Harta zonelor radioactive periculoase din Romania



HALDA MARE DE STERIL DIN CIUDANOVIŢA. Nivelul radioactivităţii pe drumul de acces pe aceasta este de 950 cps (limita de alarmare fiind de 200 cps!), însă, conform măsurătorilor efectuate de Mircea Goloşie, pe drum sunt şi bolovani care au nivele ridicate de radioactivitate, de 3.000 până la 6.000 cps! Pe halda de steril sunt evidente urmele lăsate de apa care se scurge de pe ea în urma ploilor. Această apă ajunge în pârâul Jitin, care traversează zona locuită

De  mai bine de 10 ani Fundatia  http://www.julesvernero.8m.net inventariaza si marcheaza zonele periculoase radioactive din Romania.

In perioada dintre cele doua razboaie mondiale, in zona Stei si Ciudanovita apare o firma germana care exploateaza piatra pentru constructii, pe care o imbarca in trenuri si o duce in Germania.

Din acest moment apar primele probleme. Piatra nu era nimic altceva decat minereu de uraniu. Dupa pierderea razboiului, se opreste exploatarea. Dar, nimeni nu a stiut realitatea. Exploatarea s-a facut in regim de cariera.

Oamenii din zona au inceput sa duca acasa bolovani de acolo, si i-au folosit la constructia caselor. In perioada Razboiului al-II-lea mondial, exploatarea stagneaza; dar imediat apar rusii. Aveau documentatie de la nazisti, aveau nevoie de uraniu, aveau la dispozitie o tara cu multe datorii de razboi. Asa ca Romania a pus la dispozitie tot teritoriul.

S-au creat acele SOVROM-uri ( societati Sovieto-Romane ) care exploatau totul. Ei au adus utilaje perfomante pentru acea perioada, au adus ingineri.  Muncitorii erau din Romania. Cand nu erau suficienti aduceau detinuti politici.

Asa s-a lucrat pana in 1957 cand s-au desfiintat SOVROM-urile,iar inginerii lor au plecat cu toata documentatia.   Romanii au continuat exploatariile pentru rusi, singuri, dar in 1964 se cam incheie datoriile de razboi si exportul de uraniu se micsoreaza. Se inchid multe mine. Nici acum nu se ia nici o masura. Totul se uita.  In 1974 Ceausescu se cam cearta cu prietenii din CAER. Este o perioada de nehotarare.

Spitalul din Ciudanoviţa, unde pe vremuri lucrau peste o sută de cadre medicale, a devenit o ruină. În fostele cabinete medicale şi saloane, localnicii îşi ţin acum vitele, porcii şi caii.

Exportul de uraniu scade in continuare. Urmeaza un alt val de inchideri. Nimeni nu lasa documentatie. Ultimul val de inchideri are loc in perioada 1990-1992.  Export la rusi nu se mai face, in tarile europene nu este cerere. Apare controlul international pentru energia atomica.

Apare o oscilare de inchidere-deschidere la cateva exploatari, dar in prezent totul este clar. Expoatarile facute de Institutiile de Cercetare (Institutul de Studii si Exploatari Miniere apoi Institutul de Prospectari si Exploatari Geologice) au fost abandonate, desi aveau plan si la microproductie.

Dupa plecarea echipelor de la Institut, urma sa vina Intreprinderea Miniera. Dar a venit … revolutia din 1989. Acum nu mai este de gasit nici o Companie miniera,… pentru ca s-au desfintat. Aceste valuri in exploatare au dus la aparitia multor situri parasite.

Inginerii si muncitorii au murit destul de repede, asa ca nu prea a avut cine sa povesteasa.   De la rusi am luat modelul ca toate exploatarile de materiale strategice ( aur, cupru, uraniu) sa fie in subordinea Ministerului de Interne. De aceea, pana in 1990 era o problema ca sa scrii ceva intr-o lucrare stiintifica, mai ales sa si  publici ceva referitor la aceste materiale. Pana si tezele de doctorat contineau putine date.

Importul de aparatura dozimetrica pentru masurat radioactivitatea era interzisa (doar cateva laboratoare specializate au fost dotate, dar nu cu aparatura deosebita). In anul 1997, s-a dat din nou aceasta lege, pe care nu o respecta insa nimeni!     La inceput, cand a demarat colaborarea cu canadienii, am avut ceva probleme cu Serviciul Secret. Acum s-au lamurit, ne ajuta chiar, mai ales ca au si ei un serviciu de protectia mediului ( asa cum au cei de la FBI sau CIA ). Si acum suntem  in NATO, nu este asa?!

De la canadieni am invatat sa lucram corect. Ne-au trimis multa documentatie. La inceput si ei au fost putin cam sceptici. Au spus ca ce facem noi este problema guvernului. Dar, dupa ce au constatat realitatea  ne-au ajutat cu tot ce au avut. Si nu numai atat, dar au implicat si pe alti colegi, unii chiar din Statele Unite care au, cel putin o universitate terminata. De altfel nici voluntarii nu au viata mai usoara.

Iar la HCJV toti sunt voluntari, nu avem nici un salariat. Finantarile sunt foarte mici si rare. Norocul este ca ne ajuta institutiile  guvernamentale, dar nu cu bani. Iti dau cateva exemple: forestierii ne dau voie sa folosim cabanele din munte, Primariile ne ajuta cu mijloace auto pentru deplasare in zona,

Protectia Civila ne imprumuta aparatura dozimetrica ( nu prea performanta dar ne descurcam cu ea) si vin cu noi la masuratori, Institutul de Igiena ne face analize la probele pe care la ducem, fara sa ne ia bani, Universitatea Tehnica din Timisoara ne face analize chimice pentru metale grele si ne trimite studentii in practica, Calea Ferata ne da un vehicul special  drezina).

Apar diverse articole in presa scrisa:

Zona radioactiva

Dincolo de saracie, in Ciudanovita pandeste un pericol mult mai mare. Fostele mine de uraniu din zona au fost inchise necorespunzator, inca o oara apa contaminata din puturi se poate infiltra in apa freatica a fantanilor si a izvoarelor din zona.

Inchiderea minelor a inceput in 1992 si a continuat in 1997, dar s-a realizat doar partial si iresponsabil, fara ecologizare (izolarea minereului radioactiv). Din acest motiv, zona Ciudanovitei este puternic radioactiva. Haldele de steril (in cifra de 35 in zona Natra, Lisava, Dobrei si Ciudanovita!) nu sunt stabilizate si la fiecare ploaie apele ce se scurg de pe ele transporta material radioactiv in paraul Jitin, care traverseaza zona locuita.

La un pas de moarte

Am ajuns la Ciudanovita datorita unui om care a fost la un pas de moarte din pricina radioactivitatii: Mircea Golosie, presedinte al Hobby Club Jules Vernes. Acest club nu avea ca domeniu de activitate probleme de mediu pana in 1999. Se ocupa de turism si de sustinerea activitatilor stiintifice si de cerecetare.

In acel an, Mircea Golosie s-a imbolnavit grav, inca o termen medicii nu reuseau sa-i puna un diagnostic. „Timp de o luna si jumatate am facut marcaje montane intr-o zona radioactiva. Nu stiam ca este radioactiva, fiindca nu era marcata in nici un fel. Medicii au crezut ca am SIDA, fiindca am slabit 23 de kilograme intr-o luna.

Apoi si-au dat seama ca mi-am pierdut imunitatea din pricina radioactivitatii. Pot spune ca mi-am revenit printr-o minune, fiindca medicii nu aveau ce sa-mi faca”, spune Mircea Golosie. De atunci a pornit un razboi cu autoritatile responsabile cu inchiderea si ecologizarea minelor, care isi fac treaba inconstient, nepasandu-le ca pot pune in pericol vieti umane.

Case radioactive

Primele exploatari de uraniu din tara noastra au fost deschise in perioada interbelica, de catre nemti, la Ciudanovita si Stei. La finalul razboiului, acestea au fost preluate de rusi, care au deschis si altele, noi. „Se castiga foarte bine, se murea mult, rusii nu puteau transporta cat excavau.

Depozitau minereul unde aveau loc, bineinteles, cu gandul ca o timp il vor lua de acolo. In 1964, rusii au plecat, inginerii de mine au murit si nimeni nu mai stie unde sunt haldele. In ’89 a venit revolutia, minele au inceput sa se inchida, dar haldele radioactive au ramas printre munti, nemarcate. La Ciudanovita sunt oameni care, in necunostinta de pricina, au folosit ca materiale de constructii pietre si nisip din haldele radioactive”, spune Mircea Golosie.

Autoritatile ascund

„In Timis, Arad, Caras-Severin si Hunedoara sunt in jur de 90 de situri radioactive identificate. Prin eforturi sustinute am reusit abia anul asta sa convingem autoritatile sa monteze panouri de avertizare, pentru ca macar localnicii si turistii sa stie sa se fereasca.

Credeti-ma, am vazut corturi montate pe halde radioactive, pentru ca turistii, mai selectionat strainii, nici nu se gandesc ca un asemenea loc se poate sa nu fie marcat! Am impresia ca autoritatile nu vor sa recunoasca aceste zone, de frica Uniunii Europene. Europa dar ne poate ajuta sa ecologizam corect aceste zone si nu vrea decat ca ele sa fie identificate si sa fie marcate corespunzator”, sustine Mircea Golosie.

Indiferenta

Hobby Club Jules Vernes a contactat in anul 2000 guvernul Canadei, care a trimis in zona doi voluntari de la Corpul de Voluntari Canadieni: Bill Blackman, geolog, si Harry Whyttaker, chimist, ambii ingineri militari. „Acesti oameni au venit aici trei ani la rand si nu au avut cu cine vorbi din partea autoritatilor”, spune presedintele clubului.


Clubul a primit din partea canadienilor aparatura in valoare de 10.000 de dolari, care include un radiomentru MIP 21, echipament pentru un laborator mobil, filme foto si alte dotari. „Am pus la dispozitia autoritatilor toate aceste echipamente, inclusiv masuratorile efectuate de noi.

I-am scris domnului Lucian Biro, secretar de stat si presedinte al CNCAN (Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare – n.r.), dar nu am primit nici un raspuns. Anul asta am vorbit si cu doamna Cornelia Garboni, de la Agentia de Mediu din Timisoara, careia i-am trimis si o scrisoare-raport cu masuratorile si concluziile noastre in zona. A organizat apoi o conferinta pe aceasta tema la Resita, la care nu m-a invitat”, spune Mircea Golosie.

Nivel depasit

In unele locuri din zona Ciudanovitei, nivelul radiatiilor depaseste de 20 sau chiar de 30 de ori nivelul de alarmare. Radiometrul lui Mircea Golosie masoara radioactivitatea in cicli (sau dezintegrari) pe secunda (cps). La o valoare de 200 de cps este nivelul de alarmare.

Una dintre haldele provenite de la galeria de la intrarea in colonie are un nivel de radioactivitate de la 3.000 la 3.500 cps, drumul de intrare la halda mare – 950 cps, din nou pe marginea acestuia sunt bolovani care au nivele de radioactivitate situate intre 3.000 si 6.000 cps!

De mai bine de 10 ani Fundatia http://www.julesvernero.8m.net inventariaza si marcheaza zonele periculoase radioactive din Romania.In perioada dintre cele doua razboaie mondiale, in zona Stei si Ciudanovita apare o firma germana care exploateaza piatra pentru constructii, pe care o imbarca in trenuri si o duce in Germania.

Din acest moment apar primele probleme. Piatra nu era nimic altceva decat minereu de uraniu. Dupa pierderea razboiului, se opreste exploatarea. Dar, nimeni nu a stiut realitatea. Exploatarea s-a facut in regim de cariera.

Oamenii din zona au inceput sa duca acasa bolovani de acolo, si i-au folosit la constructia caselor. In perioada Razboiului al-II-lea mondial, exploatarea stagneaza; dar imediat apar rusii. Aveau documentatie de la nazisti, aveau nevoie de uraniu, aveau la dispozitie o tara cu multe datorii de razboi.

Asa ca Romania a pus la dispozitie tot teritoriul. S-au creat acele SOVROM-uri ( societati Sovieto-Romane ) care exploatau totul. Ei au adus utilaje perfomante pentru acea perioada, au adus ingineri.  Muncitorii erau din Romania. Cand nu erau suficienti aduceau detinuti politici.

Asa s-a lucrat pana in 1957 cand s-au desfiintat SOVROM-urile,iar inginerii lor au plecat cu toata documentatia.   Romanii au continuat exploatariile pentru rusi, singuri, dar in 1964 se cam incheie datoriile de razboi si exportul de uraniu se micsoreaza. Se inchid multe mine. Nici acum nu se ia nici o masura. Totul se uita.  In 1974 Ceausescu se cam cearta cu prietenii din CAER. Este o perioada de nehotarare.

Exportul de uraniu scade in continuare. Urmeaza un alt val de inchideri. Nimeni nu lasa documentatie. Ultimul val de inchideri are loc in perioada 1990-1992.  Export la rusi nu se mai face, in tarile europene nu este cerere. Apare controlul international pentru energia atomica. Apare o oscilare de inchidere-deschidere la cateva exploatari, dar in prezent totul este clar.

Expoatarile facute de Institutiile de Cercetare (Institutul de Studii si Exploatari Miniere apoi Institutul de Prospectari si Exploatari Geologice) au fost abandonate, desi aveau plan si la microproductie. Dupa plecarea echipelor de la Institut, urma sa vina Intreprinderea Miniera. Dar a venit … revolutia din 1989. Acum nu mai este de gasit nici o Companie miniera,… pentru ca s-au desfintat. Aceste valuri in exploatare au dus la aparitia multor situri parasite.

Inginerii si muncitorii au murit destul de repede, asa ca nu prea a avut cine sa povesteasa.   De la rusi am luat modelul ca toate exploatarile de materiale strategice ( aur, cupru, uraniu) sa fie in subordinea Ministerului de Interne. De aceea, pana in 1990 era o problema ca sa scrii ceva intr-o lucrare stiintifica, mai ales sa si  publici ceva referitor la aceste materiale.

Pana si tezele de doctorat contineau putine date. Importul de aparatura dozimetrica pentru masurat radioactivitatea era interzisa (doar cateva laboratoare specializate au fost dotate, dar nu cu aparatura deosebita). In anul 1997, s-a dat din nou aceasta lege, pe care nu o respecta insa nimeni!     La inceput, cand a demarat colaborarea cu canadienii, am avut ceva probleme cu Serviciul Secret.

Acum s-au lamurit, ne ajuta chiar, mai ales ca au si ei un serviciu de protectia mediului ( asa cum au cei de la FBI sau CIA ). Si acum suntem  in NATO, nu este asa?!

De la canadieni am invatat sa lucram corect. Ne-au trimis multa documentatie. La inceput si ei au fost putin cam sceptici. Au spus ca ce facem noi este problema guvernului. Dar, dupa ce au constatat realitatea  ne-au ajutat cu tot ce au avut. Si nu numai atat, dar au implicat si pe alti colegi, unii chiar din Statele Unite care au, cel putin o universitate terminata. De altfel nici voluntarii nu au viata mai usoara.

Iar la HCJV toti sunt voluntari, nu avem nici un salariat. Finantarile sunt foarte mici si rare. Norocul este ca ne ajuta institutiile  guvernamentale, dar nu cu bani. Iti dau cateva exemple: forestierii ne dau voie sa folosim cabanele din munte, Primariile ne ajuta cu mijloace auto pentru deplasare in zona, Protectia Civila ne

imprumuta aparatura dozimetrica ( nu prea performanta dar ne descurcam cu ea) si vin cu noi la masuratori, Institutul de Igiena ne face analize la probele pe care la ducem, fara sa ne ia bani, Universitatea Tehnica din Timisoara ne face analize chimice pentru metale grele si ne trimite studentii in practica, Calea Ferata ne da un vehicul special  drezina).

La un pas de moarte

Am ajuns la Ciudanovita datorita unui om care a fost la un pas de moarte din pricina radioactivitatii: Mircea Golosie, presedinte al Hobby Club Jules Vernes. Acest club nu avea ca domeniu de activitate probleme de mediu pana in 1999. Se ocupa de turism si de sustinerea activitatilor stiintifice si de cerecetare.

In acel an, Mircea Golosie s-a imbolnavit grav, inca o termen medicii nu reuseau sa-i puna un diagnostic. „Timp de o luna si jumatate am facut marcaje montane intr-o zona radioactiva. Nu stiam ca este radioactiva, fiindca nu era marcata in nici un fel. Medicii au crezut ca am SIDA, fiindca am slabit 23 de kilograme intr-o luna. Apoi si-au dat seama ca mi-am pierdut imunitatea din pricina radioactivitatii.

Pot spune ca mi-am revenit printr-o minune, fiindca medicii nu aveau ce sa-mi faca”, spune Mircea Golosie. De atunci a pornit un razboi cu autoritatile responsabile cu inchiderea si ecologizarea minelor, care isi fac treaba inconstient, nepasandu-le ca pot pune in pericol vieti umane.

Case radioactive

Primele exploatari de uraniu din tara noastra au fost deschise in perioada interbelica, de catre nemti, la Ciudanovita si Stei. La finalul razboiului, acestea au fost preluate de rusi, care au deschis si altele, noi. „Se castiga foarte bine, se murea mult, rusii nu puteau transporta cat excavau.

Depozitau minereul unde aveau loc, bineinteles, cu gandul ca o timp il vor lua de acolo. In 1964, rusii au plecat, inginerii de mine au murit si nimeni nu mai stie unde sunt haldele. In ’89 a venit revolutia, minele au inceput sa se inchida, dar haldele radioactive au ramas printre munti, nemarcate. La Ciudanovita sunt oameni care, in necunostinta de pricina, au folosit ca materiale de constructii pietre si nisip din haldele radioactive”, spune Mircea Golosie.

Autoritatile ascund

„In Timis, Arad, Caras-Severin si Hunedoara sunt in jur de 90 de situri radioactive identificate. Prin eforturi sustinute am reusit abia anul asta sa convingem autoritatile sa monteze panouri de avertizare, pentru ca macar localnicii si turistii sa stie sa se fereasca.

Credeti-ma, am vazut corturi montate pe halde radioactive, pentru ca turistii, mai selectionat strainii, nici nu se gandesc ca un asemenea loc se poate sa nu fie marcat! Am impresia ca autoritatile nu vor sa recunoasca aceste zone, de frica Uniunii Europene. Europa dar ne poate ajuta sa ecologizam corect aceste zone si nu vrea decat ca ele sa fie identificate si sa fie marcate corespunzator”, sustine Mircea Golosie.

Indiferenta

Hobby Club Jules Vernes a contactat in anul 2000 guvernul Canadei, care a trimis in zona doi voluntari de la Corpul de Voluntari Canadieni: Bill Blackman, geolog, si Harry Whyttaker, chimist, ambii ingineri militari. „Acesti oameni au venit aici trei ani la rand si nu au avut cu cine vorbi din partea autoritatilor”, spune presedintele clubului.


Clubul a primit din partea canadienilor aparatura in valoare de 10.000 de dolari, care include un radiomentru MIP 21, echipament pentru un laborator mobil, filme foto si alte dotari. „Am pus la dispozitia autoritatilor toate aceste echipamente, inclusiv masuratorile efectuate de noi.

I-am scris domnului Lucian Biro, secretar de stat si presedinte al CNCAN (Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare – n.r.), dar nu am primit nici un raspuns. Anul asta am vorbit si cu doamna Cornelia Garboni, de la Agentia de Mediu din Timisoara, careia i-am trimis si o scrisoare-raport cu masuratorile si concluziile noastre in zona. A organizat apoi o conferinta pe aceasta tema la Resita, la care nu m-a invitat”, spune Mircea Golosie.

Nivel depasit

In unele locuri din zona Ciudanovitei, nivelul radiatiilor depaseste de 20 sau chiar de 30 de ori nivelul de alarmare. Radiometrul lui Mircea Golosie masoara radioactivitatea in cicli (sau dezintegrari) pe secunda (cps). La o valoare de 200 de cps este nivelul de alarmare. Una dintre haldele provenite de la galeria de la

intrarea in colonie are un nivel de radioactivitate de la 3.000 la 3.500 cps, drumul de intrare la halda mare – 950 cps, din nou pe marginea acestuia sunt bolovani care au nivele de radioactivitate situate intre 3.000 si 6.000 cps!

Bolovani de 9.999 cps

Intr-un raport referitor la zona Ciudanovita tiparit in anul 2002, raport realizat cu ajutorul unor experti din mai multe tari, membrii Hobby Club Jules Vernes au avertizat asupra pericolului reprezentat de nivelul mare al radioactivitatii in zona: „Perimetrul blocurilor (de locuinte – n.r.): 60 – 82 cps. Perimetrul scolii din

Colonia Ciudanovita: 40 – 60 cps. In gara coloniei, unde mai este inca buncarul de incarcare pentru vagoane: sub rampa, la sol, de la 1.000 la 5.400 cps; sub rampa, la inaltimea de un metru, de la 902 la 4.500 cps; peron gara, pe aleea de beton, 100 cps. Pe sosea, de la 150 la 220 cps.

Nisipul de pe sosea din zona de incarcare prezinta valori neomogene, cuprinse intre 250 si 350 cps, pana la 1.600 cps. Am gasit bolovani in pondere de 0,7 kg la care am gasit valori de 9.999 cps (valoarea maxima pe care o poate masura MIP 21 – dozimetrul portabil). Pentru a continua studiile in aceste zone ar fi utila o colaborare si cu alte institutii abilitate.

Pentru o eventuala colaborare, Hobby Club Jules Vernes ofera logistica formata din autolaborator ARO, radiometre portabile, echipamente pentru prelucrat documente foto”. Brosura a fost trimisa mai multor institutii autorizate sa se ocupe de acest domeniu: Agentia Regionala de Protectie a Mediului Resita, Agentia de Dezvoltare a Zonelor Miniere Anina si Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare.

Mircea Golosie nu a primit dar raspuns din partea nimanui. Toti cei platiti din bani publici pentru a se ocupa de aceste probleme aparte de grave s-au facut ca ploua, cu o nepasare criminala, fara sa tina seama ca era vorba de vietile unor oameni care locuiesc in zonele analizate! Autorii raportului l-au mai trimis o data, in anul 2004, dar nici de aceasta data nu au primit nici un raspuns!

Sursa: Banateanul din 29 noiembrie 2004

Fa final PROTV realizeaza un reportaj in emisiunea Romania te iubesc!

La Ciudanovita, in Caras Severin, radioactivitatea este atat de mare, incat oamenii se sting de tineri, iar cei ce se nasc vin pe lume cu malformatii.Pana in anul 2000 aici erau mine de uraniu, dar dupa inchiderea lor nimeni nu s-a deranjat sa masoare pana la ce nivel au ajuns radiatiile in zona. S-au cheltuit insa sute de miliarde de lei pentru ecologizarea zonei.In cimitirul Ciudanovita anii trecuti pe crucile de metal arata ca multi dintre cei care s-au prapadit nu aveau mai mult de 50 de ani. Toti au lucrat in minele de uraniu din muntii Banatului.Cancerul, leucemia, imbatranirea timpurie, copii cu malformatii – sunt boli frecvente la Ciudanovita.

La Ciudanovita, peste doua sute de suflete traiesc uitate de lume, in suferinta si saracie. Nu au unde sa plece. Raman intr-un loc contaminat care ii omoara in fiecare zi cate putin.

La Ciudanovita, in Caras Severin, radioactivitatea este atat de mare, incat oamenii se sting de tineri, iar cei ce se nasc vin pe lume cu malformatii.Pana in anul 2000, aici erau mine de uraniu, dar dupa inchiderea lor nimeni nu s-a deranjat sa masoare pana la ce nivel au ajuns radiatiile in zona. S-au cheltuit insa sute de miliarde de lei pentru ecologizarea zonei.

SITURI RADIOACTIVE ÎN ŢARĂ. Timiş: Fărăşeşti, Tomeşti;
Caraş-Severin: Orşova, Ciudanoviţa, Tîncova, Rusca Montană, Ruschiţa;
Arad: Bârzava;
Gorj: Sadu;
Cluj: Leşu Ursului, Turda;
Mureş: Tulgheş;
Vâlcea: Valea lui Stan;
Braşov: Feldioara, Holbav;
Bistriţa Năsăud: Rodna;
Neamţ: Grintieş, Bicazu Ardelean;
Argeş: Merişani;
Bacău: Larga, Dărmăneşti, Bacău, Valea Călugărească;
Suceava: Crucea.

Anunțuri

Un gând despre „Harta zonelor radioactive periculoase din Romania

  1. ady spune:

    am inteles ca sunt 140 de situri radioactive in tara ..

    Apreciază

Si parerea ta conteaza...curaj !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s