului este implicat hormonul pancreatic, pe care l-a denumit pancreina (Brevet românesc datat 10 aprilie 1922, orele 14.02), care odata produsa în laborator devenea leacul mult dorit al diabetului, prin administrare în conditii determinate. Meticulos din fire savantul, a experimentat mai întâi pe câini parizieni, spre deosebire de alti doi cercetatori scotian-canadieni care, mari iubitori de animale, l-au experimentat un an mai târziu, direct pe un american, provocându-i abcese grave.


Prin Ordonanta de Urgenta în 1923, premiul Nobel pentru medicina a fost acordat celor doi scotieni naturalizati în Canada, care nu cunosteau regulile si onoarea prioritatilor, dar îl citeaza pe Nicolae Paulescu, recunoscându-i implicit paternitatea. Pentru acest merit, altul nefiind de luat în discutie, le pomenim numele: Friderick G. Banting si John J.R. Mac Leod, ei revendicând primul tratament asupra omului. Implicit lui Nicolae Paulescu ramânându-i prioritare necontestata în combaterea diabetului – la câini.


Speriati sa nu se molipseasca de diabet sau turbare, membrii Academiei Române l-au acceptat pe Nicolae Paulescu în distinsa institutie de la Bucuresti, doar dupa o carantina de 50 de ani.
Pentru a nu se crea vreo conexiune nedorita între eminentul Paulescu, insulina si tara sa de bastina, România, la noi a fost sistata de vreo 10 ani productia hormonului, preferându-se achizitionarea lui din import, ca si a grâului. Tot din Statele Unite sau din Canada.

Pentru ca peste 40% din din populatia globului sufera de diabet si are nevoie de insulina, asemenea afacere nu putea fi lasata pe mâinile altora, sa se descentralizeze.
Premiile Nobel nu se returneaza, ar fi o ofensa adusa celor care le-au acordat – nefiind din banii lor, într-o graba fara precedent gafând ca si în alte cazuri – dar era de dorit un act reparator fata de memoria celui care a descoperit ca diabetul nu se datoreaza rinichilor, asa cum considera comunitatea stiintifica la începutul secolului trecut, ci deficitului de pancreina.


În consecinta, dupa o cugetare de 80 de ani, urmasii comunitatii stiintifice mentionate, au hotarât la primul Congres Planetar de Diabetologie, tinut în memoria patrupedelor sacrificate, tot la Paris în august 2003, sa restituie savantului român o mica particica din prestigiul furat. Adica sa fixeze pe un zid al somptuosului spital parizian (Hotel Dieu) unde s-au desfasurat cercetarile, o placheta cu bustul lui Paulescu alaturi de cel al medicului director Lancereau, si el reputat savant.


Dupa trei zile ideea congresmanilor a fost contramandata. Cunoscutul ziar Le Monde a dorit sa ia pe cont propriu initiativa de a-l repune în drepturi pe cel care a dat sansa de supravietuire miliardelor de diabetici ai lumii. Ce placheta, ce bust, Le Monde a publicat un articol în care informa contemporaneitatea ca savantul român este de fapt un antisemit care în 1920 a publicat, în afara de articolele despre pancreina si niste pamflete despre crâsmarii evrei din România care, ca toata bransa, jertfeau zeului Dionisos. Docil zidul a refuzat deci, sa suporte placheta.


Deoarece nu s-a mentionat în ce consta continutul antisemit al pamfletelor, se crede ca Nicolae Paulescu si-a manifestat sentimentele antisemite refuzându-le evreilor dreptul de a-si trata vreodata diabeticii cu pancreina pe care tocmai o descoperise, careia canadienii i-au schimbat numele în insulina, adjudecându-si în timp record regretele convertibile în dolari ale domnului Alfred Nobel.
O butada de-a lui Murphy ne învata ca Pentru a face ceva, trebuie mai întâi, sa faci altceva.

Iata de ce pentru a ne afla cu un pas mai aproape de descoperirea vaccinului antidiabetic, trebuie sa gasim mai întâi leac antisemitismului. Capitanul de cursa lunga Noe, a avut trei fii: Iafet, Ham, Sem. Deprimati de singuratate ei s-au înmultit si au ajuns trei popoare:iafetii, hametii si semitii.

Traind într-o deplina concordie nici nu banuiau de unde vor apare antisemitii:
(Geneza 11,4) „Hai sa ne zidim o cetate si un turn al carui vârf sa atinga cerul si sa ne facem un nume, ca sa nu fim împrastiati pe fata întregului pamânt. Si Domnul S-a coborât sa vada cetatea si turnul pe care îl zideau fii oamenilor. Si Domnul a zis:Iata ei sunt un singur popor si toti au aceeasi limba;si iata de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica sa faca tot ce si-au pus în gând. Hai sa ne coborâm si sa le încurcam acolo limba , ca sa nu-si mai înteleaga vorba unii altora.”
Din doua una : ori legendele sunt contrafacute, ori Dumnezeu a trecut de la ispite subtile la provocari grosolane.

Anunțuri

Si parerea ta conteaza...curaj !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s