Zidarul care se hraneste cu var


Dupa ce a avut un accident de munca,

Un zidar a inceput sa manance calciul de pe pereti

Ii vedem peste tot in ultima vreme. Prin mijloacele de transport in comun, pe strazi, in fata unor vile, in interiorul unor magazine care se cer renovate. Ii recunoastem usor dupa salopetele pe care le poarta permanent, patate de var sau de vopsea. Si daca avem rabdare ii auzim povestand despre cum au zugravit vila senatorului cutare sau au construit un palat la ferma omului de afaceri cutare.

Foarte rar povestesc despre casele oamenilor simpli. Poate si pentru ca acestia din urma isi permit cu greu sa angajeze niste profesionisti, preferind, de cele mai multe ori, sa isi zugraveasca singuri casa. Ei sunt zugravii, cei de care ne ferim sa nu ne atinga cu salopetele lor, de teama ca acestea mai pastreaza inca pete proaspete de var sau de vopsea.

Ingropat de viu sub moloz

Marian Vasiliu este in bransa de peste 30 de ani. Are 58 de ani si a vazut multe si din interiorul cladirilor si din exterior. La ora actuala are, impreuna cu alti patru parteneri, o mica firma de prestari servicii, zugravitul fiind activitatea lor principala. Sunt buni in ceea ce fac, dovada fiind contractele permanente pe care le au nu doar in Bucuresti ci in toata tara.

Numai ca, dincolo de modul ireprosabil in care isi face meseria, nea Marian are o problema serioasa, careia nu i-a gasit pana acum nici o rezolvare. Cand ti-e lumea mai draga, incepe sa riciie peretii. Sa dea vopseaua la o parte si sa inghita var.

“Din cauza asta era sa pierdem unele contracte, pentru ca m-au vazut proprietarii ce fac si le-a fost teama ca sunt nebun.”

Numai ca nea Marian nu e nebun, e bolnav. Si nimeni nu-i poate spune ce are. Totul a inceput in ziua in care a avut un accident de munca in care era sa-si piarda viata.

“Eram la Moeciu, cu un contract pe vara. Ajunsesem la vila la care aveam schelele puse si m-am apucat de lucru inainte sa vina partenerii mei. Aveam o presimtire urita, dar nu-mi dadeam seama ce ar putea fii. La un moment dat, zidul de cinci metri pe care erau schelele s-a darimat peste mine si am fost ingropat sub gramada de moloz si mortar.”

Asa l-au gasit ceilalti zugravi cand au ajuns la locul intamplarii. Pana au degajat toate caramizile, au mai trecut cateva ore bune. Nimeni nu se mai astepta ca nea Marian sa traiasca.

“Am avut noroc cu schelele. Ele m-au protejat de caramizi. Cand mi-am revenit, eram la spitalul din Ploiesti, unde doctorii incercau din rasputeri sa ma resuscateze.”

De atunci a inceput calvarul lui nea Marian. De la acel accident simte nevoia acuta de a roade varul de pe pereti. La inceput colegii sai au crezut ca este vorba de o gluma, dar gluma s-a repetat si toata lumea s-a aratat ingrijorata de consecante, inclusiv protagonistul. In cele din urma s-a lasat convins si s-a dus sa-si faca un control medical. Din pacate, nimeni nu i-a putut spune nimic referitor la boala sa. Era sanatos tun.

Sandwich cu var

Doar un terapeut i-a explicat ca o posibila cauza poate fi regasita pe sistem nervos.

“Spunea ca din cauza sperieturii de moarte pe care am tras-o, organismul meu s-a dereglat, si-a schimbat parametrii de functionare. Ca din cand in cand secreta adrenalina mai multa decat trebuie si ca asta, combinata cu nu stiu ce enzima produce o substanta a carei actiune se transmite in dorinta mea de a manca var. Eu nu stiu ce sa cred, dar daca omul ala asa a spus, o stii el ceva, ca doar e om cu carte, nu?!

I-a propus terapeutul sa se lase supus unei sedinte de psiho-terapie, dar nea Marin nu are timp pentru “astfel de prostii”. El are permanent de munca si nici o clipa pentru viata lui personala. Asa ca a preferat sa manance mai departe varul de pe pereti si sa spuna ca daca Dumnezeu i-a dat boala asta, atunci numai el i-o poate lua inapoi, iar “omul nu se poate opune Dumnezeirii. De ce as face o asemenea prostie?”

Au incercat colegii sa ii tina la dispozitie o galetusa cu var din care sa ia ori de cate ori simte nevoia, dar s-a dovedit ca nu asta era solutia. Senzatia nu se oprea decat daca zgaria peretele. Pana la urma toti s-au obisnuit cu noua sa meteahna, mai ales ca e un lucrator bun. “Au zis colegii mei ca eu sunt emblema echipei. Fac ei glume pe seama mea, ma mai intreaba daca nu vreau un sandwich cu var in loc de maioneza sau mai stiu eu ce prostii, dar m-am obisnuit cu glumele astea. Si parca si lucram mai usor cand ridem.”

Mai greu este, insa, pentru cel care e obiectul glumelor.

Eliszar

Anunțuri

Un gând despre „Zidarul care se hraneste cu var

  1. Case de lemn spune:

    Si eu vreau sa imi construiesc o casa de lemn si acum ma documentez peste tot despre ele.

    Apreciază

Si parerea ta conteaza...curaj !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s