Portile Raiului din Romania


Se spune ca Raul ar stapani cea mai mare parte a Pamantului, folosindu-se de slabiciunile omenesti si de greselile savarsite de muritori. Si se mai spune ca, de la an la an, tot mai multe porti ale Iadului se deschid catre lumea noastra si tot mai multi luptatori ai Intunericului se revarsa prin ele.

Cu toate acestea, lumea nu a fost cucerita de diavoli. Pentru ca oricit de puternici ar fi acestia, li s-au opus forte mai puternice decit ale lor. Pentru ca la fiecare poarta a Satanei, o alta poarta se deschide pentru a face loc ingerilor, singurii in stare sa tina piept raului din lume. Despre trei din aceste porti aflate pe teritoriul Romaniei vom vorbi in materialul de fata.

„Pe-un picor de plai pe-o gura de rai”

La poalele Muntilor Fagaras, o apa miraculoasa atrage mii de credinciosi in cursul anului. Bolnavi fara de leac sau fara prea mari sperante de vandecare, van sa bea apa miraculoasa din Izvorul Tamaduirii.

Pentru ca acolo, la Simbata de Sus, Dumnezeu a lasat sa coboare harul sau divan pentru ca oamenii sa se bucure de el si sa preamareasca puterea Parintelui Ceresc. Desi mostre de apa au fost prelevate si studiate in laborator de nenumarati oameni de stiinta romani si straini, nu s-a descoperit nimic in apa miraculoasa care sa justifice efectele sale cu adevarat dincolo de orice putere de intelegere.

Sunt nenumarate marturiile celor care au beneficiat de miraculoasa apa. Irina M. din Poiana Tapului, suferea de o depresie nervoasa din cauza stresului prea mare de la serviciu si de acasa. A fost adusa de parintii sai. Dupa sapte zile, fata si-a revenit complet dar, la sfatul preotului, a renuntat la serviciul pe care-l avea in favoarea unui alt loc de munca.

Ileana S. o fetita de doar 12 ani din Busteni, bolnava de epilepsie, s-a vandecat complet dupa ce a venit timp de 12 vaneri la rand.

Localnicii din imprejurimi insa, isi au povestile lor. Ei spun ca izvorul vane direct din Rai si ca din cauza asta puterea sa vandeca aproape toate bolile. Unul din calugarii manastirii sustine ca nu o data, mireni sau calugari s-au intalnit cu fiinte ce posedau forte supranaturale. Si chiar daca Biserica, in sine, nu a luat nici o pozitie oficiala, martorii intalnirilor nu se sfiesc sa vorbeasca. Mirea Niculaie, 53 de ani, spune.

„Ma intorceam de la un unchi pe care-l ajutasem sa-si repare acoperisul. Mai era putin pana la asfintit si ma grabeam ca sa nu ma pranda noaptea pe drum. La un moment dat, dinspre o poienita, am auzit o muzica nemaipomenita. Niciodata nu mai ascultasem asa ceva. Am crezut ca o fi vreo formatie de pe la Bucuresti sau din strainatate, venita in excursie si m-am apropiat sa-i ascult mai bine”.

Dar desi muzica se auzea tot mai tare si mai clar, domnul Mirea nu vedea instrumentistii. In schimb simtea o liniste interioara puternica. „

Auzeam melodia ca si cum venea din adancul pamantului. Nu exagerez cand va spun ca aveam impresia ca pot zbura. Simteam ca daca as vrea, as putea sa zbor, dar ceva mai presus de mine ma oprea sa fac asta. Era ceva care ma oprea sa folosesc forta pe care o simteam in mine. Niciodata nu am mai trait ceva asemanator, nici inainte si nici dupa”.

Domnul Mirea a ramas ore in sir ascultind muzica divana. Apoi, dintr-o data, muzica a incetat la fel de straniu iar barbatul si-a vazut de treburile lui. Localnicii spun ca locul a fost mereu incarcat de energii benefice si ca bolnavii, din toate timpurile, au gasit leac si alinare nu doar in Izvorul Tamaduirii, ci in insasi magia locului respectiv.

Ei spun ca nu o data, in biserica, alaturi de calugari, in preajma icoanelor sau inaintea altarului, au fost vazuti ingeri veniti sa slujeasca Domnului. Calugarii insa, se tem sa vorbeasca deschis despre asta. Ei spun doar ca puterea lui Dumnezeu e mare si ca totul este posibil. Si mai recunosc ca in zona se petrec lucruri dincolo de puterea de intelegere a muritorilor.

Dincolo de coincidente

O alta zona pe care specialistii in energetica o recunosc ca fiind traversata de energii benefice, este zona Gradistea, in preajma vechilor cetati.

O veche legenda locale spune chiar ca aici s-ar fi aflat in urma cu 2000 de ani, intrarea in lumea subterana a lui Zamolxis si ca pe acolo s-ar fi retras ultimii luptatori din fata armatelor cotropitoare ale Romei. Imediat dupa 1990, o echipa de specialisti din Basarabia a analizat cetatile vechi, incercand sa descopere misterul mesterilor de acum doua milenii.

Atunci s-a constatat un lucru, anume ca toate cetatile au fost construite pe niste platouri ciudate. In mostrele de pamant prelevate s-au descoperit mici granule de otel pur, metal care a fost obtinut doar spre sfirsitul secolului XX. Mai mult, pe platourile respective apa nu baltea niciodata, ceea ce insemna ca se scurge undeva in adanc.

Din pacate, nu s-a putut face mai mult, din lipsa echipamentelor performante dar si din cauza lipsei de colaborare cu autoritatile romane, care la vremea respectiva aveau cu totul alte prioritati. Si totusi, cei care merg in zona, incercand sa descopere fabuloasele comori ale inaintasilor, spun ca simt prezenta unor entitati nevazute.

Mai mult, cei care au stat mai multe zile in zona, spun ca au auzit zgomote stranii, zanganit de arme si strigate ce pareau scoase de doua armate inclestate intr-o lupta pe viata si pe moarte. Unii au vazut chiar prezente stranii.

In urma cu trei ani si jumatate, membrii unei expeditii arheologice romano-britanice, au avut ghid, timp de aproape doua saptamini, pe un localnic. Barbatul avea in jur de 45 de ani si cunostea foarte multe legende si intamplari deosebite. Florea Damian, profesor de istorie si participant la expeditie, povesteste:

„Am mers la Gradistea ca sa verificam veridicitatea unei harti facute prin 1700 si despre care se spunea ca ar fi fost copiata de pe o harta originala, valaha. Harta indica locatia exacta a unei cetati subpamantene construita pe vremea dacilor si in care se spunea ca s-ar fi retras ultimii supravietuitori ai razboaielor cu romanii.

Obtinusem copia dintr-o arhiva austriaca, particulara. Nu-mi mai aduc aminte cum l-am angajat pe acel barbat, dar stiu ca ne fascina pe toti cu povestile lui. Din pacate, harta nu mai corespundea cu modificarile geologice. Cel putin asta am crezut noi si am fost convansi ca din cauza asta nu gasim nimic”.

Expeditia a fost un esec aproape total, cu exceptia unor monede descoperite, a citorva varfuri de sageata si a unor bucati de ceramica. Cu toate astea, inainte de termanarea expeditiei, s-a petrecut un lucru bizar: ghidul a disparut fara urme.

„A disparut si el si copia de pe harta. Si ca un facut, copia medievala din colectia privata, a disparut si ea”, sustine domnul Damian.

Convinsi fiind ca ghidul le-a furat harta ca sa se imbogateasca, l-au reclamat la politie. Numai ca raspuncul primit de la autoritati nu a fost cel asteptat: nici o persoana nu corespundea descrierii lor.

Unii membri ai expeditiei au fost convansi ca au avut de-a face cu un escroc, dar domnul damian crede altceva. „Eu sunt un om de stiinta. Eu nu cred in coincidente, ci doar in fapte. Nu pot sa cred ca ambele copii ale hartii au disparut, pur si simplu. Cred ca ne-am apropiat prea mult de adevar si cineva protejeaza acel secret. Dar cine si de ce, asta nu pot sti”.

„Simteam un foc intens si auzeam o voce puternica”

Marius Dragomir, din Bucuresti, a fost martorul unei intamplari miraculoase. „Era in 1994, intr-un cantonament organizat de maestrul meu. Imediat dupa antrenament, m-am dus sa ma spal la un izvor si imediat cum m-am aplecat, am apucat sa vad ceva ca o sageata neagra care se repede asupra mea”. Marius a fost muscat de o vipera cu corn, chiar de git.

Nu se mai punea problema supravietuirii, cand, pe drum a trecut o caruta manata de un batran. Batranul i-a dat deoparte pe colegii baiatului si a inceput niste descantece bizare. „Colegii imi spuneau ca vorbea incoerent si ca facea tot felul de semne pe pamant, in jurul meu. La un moment dat, un coleg a inceput sa rida si sa-l faca nebun, dar in clipa urmatoare nu a mai putut scoate un sunet.

Atunci ceilalti si-au dat seama ca <mosul> are puteri deosebite si l-au lasat sa-si faca treaba. In timpul descantecului simteam un foc intens si auzeam o voce puternica. Eram inconjurat de o mare de lumina si urmam vocea fara sa inteleg ce-mi spune, dar stiind ca ma va scoate de acolo”. Marius si-a revenit in cateva ore, iar despre mos nimeni nu a mai aflat nimic.

„In viata mea nu am vazut femeie mai frumoasa ca aceea”

In timpul unei puternice furtuni de vara, un fulger a lovit un cioban. Tovarasii acestuia l-au luat si l-au dus intr-o pestera din apropiere. L-au dezbracat complet si l-au intins pe niste piei de oaie. L-au crestat in podul palmei si cu sangele lui i-au facut o cruce mare, pe piept si una pe frunte. Au aprins o cetina de brad si au ars cateva fire  din parul victimei.

Apoi au taiat un miel, i-au scos maruntaiele si au pus carnea pe o piatra din interior. A doua zi, dinaintea pesterei, ciobanul isi astepta tovarasii. Dezbracat, ca stramosul sau primordial, dar teafar. Astfel de intamplari sunt foarte dese pe Ceahlau, muntele sfint al romanilor.

Ciobanii si localnicii sunt obisnuiti cu astfel de lucruri. Pentru ei nu e nimic ciudat, pentru ca ei s-au nascut si au trait inconjurati de minuni. Ei spun ca aproape fiecare pestera a muntelui ascunde secretele sale si nu mai incearca sa dezlege enigmele.

Prefera sa se bucure de beneficiile respective decit sa despice firul in patru si sa vada cine e in spatele acelor forte necunoscute. Marin Voinea, etnolog din Piatra Neamt, spune ca zona e plina de povesti cu ingeri.

„Nicaieri in Romania, nu veti gasi mai multe intamplari cu ingeri ca in preajma Ceahlaului. E ca si cum intreg muntele ar fi locuit de ingeri. Personal eu sunt fascinat de aceste povesti, pentru ca dau senzatia de real. Culeg toate povestile de acest gen si stau de vorba cu fiecare martor in parte, incercand sa analizez situatia la rece si sa verific fiecare amanunt, pentru a inlatura mistificarea”.

Am stat de vorba cu ciobanul respectiv. Om simplu, fara prea multa carte, dar sincer. Spunea ca isi aduce aminte doar de o femeie foarte frumoasa, care s-a apropiat si l-a atins cu miinile pe trup, intr-o mingiiere usoara.

„Domnule, eu in viata mea nu am vazut femeie mai frumoasa ca aceea. Am vrut sa o intreb cine este, dar nu puteam sa scot nici un sunet. Apoi a inceput sa vobeasca, tot mai suierat si am simtit ca explodez pe dinauntru. Mi s-a incetosat privirea si m-am trezit dimineata, tremurand de frig. Am iesit sa ma tavalesc in roua, ca asa trebuie si noi stim asta bine, din mosi stramosi, ca pe multi i-a lovit fulgerul de-a lungul timpului si la fel s-au vandecat”.

Sihastrii dintre doua lumi

La randul sau, domnul Balko Mirel, medium, pregateste o lucrare despre harta energetica a Romaniei si rolul tarii noastre in energetica terestra. Domnia sa spune ca Ceahlaul este al doilea cel mai puternic nod energetic din Romania, dupa Bucegi. Dar muntele moldav are ceva in plus fata de confratele sau din Carpatii Meridionali.

“Aici legatura cu oamenii este mult mai puternica. Dar ceea ce oamenii numesc <ingeri> sunt doar reprezentanti ai unui alt univers, paralel cu al nostru. Mult mai evoluati, fireste, dar se pare ca destul de legati de noi. Ca si cum sarcina lor ar fi nu doar sa ne supravegheze ci sa ne si ajute ori de cate ori aveam reala nevoie de ei”.

Pe seama acestor reprezentanti din universul paralel pune domnul Balko vandecarile miraculoase si toate intamplarile mai ciudate. Mai mult, domnia sa sustine ca majoritatea sihastrilor din munti sunt in legatura directa cu cei din lumea de dincolo, trecand foarte des pragul dintre cele doua lumi, pregatindu-se pentru evolutia spirituala alaturi de acei <ingeri>, in lumea lor.

“Numai asa se explica faptul ca desi Ceahlaul este <populat> cu sute de sihastrii, putini sunt turistii care reusesc sa intalneasca vreunul. Acesti sihastri traiesc mai mult in lumea de dincolo si din cauza asta nimeni nu-i intalneste cand traverseaza muntele.

Pe vremuri chiar am organizat o expeditie, alaturi de alte persoane ca mine, incercand sa facem o harta a sihastriilor din Ceahlau. Am batut muntii de la un capat la altul, timp de 10 zile, dar nu am gasit nici un sihastru. Parca intrasera cu totii in pamant. Si asa si era, doar ca la vremea respectiva nu puteam simti atat de bine energiile primare si nici nu aveam inca o cultura energetica”.

Si parerea ta conteaza...curaj !

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s