Televiziunea este, fara indoiala, una dintre cele mai importante inventii ale acestui secol, nu atat prin complexitatea sa tehnica, cat, mai ales, prin schimbarile pe care le-a provocat in mentalitatile oamenilor si prin controlul indirect pe care l-a exercitat asupra evolutiei societatii.
Modul in care comunicam este cel putin la fel de important ca lucrul pe care il comunicam spunea Mc Luhan, unul dintre cei mai cunoscuti cercetatori in domeniul televiziunii. Este foarte important sa intelegem ca mesajul poate fi corect dar transmis incorect, poate fi simplu, dar poate deveni complicat prin transmiterea sa intr-un anumit mod, pote avea un scop sigur, identificat si
sustinut dar poate avea efecte neasteptate prin transformarile suferite in procesul transmiterii sale. O sa va dau un exemplu simplu : daca stau drept, serios si va spun ca marul este un fruct, veti considera, in cel mai bun caz, ca vreau sa va transmit banalitati stupide.
Dar daca voi sta in cap, imbracat intr-un sari, voi rade ca un suparat si va voi spune ca marul e un fruct, spectacolul pe care vi-l voi oferi nu va va mai permite sa asimilati mesajul meu ci va va directiona atentia si concentrarea asupra modului de comunicare, efectul obtinut fiind nemijlocit legat de cesta si nu de
continutul mesajului. Este una dintre caracteristicile televiziunii, care o deosebeste de celelalte mijloace mass-media. Este singurul mod de transmisie viu, care imita realitatea, astfel incat e foarte usor sa creeeze un ambient care sa te extraga din mediul tau obisnuit si sa te transpuna intr-o pseudorealitate, in care mesajele vor avea viata lor si se vor supune regulilor irealului.
Irealul este nemijlocit dependent de senzatiile noastre, este o creatie a senzatiilor noastre si nu a ratiunii noastre.
E adevarat ca si un ziar poate apela la aceleasi mijloace. Prezentarea unui titlu cu litere de-o schioapa si inflorate, in timp ce altul este scris cu litere minuscule, cu un stil ilizibil. Sau un editorial extrem de captivant, pus in apropierea unui anunt publicitar la telefoanele erotice. si exemplele pot continua. dar televiziunea este singurul mijloc mass-media care poate imbina sunetul cu scrisul si cu imaginea.
De aceea, mijloacele de alterare a realitatii devin practic infinite. De ce, totusi, televiziunea a avut o astfel de dezvoltare si a capatat o astfel de importanta ? In primul rand pentru ca este cel mai ieftin mijloc de informare in masa, lucru deloc de neglijat intr-o economie mondiala caracterizata de decalaje enorme intre
diferite categorii de oameni. De altfel, se poate constata ca orice om, odata aflat in posesia unui televizor, are acces circa gratis ( daca nu punem la socoteala abonamentul si curentul electric ) la informatie.
Nu exista diferente intre modul de receptie al unui bogat fata de un sarac. Exista, de exemplu, ziare sau reviste de specialitate extrem de scumpe, cu o realizare grafica de exceptie care impiedica achizitionarea lor de catre orice om.
Dar la televiziune nu exista astfel de diferente. Sigur ca poti sa-ti cumperi un televizor ultraplat, digital, mare cat tot peretele care se vede din balconul vecinului, dar mesajul ajunge la fel in orice imobil. De aceea, producatorii de programe de televiziune trebuie sa-si puna mintea serios la contributie pentru a
putea transmite un mesaj corect tuturor telespectatorilor sai, mesaj pe care il primesc toti, in acelasi timp si nediferentiat. Cu alte cuvinte, diferentierea receptorilor se face la iesire si nu la sursa, ca in cazul presei scrise.
Un alt motiv pentru care televiziunea are o astfel de raspandire este tocmai progresul lent tehnologic de prezentare a imaginii si a sunetului. Atentie ! Nu ma refer la schimbarile tehnice uriase din interiorul cutiei ci la interfata mesaj-receptor. Cea mai importanta schimbare este aparitia ecranului panoramic care
nu face decat sa accentueze efectele psihologice induse de ecranul obisnuit ( dezvoltarea pe orizontala si nu pe verticala ). O alta schimbare este aparitia televiziunii color care a permis diversificarea mijloacelor de recreere a realitatii, intr-un mod mult mai veridic, carevasazica mult mai eficient. Oamenii nu au trebuit sa se adapteze la schimbarile timpului, putand si acum sa receptioneze programele televiziunii cu un aparat primitiv.
Spre deosebire de radio, unde, trecerea de la unde medii la unde FM s-a facut treptat, necesitand investitii serioase, o astfel de investitie in cadrul televiziunii se va impune abia peste cativa ani, odata cu trecerea la televiziunea digitala.
Va fi, de altfel, cea mai mare revolutie mediatica de pana acum, permitand combinarea televiziunii cu computerul. carevasazica, de la inventarea sa, transmiterea mesajului se face prin intermediul unui ecran dreptunghiular si a unui difuzor. Poate senzatiile sa fie ceva mai puternice in cazul unui ecran urias, color si a unui sunet dolby surround. Dar diferentele sunt minore si emitatorii de mesaj nu se preocupa de acestea.
Capacitatea de a receptiona practic oriunde mesajul prin intermediul televiziunii. Spre deosebire de ziare, care pot lipsi de pe varful unui masiv, televiziunea este, prin intermediul satelitilor, omniprezenta. Mai are un avantaj. Folosirea unui limbaj universal, care poate transmite mesajul indiferent de limba pe care o vorbeste receptorul. O combinatie sunet-imagine, profesionist facuta, poate
primeste aceleasi efecte la oameni provenind din tari diferite. Un exemplu concludent in acest sens este rubrica no-comment a Euronews-ului, care repropune stirile zilei, fara comentariu.
O alta caracteristica importanta a televiziunii, care ii confera, prin efecte, si o importanta sporita, este prezenta oamenilor reali. Telespectatorii sunt in contact neocolit cu cei care, in opinia lor, sunt responsabili de mesajul transmis. Cu alte cuvinte, mesajul este insotit de cel care il transmite sau care da senzatia
telespectatorilor ca o face. Prezenta oamenilor in fata noastra, trasaturile lor, modul de a vorbi, de a se imbraca si de a gesticula face ca urmarirea unui program sa devina o intalnire intre cel de acasa si cel de pe ecran. Este un fel de discutie prieteneasca, la care cel de acasa are senzatia ca participa de-a dreptul.
Chiar daca nu este asa, senzatiile pe care le traieste si pe care le poate vedea pe fetele interlocutorilor sai sunt cu atat mai puternice si cu atat mai mult tind sa ia locul unei analize rationale a mesajului transmis. Un ziarist din mass media scrisa, pe care nu l-ai vazut niciodata iti poate deveni simpatic sau antipatic
numai dupa ce i-ai citit materialele si le-ai supus unei analize. In cazul televiziunii, mesajul poate deveni inutil, in perioada in care cel care-l transmite ii este antipatic telespectatorului. E ca atunci cand langa tine, intr-un bar se aseaza un individ antipatic, care-si da si el cu parerea. Multi oameni traiesc cu iluzia ca pot
intelege corect un mesaj daca vad fata celui care-l transmite. Nu ne dam seama, ca cei mai multi dintre noi nu avem capacitatea de a citi fetele celorlalti si ca senzatiile traite la vederea lor nu fac decat sa se adauge la senzatiile determinate de mesajul in sine.
Televiziunea nu solicita prea mult intelectul telespectatorilor. Este, de cele mai multe ori, exhaustiva si explica sau ilustreaza de la A la Z o situatie, facilitand astfel in mod aparte, asimilarea acestei explicatii de catre cei care nu au o opinie formata sau care nu dispun de alte informatii care sa le permita analizarea pe
cont propriu a situatiei respective. Cu alte cuvinte, faciliteaza extrem de mult receptarea mesajului, imbracandu-l cu toate acele elemente pe care, in mod normal, receptorul ar trebui sa le caute exclusiv si sa le corelationeze. Intr-o lume cu sute de milione de analfabeti ( in Statele Unite 3o % dintre americani
sunt analfabeti ) si cu superspecializati ( adica fara cunostinte din domenii diferite care sa le permita realizarea unor corelatii logice pentru a putea intelege mesajele transmise de obicei de mediile care ii inconjoara ), oferirea unui complex care sa-i permita receptorului sa-l inghita fara prea mare efort face din
televiziune mediul preferat de oameni pentru a primi informtiile. Daca celelalte mijloace de informare in masa iti prezinta informatiile semipreparate sau semicoapte, televiziunea le ofera gata mestecate si prezentate pe un platou frumos garnisit. Pentru ca intermediaza realitatea pentru telespectatorii sai, reconstruind-o in functie de interesele sale si determinand inlocuirea adevarului fiecaruia dintre receptori cu adevarul unic al transmitatorului, telviziunea a fost denumita industria irealului
Industria Irealului
Analiza industriei irealului are ca ubiect un fenomen nelinistitor : pe noi insine. Este o analiza a modului in care am permis televiziunii sa devina una dintre cele mai importante forte din viata noastra care nu numai ca defineste realitatea pentru cei mai multi dintre noi, dar ceea ce este infinit mai grav, sterge distinctia
dintre realitate si irealitate. In analiza noastra trebuie sa plecam de la ideea ca televiziunea este departe de a fi inofensiva. Ea nu este, asa cum crede cea mai mare parte a oamenilor, un simplu instrument de petrecere a timpului liber sau de obtinere de informatii pure care ne dau libertatea de a le analiza asa cum
credem noi de cuvinta. Televiziunea este foarte importanta. si tot ceea ce este important este si extrem de periculos. Nu atat prin simpla existenta ci prin implicatiile si efectele acestei existente. Societatea contemporana se confrunta cu unul dintre cele mai importante experimente ale istoriei, al carei subiect si este. Ne intalnim acum cu o situatie unica : societatea umana se reinventeaza pentru a se intelege.
Televiziunea este unul dintre cele mai puternice mijloace folosite in acest experiment, fiind in acelasi timp si campul principal de proba pentru o mare parte din ceea ce noi numim realitate. este cel mai complex laborator pentru producerea realitatii.
Pe masura ce realitatea lumii exterioare devine din ce in ce mai complexa, solicitand din ce in ce mai mult capacitatile fiecarui om si obligandu-l la o evolutie continua ( in timp ce natura umana are o inertie fantastica in a se adapta si a face fata mediului inconjurator ), oamenii au dezvoltat o arta a simplificarii
acestei realitati si a remodelarii ei pentru a facilita adaptarea si a usura gasirea unor raspunsuri la problemele vietii. Oamenii au dezvoltat, in special in anii de dupa al doilea razboi mondial, o fascinatie a irealului nemaiintalnita in istorie. Scopul transfigurarii bunului simt ( al realitatii nemediate ) este sa evitam sa facem fata unei lumi mult prea complexe pentru disponibilitatile noastre intelectuale de a o intelege.
Faptul ca aceasta sarcina a cazut in seama unei industrii arata faptul ca societatea noastra nu mai lasa inventarea irealului pe seama sansei, a accidentului sau a unor actiuni izolate. Fabricarea irealului a devenit o mare afacere. El este sortiment si vandut pe scara larga. Rezultatul final este o
societate din ce in ce mai putin capabila sa faca fata propriilor probleme de-a dreptul, onest si inteligent. La fabricarea irealului isi dau mana doi factori : primul este spaima oamenilor ca realitatea ii depaseste si ii obliga sa asculte de altii si al doilea, paradoxal, dorinta altora de a crea o realitate pe care s-o controleze si in care sa apara ca garanti ai adevarurilor enuntate. Sa ma explic.
Oamenii nu mai inteleg multe lucruri. Nu mai au timp sau nu mai au capacitatile intelectuale, nu mai pot face fata avalansei extraordinare de informatii. Astfel, pentru ca se simt dezarmati in aceasta lume care merge inainte cu sau fara ei, riscand sa ramana pe drum la cea mai mica eroare, oamenii viseaza la o
societate simpla, in care lucrurile sunt simple si legea cauza-efect este aplicabila in mod elementar si extrem de vizibil. Oamenii incearca sa transpuna acest vis in realitate.. O fac prin filme, prin carti, dar in special o fac prin televiziune. Aici viata devine extrem de simpla.
Explicatiile vin inainte de terminarea programului, concluziile sunt trase de altii care sunt creditati din start cu detinerea adevarului pentru simplul fapt ca se afla acolo. Nu trebuie decat sa deschizi televizorul pentru a afla cum trebuie sa interpretezi ultimele evenimente si ce atitudine trebuie sa ai fata de o schimbare sau o situatie inedita aparuta in societate. Efortul intelectual se reduce si
siguranta creste, In functie de numarul celor care sustin un anumit adevar. Cu senzatia ca sunt informati si ca trag concluzii cu mintile proprii, oamenii nu fac decat sa accepte o realitate creata de televiziune care sa le dea senzatia ca sunt stapani pe destinul lor, fara sa trebuiasca sa asculte sau sa se supuna altora. Pe de alta parte liderii societatii au necesitate sa obtina calitatea de garanti ai adevarului.
O pot face prin simplificarea realitatii in sensul in care ei au raspunsuri. Cu alte cuvinte, se inventeaza o realitate la care ei au raspunsuri. Acest lucru le permite pastrarea statutului de conducator. Introducerea realitatii intr-un sablon simplificat le permite sa controleze si sa prevada mersul mentalitatii oamenilor si
evolutia sistemelor de referinta ale acestora. Intr-o realitate reconstruita cu maiestrie, un lider sau un garant social poate sa-ti demonstreze ca albul e negru si sa te faca sa accepti un fapt irational, pentru simplul fapt ca el este corelat cu celelalte elemente ale noii realitati prezentate. Printr-o simpla comparare a
caracteristicilor noii realitati globale si cele ale noii irealitati, construite si transmise in special de televiziune putem constata un contrast care explica rolul dar si efectele recreerii ralitatii inconjuratoare cu ajutorul imanginilor si sunetelor.
Caracteristicile Noii Realitati Globale
Un grad mai mare de complexitate datorita efortului sporit de gandire necesar pentru a intelege corect orice eveniment sau fenomen din societatea moderna.
Din ce in ce mai multe sfere ale vietii aruncate impreuna in conjuncturi stranii.
Ritmul mai rapid al tuturor evenimentelor datorat capacitatii de a comunica rapid prin calculatoare; nivel general de stres mai mare in viata noastra.
Din punct de vedere social, economic si moral vom deveni, daca n-am devenit deja, o natiune de a doua mana.
Din ce in ce mai mult destinul nostru este controlat de alte natiuni.
Din ce in ce mai mult valorile noastre sunt subiectul unor discutii serioase
Caracteristicile Noii Irealitati
Versiuni din ce in ce mai simplificate, daca nu trivializate ale oricarui lucru, de la prezentarea unor mari cantitati de date necorelate, imagini rapide si fara legatura, care nu trebuie integrate, si care sfideaza capacitatea oricui de a le corela intr-un mod coerent.
Din ce in ce mai multe fragmente de imagini sau sunete de 15 pana la 20 de secunde cu informatii limitate, simplificate si desprinse din context care se concentreaza intr-o exclusiv directie prin folosirea a nenumarate imagini disparate.
Concentrarea pe scopuri pe termen scurt cum ar fi banii, notorietatea, faima imediata, incercarea de a ne crea stabilitate, refuzand sa ne actual
Continuam sa credem ca suntem cei mai mari si cei mai buni.
Continuam sa credem ca ne putem descurca foarte bine si fara altii.
Continuam sa credem ca suntem poporul ales al lui Dumnezeu, si ca toti ceilalti ne invidiaza si ne baga bete in roate.
Vreau sa fiu inteles foarte bine. Departe de mine intentia de a blama televiziunea in sine. Televiziunea este doar un instrument. Ceea ce este de blamat este usurinta cu care se lasa folosita dar mai ales usurinta cu care ajung oameni de televiziune si, prin urmare, garanti ai adevarurilor transmise, persoane care nu au un control al subtilitatilor de transmitere a unui mesaj astfel incat sa reflecte
in masura cat mai mare realitatea, persoane care sunt ele insele rezultate ale procesului de producere a irealului. De cele mai multe ori, producerea irealului este un proces care se perpetueaza nu printr-o vointa superioara ci prin sistemul de promovare in fotoliul producatorilor a celor mai bune rezultate ale experimentului. Se garanteaza astfel continuitatea procesului si perpetuarea unei realitati mediate. Cu alte cuvinte, pune un om care n-are cunostinte suficiente
sa-ti povesteasca despre integrarea in Uniunea Europena si vei vea o viziune simplista a fenomenului. Pune-l apoi pe cel care a ascultat aceasta explicatie in situatia de a vorbi despre politica agricola si veti constata surprinsi cu cata usurinta face trimiteri la adevarurile lansate de personajul televiziv anterior.
Principalul defect al analizelor care au ca subiect televiziunea este ca sunt facute in mare masura izolate de multe din celelalte forte care se manifesta in societatile moderne. In era sistemelor complexe nici o forta sau un aspect major al societatii nu poate fi analizat izolat sau ignorat. Astfel, de o importanta majora in intelegerea fenomenului este faptul ca in industria irealului, adica in
televiziune, fenomenul irealului este vazut ca o caracteristica a societatii contemporane. Ca rezultat, fenomenul irealului se manifesta simultan la diferite niveluri ale societatii. Analizand cu atentie evolutia televiziunii, in special in anii de dupa revolutie s-a putut identifica un mecanism folosit la producerea irealului.
Surprinzator poate parea faptul ca el nu difera decat foarte putin de mecanismul mult mai vechi si, prin urmare, mai bine pus la punct, al producerii irealului intr-o societate ca cea din Statele Unite. Poate si faptul ca cea mai urmarita televiziune din tara noastra a importat o grila de programe, programe si moduri de a realiza programe din Statele Unite de acolo de unde sunt proprietarii ei.
Mecanismele Producerii Irealului
1. Confundarea limitelor, adica confuzia si distorsionarea deliberata a domeniilor traditionale ale societatii – de exemplu intre divertisment si news; regula generala este ca tot ce apare la TV, si din ce in ce mai mult in orice segment al societatii este o ramura a divertismentului.
2. Producerea imaginilor, adica orice imagine pe care si-o pot imagina oamenii poate fi acum construita electronic si este capabila sa interactioneze cu orice alta imagine; regulile generale sunt: (a) toate imaginile sunt egale si (b) cu cat este mai bizara imaginea, cu atat mai egala, mai buna este; in termeni Orwellieni, unele imagini sunt mai egale decat altele.
3. Fragmentarea personalitatii sau diviziunea persoanei – ideile nu numai ca sunt divizate si prezentate incoerent la TV si din ce in ce mai mult in toate formele de divertisment si comunicare in societatea noastra, dar astfel sunt si diferitele aspecte ale oamenilor; astfel, parti izolate ale corpului ( de ex. sani, fete, nasuri, par, dinti etc.) au o identitate proprie; in plus, aspectele individuale ale psihicului persoanei ( de ex. ego-ul ), emotiile specifice ( de ex. lacomia, mania, dragostea ) sau caracterele arhetipale ( de ex. Walker ) sunt de asemenea izolate si tratate in afara contextului care s-ar putea raporta la intreaga persoana.
4. Producerea persoanei – principiul general este ca o anumita persoana poate fi produsa sau facuta sa reprezinte orice caracteristici ale personalitatii determinate prin cercetari de marketing a fi atragatoare pentru un segment important de populatie.
5. Dispararea ideilor – la suprafata cel putin exista o mica ( daca exista ) conexiune intre ideile care se perinda la TV sau in alte segmente ale societatii noastre; nu apare nici un fir calauzitor, context de ansamblu, sau perspectiva istorica care l-ar putea ajuta pe privitor, cititor, public etc. sa distinga ceva din mozaicul de idei si imagini, presupunand ca exista ceva care le leaga impreuna intr-un tot coerent.
6. Un univers inchis in sine insusi – principiul general este ca televiziunea si, din ce in ce mai mult toate celelalte forme de comunicare din societatea noastra se refera din ce in ce mai putin la altceva din afara lumii lor artificiale, auto-construite, inchise in ea insasi; rezultatul este ca practic toate formele irealului au devenit circa total capabile sa integreze orice critica care le este adresata prin includerea acestor critici in desfasurarea lor de zi cu zi; astfel, emisiunile TV si comerciale de orice fel, de exemplu popularele news de sambata asta incorporeaza chiar in ele acest cinism impotriva media.
7. Reducerea personalitatii – totul este personalitate la TV si in general in societatea de divertisment in tara noastra; ideile abstracte au tendinta sa nu existe; ele exista doar daca pot fi reprezentate intr-o persoana concreta; de exemplu, Einstein este personificarea intelectualului, Esmeralda este arhetipul femeii care a suferit mult in viata etc.
8. Simplificarea radicala – toate formele irealului nu au loc pentru idei abstracte si cu atat mai putin pentru idei complexe;
9. Mijloace imediate pentru a deveni celebru – unul din cele mai nelinistitoare aspecte ale irealului este ca psihopatii pot intelege mai bine decat cei care se presupune ca stapanesc asa-numita realitate normala mijloacele de obtinere a celebritatii imediate, adica anihilarea cuiva care este deja celebru.
10. Cauzalitatea inversa – televiziunea a parasit cauzalitatea traditionala, adica secventa traditionala de evenimente, irelevanta; sunetul TV joaca un rol important in acest proces, si din aceasta cauza, rolul sau este adesea trecut cu vederea; sunetul TV il cheama pe privitorul/ascultatorul pasiv inapoi in fata televizorului ca sa urmareasca reluarea unui eveniment importanta�� ( de ex., mai intai se marcheaza un lacuna – sau se prezinta un eveniment politic important, sau o news – ) si apoi urmarim intr-o secventa inversata ce l-a provocat, cauza in acest caz devenind efect.
11. Stadiul industrial descentralizat al productiei irealului – celebritatile sunt producatorii principali ai intregii industrii si industria a avansat la urmatorul stadiu in dezvoltarea sa; celebritatile pot fi acum produse in cam orice televiziune din tara
Standarde scazute
Exista o legatura stransa intre procesul de creare a irealului si standardele profesionale pe care le respecta realizatorii de programe de televiziune. Cu cat standardele sunt mai scazute cu atat este mai usor sa modelezi realitatea si s-o repropui telespectatorilor in forma dorita de tine.
Cu cat este mai coborat nivelul constiintei si al principiilor, cu atat este mai lipsit de dificultati sa pui cap la cap lucruri care nu au decat o legatura minora. Cu alte cuvinte, cu cat ai mai putine reguli de urmat, cu atat te descurci mai usor in complexitatea societatii contemporane.
Standardele scazute, impuse de lipsa de profesionalism, de principii morale, de etica, de capacitate intelectuala, de nivel cultural permit coborarea permanenta a calitatii programelor si diminuarea capacitatii telespectatorilor de a selectiona, de a face judecati de valoare, de a capata uneltele necesare pentru a deosebi calitatea de kitch, adevarul de fals, fictiunea de realitate, frumosul de urat, interesantul de important.
uite care sunt cele 6 argumente cel mai des folosite pentru a justifica impunerea si raportarea la standarde scazute:
telespectatorii sunt vinovati pentru ca sunt incapabili sa inteleaga lucruri importante si complexe si, de aceea, trebuie ajutati – teoria marii prostii
trebuie dat oamenilor ceea ce-si doresc
daca telespectatorilor nu le place ce vad, pot inchide televizorul sau pot schimba canalul
de ce e rau sa te distrezi ?
daca nu le dam oamenilor ce-si doresc, o va face altcineva
oamenii pot diferentia intre stirile fierbinti, reale si importante si distractie .
RADU HERJEU – Sursa: manipularea.blogspot.com
BotusanAlexandru's Blog 