Kamikadze


 

Multi dintre luptatorii din al II lea Razboi Mondial pe frontul din Pacific, au intalnit luptatorii « kamikadze ».

 Nu se stie însã cati dintre ei cunosc in realitate originea acestui cuvant.

 Pentru marinarii americani , « kamikadze » era un grup de piloti exaltati, care preferau sa se prabuseasca pe navele americane de razboi, cu avione vechi, dar incarcate de exploziv. Pagubele vazute din cele doua puncte de vedere, erau diferite ;

a) pentru japonezi era o victorie imensa, care aducea pagube in oameni si materiale americanilor, in proportii mult mai mari decat ar fi putut sa o faca intr-un razboi clasic si luptand cu mijloacele de lupta obisnuite : nave de linie si aviatie.

b) pentru americani acestea erau « pierderi minore », dar se pare ca « nu atat de minore », daca au fost totusi nevoiti sa faca cruntul experiment de la Hirosima si Nagasaki, pentru a-i ingenunchia pe japonezii razboinici.

 De unde venea termenul de « kamikadze » si ce a semnificat el pentru Japonia !

 In sec al XIII lea in Orientul Indepartat aparea o noua forta militara de temut : cuceritorii mongoli .

Condusi de proaspat numita lor capetenie temutul Temug  (care mai tarziu isi va lua titlul de Gingis-han=conducator), om care nu stia sa scrie si sa citeasca, dar avand un spirit militar innascut, a reunit triburile mongole si pe cele tataresti d! in taigaua Orientului Indepartat si pustiurile Asiei, creind o uriasa forta de invazie.

Daca in Europa acelei vremi regele Frantei  Filip-August era multumit sa aiba in subordine 2000 de cavaleristi indisciplinati care luptau fiecare cum dorea, trupele mongole ajunsesera sa grupeze 100000 oameni doar la primul apel al hanului ! Luptatorii lui nu cunosteau ce e aceea insubordonarea sau lupta de tip « duel », atat de iubita in acea vreme in Europa feudala. Orice nesupunere aduce cu sine moartea !

Trupele mongole erau impartite in mari unitati de cate 10000 de oameni numite « tümen » organizare pe care europenii nu o vor mai cunoaste decat in sec al XIX lea sub conducere a lui Napoleon sub numele de « corp de armata ».

Gingis han si–a ales conducatori ale acestor mari unitati, niste excelenti generali ; ei erau in primul rand comandanti si  de-abia apoi luptatori.

Marsurile se executau dupa o prealabila recunoastere, avand itinerarii precise.

In lupta mongolii porneau mai intai cu o sarja impetuoasa de cavalerie, cu care daca nu distrugeau inamicul, se repliau rapid pe caii lor iuti si, cand acesta, (inamicul), pornea la contraatac stricandu-si dispozitivul , repetau sarja prin invaluire distrugand in cele mai multe cazuri trupele adverse.

Astfel intr-un timp scurt, mongolii au cucerit  China de Nord si! , fiindca stiau sa dea dovada de toleranta atat politica cat si religioasa au putut inainta rapid spre apus. In drumul lor au cucerit imperiul persan cu celebrele lui cetati Buhara si Samarkand, Gruzia, Rusia Kieveana pe care au

 ocupat-o integral cu exceptia cnezatului Novgogrodului, au pradat Ungaria, Muntenia si ar fi atacat si Imperiul German  daca moartea succesiva a lui Gingis Han si a mostenitorului acestuia nu i-ar fi oprit din inaintarea lor impetuoasa.

Urmasii lui Gingis Han au cucerit ulterior in Extremul Orient, China de Sud si Coreea  creindu-se un imperiu chino-mongol al carui conducator a fost o buna bucata de timp Kubilai Han.

Acesta era constient de gradul inalt de civilizatie al chinezilor si a adoptat treptat moda de la curtea « Fiului Cerului » . Intr-o asemenea etapa l-a  gasit « calatorul peste mari » Marco Pollo care a adus Europei cele mai insemnate informatii despre China medievala.

In fata mândrului Kubilai Han se mai gasea un adversar situat si mai la rasarit : Japonia .

El s-a decis sa o cucereasca. Pentru asta si-a echipat o flota uria! sa (4000 de bastimente) , care nu a mai fost egalata vreo data in istorie, decat de flota care a facut debarcarea aliatilor in Normandia in 1944.

Pe nave au fost imbarcati luptatorii mongoli (cu caii lor-caci dupa cum se stie erau excelenti cavaleristi si arcasi de elita), armament pentru lupta corp la corp si, navele au fost prevazute cu « ultimele dotari tehnice de armament ale epocii ».

Dintre aceste dotari doua erau mai importante :

Utilizarea unor gaze toxice de lupta (intr-o forma rudimentara) si utiliz! area pentru prima data a prafului de puscã.

Mongolii dotasera navele cu catapulte capabile sa arunce o greutate la distante mari si fiecare navã avea un stoc de ghiulele pline cu pulbere si dotate cu fitil. Inainte de a fi lansatã la ghiulea i se aprindea fitilul iar la cadere aceasta exploda facand ravagii printre pedestrasii inamici.

Este un lucru foarte important, caci inainte de a se folosi tunul pentru lansarea ghiulelelor de piatra, aparusera deja giulele cu focos si cu efect exploziv (ceeace europenii vor cunoaste mult mai tarziu).

Flota a folosit vremea prielnica din vara si a ancorat pe coasta sudica a arhipelagului nipon in 1274, in zona insulei Kyushu.

Aici au fost intampinanti de fortele terestre japoneze formate din trupe de infanterie foarte bine echipate si din trupe de cavaleristi.

! In primul atac facut de pe nave, catapultele cu ghiulele cu praf de pusca si cele cu gaze toxice au dezorganizat apararea japoneza, astfel incat trupe de pedestrasi (infanteristi) mongoli  au debarcat, sperand intr-o victorie usoara.

Desi erau dezorganizati de bombardamentul cu ghiulele care facuse ravagii printre ei, trupele de samurai, renumite prin disciplina lor,  s-au regrupat , au contratacat si au respins in apele marii trupele mongole cu pierderi insemnate.

In aceasta situatie, mongolii au fost nevoiti  sa se retraga la bordul navelor iar comandantul expeditiei a trimis imediat nave in Coreea pentru reaprovizionare cu ghiulele si reimprospatare cu efective.

(Despre ghiulele, se stie in mod cert, caci arheologii japonezi au descoperit pe locul unde marea flota s-a scufundat aceste dovezi)

In timp ce flota japoneza era ancorata si astepta reaprovizionarea, dinspre sud, din ocean, s-a format un taifun de o forta deosebita chiar si pentru acea vreme.

Aceasta furtuna uriasa a distrus in intregime (aproape) flota mongola, scufundandu-le 95% din nave, desi nava amiral ca si altele ale comandantilor mari, au rezistat, intorcandu-se cu rusine in China.

(Aici au venit din nou arheologii japonezi care au studiat golfurile in care a stat ancorata acesta « flota de invazie » . Au gasit la un moment dat un fragment de nava pe care era aplicata viza inspectorului naval chinez care autentifica dreptul navei respective….. de a naviga pe fluviul Iangtze.)

Deci Kubilai –han in dorinta de a cuceri Japonia cu cat mai multe forte, a strans toate navele disponibile in China, inclusiv ambarcatiunle fluviale, cu fundul plat, care nu aveau o prea mare stabilitate, cand navigau pe mare, cu atat mai putin in timpul unei furtuni naprasnice.

Astfel si-a impins armata spre dezastru nu numai militar dar si..psihologic caci pana atunci mongolii aveau legenda ca sunt de neinvins, iar expeditia din Japonia din 1274 a demonstrat ..ca totusi ..pot fi invinsi.

La putin timp de la aceasta expeditie nefericita, chinezii s-au rasculat impotriva dominatiei mongole si in 1307 au inscaunat un imparat chinez, mongolii fiind izgoniti treptat din intreaga China.

Pentru japonezi, acest eveniment a ramas in istorie cu denumire de « vantul  sacru » sau « kamikadze » care i-a salvat de invazia mongola.

Aposolescu Radu

Anunțuri

Si parerea ta conteaza...curaj !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s