La Academia Română: Basarabia, din nou Basarabia


Alexandru ZUB, Convorbiri literare

Fidelă misiunii asumate încă de la întemeierea ei, aceea de a cultiva limba, literatura, istoria natională, dincolo de contextul geopolitic momentan, Academia Română a făcut mai totdeauna gesturile menite să-i exprime atasamentul la valorile autodefinirii.

Chiar si atunci cînd i s-au impus restructurări severe, ea a căutat să pună de acord ratiunile schimbării cu nevoia de continuitate si echilibru în problematica natiunii, tot mai complexă în deceniile din urmă. Dictatura comunistă i-a adus diminutii sensibile, dar n-a putut să-i anihileze cu totul misiunea statutară.

După abolirea sistemului comunist în Europa Est-Centrală, Academia Română a fost printre cele dintîi institutii de rang înalt care si-a primenit structurile, programele, spiritul, în acord cu vocatia ei dintotdeauna.

În acest spirit, ea a tinut să ia parte la unele manifestări puse la cale în spatiul pruto-nistrean, pe tema limbii, istoriei, culturii noastre, organizînd la rîndul său asemenea activităti, cu ecouri notabile în revuistica de specialitate. Era datoare să facă astfel, în virtutea misiunii sale, dar si tinînd cont de evolutia geopolitică a zonei.

Anul acesta a debutat cu manifestări semnificative, sub unghi national, prin celebrarea nasterii lui Mihai Eminescu, la 15 ianuarie, moment reactualizat mereu, cu aceeasi adîncă reverentă pentru valorile perene ale lumii carpato-danubiene.

La Chisinău, s-a publicat atunci, într-un volumas la îndemîna oricui, Doina, deplîngînd „neagra străinătate“, însotită de „cîteva gînduri pentru Basarabia“, la fel de actuale acum, ca si pe timpul cînd au fost scrise.

„Nu există compensatii pentru Basarabia, nota publicistul de la „Timpul”, precum nu există niciodată vro plată pentru o palmă măcar din pămîntul patriei. Acestea sînt lucruri sfinte, cari se pierd sau se cîstigă prin împrejurări istorice, dar nici se vînd, nici se cumpără, nici se schimbă“ .

Tot atunci, „rana de la hotarul de Est“ a fost supusă la o nouă diagnoză, tinînd seama de „lectiile istoriei“, de urgenta unui remediu pe măsură . Concluzia istoricilor de azi consună cu aceea a poetului-publicist din alt veac: „Prin tot ce ne-au lăsat mărturie istoria si traditiile, Basarabia a fost, este si va fi pămînt românesc, oricît de ticăloasă ar fi geopolitca“ .

Evolutiile din ultimele două decenii în arealul pruto-nistrean denotă preocuparea unui bun segment al populatiei de a institui un echilibru bazat pe respectul valorilor fiecărei componente etnoculturale, în conditii deloc simple pentru românii de cetătenie moldovenească.

„Exilul interior“ a devenit pentru unii o solutie de salvare. „Numai astfel am reusit să supravietuim, să ne păstrăm identitatea culturală, matricea stilistică“, ne asigură un exponent de seamă al cauzei românesti, motivînd propriile-i optiuni din epoca „dezghetului“ si a „reformei“ (Mihai Cimpoi) .

Rezultatul, putin spectaculos pentru unii, e totusi notabil: „s-a clădit o nouă sensibilitate, un nou mod de a întelege lucrurile, un pluralism de idei, s-a impus libertatea expresiei si – mai ales – cunoasterea limbii“ .

Tocmai asemenea valori au fost subliniate la Academia Română, cu diverse ocazii, din rîndurile ei făcînd parte si cîtiva basarabeni, în virtutea statutului initial, însă si ca mijloc de a stimula constiinta de neam, în acord acum si cu perspectiva integrării europene. Pe această linie, taberele configurate în ultimii ani vădesc încă destule resurse .

Miezul chestiunii se regăseste, în alt vesmînt editorial, sub forma deja cunoscutei antologii, Limba română este patria mea, îngrijită de Alexandru Bantos, cu un cuvînt înainte de acad. Mihai Cimpoi, presedintele Uniunii Scriitorilor din R. Moldova .

Întemeiat pe Eminescu si Heidegger, autorul precuvîntării constată că „adevărul despre limba vorbită de românii basarabeni a fost profanat, falsificat, ideologizat sau pur si simplu trecut sub tăcere, în ciuda faptului că l-au afirmat cu probe de

natură istorică si etnolingvistică cronicarii si clericii nostri, printre care si moldovenii Varlaam, Dosoftei, Cantemir, Eminescu, Alecsandri, Alecu Russo, Creangă, Bogdan-Petriceicu Hasdeu, mari lingvisti de la noi si din străinătate, inclusiv basarabeanul Eugeniu Coseriu, valorosi scriitori din spatiul pruto-nistrean – de la Stere si Mateevici la Grigore Vieru, distinsi lingvisti moldoveni – de la Nicolae

Corlăteanu la Silviu Berejan si Anatol Ciobanu, remarcabili romanisti rusi – de la Budagov la Rajmund Pietrowski“ . Proces de durată, recunoasterea limbii române ca limbă de stat s-a impus legislativ la 31 august 1989, pentru a rămîne pînă azi o temă de aprige dispute. Academia Română s-a implicat în limpezirea chestiunii, organizînd o sesiune despre Limba română si varietătile ei locale la 31 octombrie 1994, pentru a reveni apoi si în alte ocazii asupra nevoii de a depolitiza chestiunea.

Din acelasi impuls stiintific si militant a izvorît volumul Basarabia – schită istorică si culturală (2008), sub îngrijirea acad. Mihai Cimpoi si avîndu-i ca autori pe Alexandru Bantos, Victor Crăciun, Valeriu Matei, Ion Negrei, Cristian Tiberiu Popescu, Andrei Vartic . S-a plecat de la ideea că „în contextul spatiului cultural

românesc unic, al angajării oamenilor de cultură în dialogul european si universal, Basarabia rămîne încă o terra incognita“ . S-a pus tocmai de aceea accent pe fapte, lesne de urmărit, cu o tematizare minimală, care poate ghida totusi interesul cititorului. Perspectiva aderării la structurile euroatlantice alimentează speranta multora. „Scriitorii din spatiul pruto-nistrean, ni se spune, văd în integrarea europeană o posibilitate ideală de a parcurge visatul Drum spre Centru“ .

Pînă acolo însă calea e lungă si imprevizibilă, „centrul“ însusi aflîndu-se în situatia de a-si putea pierde sau altera identitatea etnoculturală, după cum s-a putut auzi, sub cupola Academiei Române, la o dezbatere despre istoria, limba si literatura română în scoală . O asemenea eventualitate e cu atît mai alarmantă dincolo de Prut, acolo unde românimea se află sub o presiune încă mai mare.

Faptul că în unele cazuri se evocă ideea de „Moldovă Mare pînă la Carpati“ denotă că „scenariul ruperii României în state mai mici, de etnii mici formate din migratori, este încă pe rol“, după cum sesiza un istoric bine initiat în geopolitica momentului . Planul „Kozak“, lansat cu un lustru în urmă, aceasta voia să însemne pentru zona pruto-nistreană. Ultimele evolutii din zona Mării Negre indică un plan rusesc de ambitii imperiale, în slujba căruia se pun imense resurse economice si militare .

Asemenea tendinte au fost examinate de specialisti, la noi ca si în alte părti ale lumii. Secretarul de stat american, Condolezza Rice, afirma chiar că „obiectivul legitim al reconstructiei Rusiei a deviat pe o cale întunecată, cu regresul libertătilor personale, aplicarea arbitrară a legii, coruptia răspîndită la toate nivelurile

societătii ruse si un impuls paranoic, agresiv, care s-a mai manifestat si în trecut în istoria Rusiei“ . Acest impuls e sesizabil si în „Tara dintre Prut si Nistru“, asupra căreia se execută mereu presiuni federalizante .

Erodarea vizibilă a regimului de la Chisinău explică, în parte, nervozitatea acestuia în relatiile cu România, mai ales că alegerile parlamentare din 2009 pot aduce schimbări spectaculoase pe esichierul politic din Republica Moldova. Noul război rece nu anuntă nimic bun pentru echilibrul zonal, nici pentru lume în ansamblu. Rusia crede acum că dispune de resursele necesare unei confruntări ŕ la longue cu Occidentul, iar în acest sens controlul spatiului ex-sovietic devine o ratiune de prim ordin .

Analistii emit opinii contradictorii despre sansele unei solutii pasnice imediate, mai toti fiind de acord că s-au ratat cîteva ocazii favorabile. Ei ar trebui să tină seama nu numai de oportunitătile existente, ci si de vointa populară, rostită ferm în

Declaratia Adunării Solemne închinată aniversării a 90 de ani de la votarea Actului Unirii Basarabiei cu România la 27 martie 1918, declaratie în care se spunea că „dreptul natural al milioanelor de români de a trăi într-un singur stat nu a fost si nu poate fi declarat nul de către nimeni si deci valabilitatea lui este de neclintit“. Parlamentul României n-a răspuns cum se cuvenea la propunerile cuprinse în acea declaratie, iar societatea civilă a schitat gesturi incoerente si anemice.

Academia Română, în schimb, a tinut să-si exprime solidaritatea, organizînd, la 8 septembrie a.c., împreună cu Fundatia Natională pentru Stiintă si Artă, o sesiune tematică (Basarabia – 90), în cadrul căreia au făcut comunicări Marius Sala, Eugen Simion, Alexandru Zub, Mihai Cimpoi, Valeriu Matei, Gheorghe Palade, Nicolae Dabija, ultimii patru veniti anume de la Chisinău. S-a evocat din nou, în acel cadru, dreptul inalienabil la limba proprie, la istoria natională, la traditiile structurante .

Sub aceeasi cupolă a avut loc apoi o sesiune stiintifică dedicată împlinirii a 130 de ani de la stabilirea relatiilor diplomatice româno-ruse, moment pe care înaltul for a dorit să-l marcheze cu instrumente specifice, insistînd asupra nevoii de a pune istoria în slujba adevărului si a cooperării pasnice .

Discursul istoric, s-a spus, nu trebuie să întretină conflictele, ci să ajute la întelegerea si transgresiunea lor. Motivele de litigiu existente la ora actuală între cele două tări se cuvin eradicate, pe cît posibil, punînd la lucru si resursele istoriografiei.

Dialogul cu ceilalti, cu alteritatea, presupune întotdeauna si o cît mai bună cunoastere de sine. Este o remarcă a cărei valabilitate se apreciază mai bine în lumina istoriei, a lungii durate, mai ales atunci cînd prezentul oferă destule temeiuri de neliniste .

Mihai Eminescu, Doină si Cîteva gînduri pentru Basarabia, Chisinău, 15 ianuarie 2008, p. 16. Andrei Vartic, Basarabia, rana de la hotarul de Est, Chisinău, 2008, p. 3-71.

Ibidem, p. 20.

Mihai Cimpoi, „Bătălia pentru limba română a fost una de fiecare zi“, în „România literară”, XL, 39 (3 oct. 2008), p. 16-17.

Ibidem, p. 17.

Cf. Octavian Sergentu, Identitatea natională văzută de la Chisinău, în „Rost”, IV, 46, dec. 2006, p. 18-21.

Limba română este patria mea. Studii, Comunicări, Documente, editie si prefată de Alexandru Bantos, cuvînt înainte de acad. Mihai Cimpoi, Chisinău, Casa Limbii Române, 2007.

Ibidem, p. 12.

Basarabia: schită istorică si culturală, coord. Mihai Cimpoi, Ed. Semne, Bucuresti, 2008.

Ibidem, p. 7.

Ibidem, p. 88 (Mihai Cimpoi).

Cf. Elena Solunca Moise, Dezbatere: Istoria, limba si literatura română în scoală, în „Curentul”, 4 iulie 2008, p. 13.

Andrei Vartic, op. cit., p. 51.

Mădălin Necsutu, Rusia sparge scutul, în „Ziua”, 20-21 sept. 2008, p. 4.

Apud Dana Hădăreanu, Rusia plăteste pentru interventia în Georgia, în „România liberă”, 19 sept. 2008, p. 13.

*** Cadoul rusilor de ziua natională a Moldovei: federalizarea, în „Ziarul de Iasi”, 28 aug. 2008, p. 6.

Cf. Lucian Dîrdală, Din nou, despre un previzibil sfîrsit al unipolarismului, în „Ziarul de Iasi”, 6 oct. 2008, p. 6.

Cf. Elena Solunca Moise, 90 de ani de la unirea Basarabiei cu România, în „Curentul”, 12 sept. 2008, p. 13; Eugen Simion, Basarabia ’90, în „Ziua”, 15 sept. 2008, p. 12.

Cf. Elena Solunca Moise, 130 de ani de relatii diplomatice româno-ruse, în „Curentul”, 19 sept. 2008, p. 13.

Cf. Cristina Dobreanu, Procesul de la Haga: finalul pledoariilor, în „România liberă”, 19 sept. 2008, p. 3; Mădălin Necsutu, Transnistria-anté-NATO, în „Ziua”, 23 sept. 2008, p. 8.

Anunțuri

Si parerea ta conteaza...curaj !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s