IAR-80, legenda zburãtoare româneascã


Motto: „Turcii au de întors României douã trofee inestimabile pentru poporul român: Sabia Regelui Stefan cel Mare si avionul IAR-80” – revista polonezã Orlik

de Gabriel Teodor Gherasim, New York

Când recent publicatia bucuresteanã Cotidianul a publicat o aproximare de studiu de „cost al reunificãrii” cu Basarabia, a fãcut-o în mod simplistic si dãunãtor Tãrii. Cu presa rusã fiind singura care i-a cântat în strunã acestui studiu, Cotidianul a gresit fatal, omitând din studiu poate cel mai valoros element al reunificãrii: oamenii tãrii.

Un caz de studiu în acest sens sunt inginerii români-basarabeni, care au inventat si construit cel mai puternic avion românesc al epocii, faimosul IAR-80.

Dupã cum ne informeazã domnul Ion Cernei de la publicatia chisinãuneanã Timpul, elaborarea unui avion de vânãtoare de conceptie româneascã a început în anul 1937 cu inginerii Ion Grosu, Mircea Grosu-Viziru, Teodor Gârnet, Ion Cosereanu, Gheorghe Zota si Gheorghe Valner. Acestia proveneau din zonele basarabene Chisinãu, Bãlti si Cetatea Albã.

Ministrul Cãlinescu l-a însãrcinat pe directorul Uzinelor de Aeronauticã Românã (IAR), Elie Carafoli, ca sã le punã la dispozitie celor sase ingineri facilitãtile uzinelor. Fãrã laboratoare de aerodinamicã si de proiectare si cu un buget infim, cei sase basarabeni s-au bazat pe cunostintele aerodinamice ale timpului si pe propriul geniu si au prezentat în numai 14 luni regelui Carol al II-lea si prim-ministrului, primul exemplar.

Avionul de vânãtoare IAR-80 era confectionat în întregime din metal, cu un motor de 24 de cilindri, cu rezervoarele de benzinã între motoare, era înarmat cu sase mitraliere, vitezã rapidã. Inginerii au lucrat zi si noapte pentru a-si finaliza aceastã operã de artã mecanicã, cu un motor de 1,000 de cai putere care-i permitea aparatului sã ajungã la mari înãltimi.

Se stie cã Ion Grosu a proiectat întregul schelet din tuburi de otel, Mircea Grossu-Viziru a avut în grijã armamentul, Gârnet a proiectat motorul si compresorul, iar Cosereanu si Alexandru s-au concentrat asupra cabinei ermetice si asupra sistemului de aterizare.

Dupã ce pilotul de încercare francez Michel Detroyat l-a testat cu succes la aerodromul de la Pipera, IAR Brasov a început fabricarea sa în masã din septembrie 1940. Initial se producea câte un avion pe zi, iar dupã intrarea României în rãzboi, se produceau câte douã avioane pe zi.

În 1940, IAR-80 era printre primele patru cele mai bune avioane de vânãtoare din lume. Nici avioanele americane si nici cele rusesti nu aveau la acea datã caracteristicile avionului de vânãtoare românesc.

Simbolic este cã primele reprezentante ale Fortelor Armate Române care au trecut Prutul pentru eliberarea Basarabiei la 22 iunie 1942, au fost escadrilele de IAR-80 ale Aviatiei Românesti. Conform rememorãrilor pilotului român Serghei Ciachir, originar din regiunea basarabeanã Orhei, sub comanda cãpitanului Virgil Trandafirescu, dupã numai 20 de minute de asalt asupra aerodromului Bolgrad, avioanele rusesti au devenit hârburi fumegânde.

„Mãturam totul în cale – amintea cu mândrie Ciachir -, ceea ce i-a fãcut pe rusi sã porecleascã escadrilele românesti de IAR-80 drept Mãturoiul Românesc”.

În luptele de eliberare pentru Basarabia, aviatorii români au distrus cu pierderi minime 242 de avioane sovietice, 150 la sol si restul prin lupte aeriene si cu ajutorul artileriei anti-aeriene. Iar în luptele pentru Odesa, aviatorii români au doborât în lupte aeriene 215 avioane rusesti, iarãsi cu pierderi minime.

Mai târziu, în luptele pentru eliberarea Nordului Transilvaniei de sub ocupatia ungureascã, Ciachir amintea cã locotenetul Zamfirescu punea rãmãsag si câstiga, cã putea lovi cu bombe de la mare înãltime, cuiburi de mitraliere, din picaj, de mãrimea unei fântâni. Aviatia Românã, cu avioanele IAR-80 si IAR-81, a dus lupte cu germanii si asupra Budapestei si asupra Vienei.

IAR-80/81 au fost în dotarea Aviatiei Militare Române pânã în 1950, când sovieticii au impus importul de aparate rusesti si au preluat tehnologia româneascã pentru folos propriu. Prin anii ‘90, amatorii de istorie aviaticã au gãsit cã Muzeul Aviatiei Turcesti avea în posesie un model IAR-80 în stare functionalã, construit în 1942-1943 în România. Tara noastrã nu are asemenea exemplar.

În ceea ce priveste echipa inginerilor români, destinul lor a fost unul fericit: Mircea Grossu-Viziru a fost angajat de cãtre concernul american „Martin Marietta”, proiectând si aducând la realitate multe din modelele de bombardiere americane care au devenit parte din arsenalul militar american. Este recunoscut în special pentru elaborarea faimosului bombardier B-52.

A murit la New York, în 1983. Ion Grosu si Elie Carafoli au devenit profesori la Bucuresti si respectiv, Brasov. Teodor Gârnet a construit, în 1942, IAR-7, cel mai usor motor de avion din lume, care mai este folosit pânã în ziua de azi de mai multe avioane usoare. A murit în 1994. Ion Cosereanu si Alexandru Zota au fost consultanti principali la crearea avionului IAR-93, avion pentru atac la sol, aflat acum în dotarea Aviatiei Militare Românesti.

Serghei Ciachir, unul dintre marii piloti români din Basarabia, care a pilotat IAR-80 si IAR-81 din prima si pânã în ultima zi de rãzboi, a murit în vara lui 2003.

Dupã venirea comunismului si rãmãsitele neo-comuniste ulterioare din România (inclusiv Basarabia), multi ingineri si în general oameni de stiintã care puteau aduce beneficii imense României, au luat calea „exportului de materie cenusie” si s-au dus în alte tãri pentru a trãi liberi. Si-au adus aportul genial în tãrile adoptive, unde unii au fost onorati si altii dati la o parte, dupã predarea inventiilor lor.

Însã atâta timp cât existã posibilitatea de reunire a pãmânturilor românesti si se ridicã subiectul „costului”, fãrã ca sã se ia în considerare enormul beneficiu al geniului uman si românesc, este vorba pur si simplu de ineptitudine în analizã, ca sã folosim o expresie blajinã.

În ceea ce priveste repararea greselilor din trecut, este revista polonezã „Orlik” cea care a sintetizat cazul României: „Turcii au de întors României douã trofee inestimabile pentru poporul român: Sabia Regelui Stefan cel Mare si avionul functional IAR-80”.

Anunțuri

Si parerea ta conteaza...curaj !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s