SECURITATEA NAŢIONALĂ ŞI “ECUAŢIA GLOBALIZĂRII”


Chestor general de poliţie, profesor univ. dr. Anghel ANDREESCU

Secretar de stat – Ministerul Internelor şi Reformei Administrative

Chestor general de politie, prof.univ.dr. Anghel ANDREESCU este membru titular al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania, sectia Stiinte Militare. Specialist in strategie si tactica militara, vicepresedinte al Federatiei Romane de Arte Martiale, profesor universitar la Academia de Politie „Alexandru Ioan Cuza” si conducator de doctorat in cadrul Universitatii Nationale de Aparare „Carol I”, este cunoscut prin preocupari constante centrate pe strategii de combatere a actiunilor separatiste si terorist - diversioniste. Autor a peste 255 articole, publicate in reviste de specialitate si a 40 de carti, chestor general de politie dr. Anghel ANDREESCU a fost apreciat, pentru activitatea desfasurata, cu inalte distinctii, precum : Ordinul pentru Merit - Franta (1999); Ordinul Steaua Romaniei in grad de Mare Ofiter (2000); Crucea Patriarhala (2000). In decursul timpului, a ocupat mai multe functii de conducere: comandant al Jandarmeriei Romane, comandant al Centrului de Studii Postuniversitare, din Ministerul Internelor si Reformei Administrative (M.I.R.A.), director al Serviciului de Protectie si Paza (S.P.P.). In prezent, ocupa functia de Secretar de stat si sef al Departamentului Ordine si Siguranta Publica, din Ministerul Internelor si Reformei Administrative (M.I.R.A.).

Comisar dr. Nicolae RADU

Comisar dr. Nicolae RADU este absolvent al Academiei Nationale de Informatii (A.N.I.), Facultatea de Psiho-sociologie, din cadrul Serviciului Roman de Informatii, dar si al Facultatii de istorie, Universitatea „Hyperion”, Bucuresti. Cu preocupari in domeniul istoriei, antropologiei sociale si in cel al psihologiei militare, in anul 2005 isi defineste polivalenta profesionala prin obtinerea titlului de doctor in psihologie, precedat si de un doctorat in filologie (2000). Autor a 83 articole si a 8 carti, comisar dr. Nicolae RADU a initiat o sustinuta colaborare atat cu serviciile de profil din Ministerul Internelor si Reformei Administrative (M.I.R.A), cat si cu cele din Ministerul Apararii, Directia Generala de Informatii a Armatei. Intre 2003-2006, a lucrat in cadrul Ministerului Justitiei, unde a infiintat Serviciul de Expertiza Psihologica si Evaluare Profesionala. In anul 2006, a indeplinit functia de sef al Centrului Expertiza si Asistenta Psihologica din Serviciul de Protectie si Paza (S.P.P). Din anul 2007, este consilier in cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative. Este absolvent al Colegiului National de Aparare.

Consilier – Ministerul Internelor şi Reformei Administrative

În situaţia în care terorismul mileniului trei tinde spre globalizare şi internaţionalizare, iar criminalitatea organizată este mai prezentă ca oricând, poziţia geostrategică a României în spaţiul sud-est european, de ţară cu triplă frontieră – naţională, a NATO şi a Uniunii Europene – impune ca politica de securitate naţională să aibă, drept scop, înainte de toate, apărarea şi promovarea intereselor naţionale, precum şi participarea activă a ţării noastre la asigurarea securităţii zonelor de interes NATO şi UE.

Fie că ne oprim asupra unor surse deschise de informare, precum Marea Enciclopedie a Jihadulu sau Scrisoarea de la un membru A1- Qaeda, sau asupra unor surse specializate (www.sri.ro) se poate sesiza “reconfigurarea” unor reţele, cu segmente operaţionale specializate în terorismul cibernetic, chimic sau biologic.

Nu lipsit de semnificaţie este faptul că anul 2006 a fost marcat, la nivelul UE, de o amplificare a manifestărilor fenomenului terorist, organizaţii/grupări precum HAMAS (Mişcarea de Rezistenţă Islamică), HEZBOLLAH (Partidul lui Dumnezeu),

Mujahedinii Poporului din Iran (PMOI – Mujahedin-e Khalq), din zona Orientului Mijlociu, sau AL- QAIDA, ANSAR AL – ISLAM (Susţinătorii Islamului – Irak) şi nu în ultimul rând ARMATA CORSICANĂ (Armata CORSA) sau Amata Republicană Irlandeză (IRA) manifestând un caracter transnaţional şi chiar transregional.

Astfel, potrivit celei de a cincea ediţii a raportului UE (TE- SAT 2007) teroriştii separatişti au desfăşurat nu mai puţin de 424 atacuri în spaţiul european. Gruparea ETA (Euskadi Ta Askatasuna) a revendicat un număr de 11 atentate în Spania, în timp ce mişcarea IRRINTZI şi-a asumat răspunderea pentru 4 atacuri pe teritoriul francez.

Un număr de 6 atacuri, desfăşurate la Madrid şi Barcelona, a fost revendicat de GRAPO (First of October Antifascist Resistance Group). Grupările Front Liberation Nationale de la Corse (FLNC) şi Union des Comabattants (UDC) au iniţiat, potrivit surselor deschise de informare, 141 atacuri din totalul celor înregistrate, în cursul anului 2006, în Corsica.

Noile tipuri de riscuri – difuze, greu de localizat şi practic imposibil de combătut cu mijloace moderne tradiţionale – necesită, în sensul prezentat, o nouă abordare integrată, care să îmbine atât instrumente politice şi economico- financiare cât şi o strategie privind contracararea fenomenului în ansamblul său.

Acţiunile teroriste de la 11 septembrie 2001­ din SUA, 11 martie 2004 din Madrid şi cele din 7 iunie 2005 de la Londra, la care se adaugă Beslanul şi Moscova, au demonstrat că teroriştii moderni pot lovi orice obiectiv, oriunde în lume, încercând prin teroare, modificarea unor decizii, chiar politice.

Analiză integrată a informaţiilor iniţiată de către Centrul de Integrare a Ameninţărilor Teroriste (CIAT), creat în 2003 şi cu baza la sediul CIA, vine în susţinerea celor prezentate, accentul fiind pus pe unificarea eforturilor interne şi externe în combaterea terorismului (Comisia SUA, 2006).

În contextul în care membrii ai societăţii civile, simbolurile politice şi nu în ultimul rând infrastructura economică sunt marcate drept ţinte ale teroriştilor, cu atât mai mult securitatea României şi a aliaţilor săi în lupta antiteroristă poate fi afectată, pe termen mediu şi lung, de o gamă de riscuri şi vulnerabilităţi interdependente, difuze, multidirecţionale.

De reţinut este şi faptul că după atacul de la 11 Septembrie 2001, şi România a intrat într-o perioadă de tranziţie marcată de terorismul globalizat, promovat de Osama bin Laden ( Isang, 2006) centrat pe descurajarea generală.

Astfel, expansiunea reţelelor teroriste, de tipul LUPII CENUŞII (LC), FRAŢII MUSULMANI sau “celulele AL – QAIDA” sau a crimei organizate transnaţionale (MAFIA ROŞIE, TRIADELE CHINEZEŞTI, etc.), a traficului ilegal de persoane, droguri, armamente şi muniţii, tehnologii sensibile, materiale radioactive şi strategice;

creşterea fluxurilor de emigranţi ilegali din ţările sub-dezvoltate sau în curs de dezvoltare, toate acestea pot afecta promovarea valorilor democratice naţionale, prin “incitarea la intoleranţă, separatism sau xenofobie”.

În afara acestor factori de risc, România gestionează şi o serie de vulnerabilităţi generate de procesul de tranziţie structurală internă, în primul rând reforma justiţiei, lupta împotriva corupţiei şi reforma administraţiei, integrarea socială, existenţa unor disparităţi economice la nivel local, care, în anumite circumstanţe, pot contribui la creşterea impactului acestor surse de risc asupra securităţii naţionale.

Riscurile la adresa securităţii naţionale, potrivit Proiectului Strategiei securitatii naţionale (2007) pot fi potenţate de „dependenţa accentuată de unele resurse vitale greu accesibile; tendinţele negative persistente în plan demografic şi migraţia masivă; nivelul ridicat al stării de insecuritate socială, persistenţa stărilor de sărăcie cronică şi accentuarea diferenţelor sociale;

proporţia redusă, fragmentarea şi rolul încă nesemnificativ al clasei de mijloc în organizarea vieţii economico-sociale; fragilitatea spiritului civic şi dificultăţile de manifestare a solidarităţii civice; infrastructura strategică slab dezvoltată şi insuficient protejată; starea precară şi eficienţa redusă a sistemului de asigurare a sănătăţii populaţiei;

carenţele organizatorice, insuficienţa resurselor şi dificultăţile de adaptare a sistemului de învăţământ la cerinţele societăţii; expertiza redusă, organizarea inadecvată şi precaritatea resurselor alocate pentru managementul situaţiilor de criză; angajarea insuficientă a societăţii civile în dezbaterea şi soluţionarea problemelor de securitate”.

Dacă spaţiul sud-est european rămâne un potenţial furnizor de instabilitate, atât datorită situaţiei politice şi economice a statelor fostei Federaţii iugoslave, cât şi amplificării spectrului riscurilor neconvenţionale la adresa securităţii regionale, spaţiul Mării Negre reprezintă în acelaşi timp o oportunitate şi o sursă de risc, aflându-se la interferenţa a două axe strategice, respectiv:

Marea Neagră–Marea Mediterană, respectiv flancul sudic al NATO, zonă de importanţă strategică pentru Alianţa Nord-Atlantică, afectată în principal de riscuri transfrontaliere;

Marea Neagră–Caucaz–Marea Caspică – spaţiu de tranzit pentru resursele energetice ale Asiei Centrale, influenţat de anumite forme de instabilitate subregională reverberându-se dinspre zona Asiei Centrale.

Angajarea activă în procesul de asigurare a securităţii prin promovarea democraţiei, lupta împotriva terorismului internaţional şi combatereaproliferării armelor de distrugere în masă reprezintă un imperativ pentru politica de securitate a României, constituind si condiţia fundamentală a participării ţării noastre la beneficiile globalizării, exploatării oportunităţilor pe care le prezintămediul internaţional şi contracarării eficiente a riscurilor şi ameninţărilor majore.

După integrarea României în UE, frontierele interne au fost desfiinţate, oamenii, valorile şi capitalurile primind dreptul de a circula liber. Statul a devenit parte a unui întreg, problemele legate de migraţia ilegală, traficul de droguri, crima organizată fiind subiect de analiză în cadrul Consliului JAI (Justiţiei şi Afaceri Interne) de la Bruxeeles, din 25 februarie 2007.

In acest context, un rol determinant revine cooperării poliţieneşti internaţionale, care se va constitui în platformă unică pentru schimbul de dateşi informaţii în prevenirea şi combaterea infracţionalităţii tranfrontaliere. Cea mai vizibilă componentă a politicilor comunitare în domeniul JAI a fost dată de acceptarea României în Spaţiul Schengen, al cărui rezultat direct constă şi în eliminarea controalelor la frontierele interne.

In ansamblul tematicii prezentate, este evident faptul că Ministerul Internelor şi Reformei Administrative (MIRA) constituie, alături de celelalte instituţii ale statului cu atribuţii în domeniul siguranţei, un veritabil contributor la securitatea naţională.

Este un motiv în plus pentru care considerăm că, în viitorul apropiat, se impune, alături de stabilirea priorităţilor într-o lume a ameninţărilor în schimbare, reevaluarea sistemului de securitate românesc şi unificarea eforturilor în comunitatea serviciilor secrete.

In această etapă de tranziţie, în care România se află pe poziţii de egalitate cu statele cu democraţie consolidată, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative (MIRA) poate fi apreciat garant al respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor şi susţinător de bază la întărirea democraţiei resursă importantă a mediului intern de securitate.

Drept urmare a intensificării cooperării multidimensionale în cadrul comunităţii internaţionale, urmare şi a atacului de la 11 Septembrie 2001 actorii scenei politice recunosc rolul organizaţiilor internaţionale în definirea stării de securitate a lumii. In acest sens, se poate aprecia că asistăm la o evoluţie în general pozitivă a securităţii globale.

Principiile care stau la baza fundamentării strategiei de securitate naţională sunt: convergenţa dintre politica de securitate şi politica de dezvoltare economico-socială; abordarea sistemică şi comprehensivă a politicii de securitate; abordarea cu prioritate a problematicii securităţii cetăţeanului şi securităţii publice; deplina concordanţă între evaluarea mediului de securitate, opţiunea politică şi acţiunea strategică.

***

Dacă Samuel Huntington (2004) considera că războaiele viitoare s-ar putea să fie legate de răspunsul la întrebarea „cine eşti?” decât de „ce faci?” sau „de partea cui eşti?”, responsabilităţile ţării noastre nu trebuie să se limiteze doar la proiectarea şi adaptarea politicilor de securitate, în contextul globalizării;

în prezent este necesar ca noile politici de securitate naţională să vizeze asumarea unei dimensiuni pro-active mai pronunţate, să promoveze mai ofensiv interesele României în lume, în acord cu strategiile de stabilitate globală derulate de către ONU, NATO şi UE.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

ANDREESCU, A., (2002). 11septembrie – provocarea secolului XXI în materie de terorism, Ed. Artprint, Bucureşti, 2002.

ANDREESCU, A. şi colectiv, (2003). Terorismul international – flagel al lumii contemporane. Ed. Ministerului Administratiei şi Internelor, Bucureşti.

ANDREESCU, A., (2006). Terorismul actual, o fatalitate ?, Note de curs. Manuscris.

ANDREESCU, A., RADU, N. (2007). Terrorism – From „The Big Encyclopedia of Jihad” to „Hamas Covenant” and „the White al – Qaeda”, in, „Romanian Military Thinking”, ianuary- march, vol 1.

ANTIPA, M. (2004). Securitatea şi terorismul.Ed. Celsius, Bucureşti.

COOPER, R., (2007) Destrămarea naţiunilor. Ordine şi haos în secolul XXI. Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti.

FRUNZETI, T. (2005). Paradigme militare în schimbare. Ed. Militară, Bucureşti.

GNESOTTO, N., (1999). La securite internationale au debut du XXI eme siecle, în, THIERRZ DE MONTBRIAL şi PIERRE, J. (1999). Rapport annuel mondial sur le sisteme economique et les strategies. Ramses, Institut francais de relation internationales, Paris.

HUNTINGTON, S., (2004). Who are we ?, în, „Foreign Affairs”, mai/june, New York.

ISANG, S.şi colab., (2006). Activitatea de informaţii şi drepturile omului în era terorismului global. Ed. Comitetului Consultativ al „Prager Securitz International”, Bucureşti.

MUREŞAN, M. (2005). Viitorul războiului, in, „Spirit Militar Modern”, vol. 9.

XXX Provocări la adresa securităţii şi strategiei la începutul secolului XXI, Secţiunea apărare şi securitate naţională, Ed. Universităţii Naţionale de Apărare „ Carol I”, Bucureşti, 2005; a se vedea pe larg şi NICUŢ, V., (2005). Implicaţii ale mediului de securitate asupra stabilităţii europene. Contribuţii la asigurarea şi dezvoltarea securităţii regionale şi globale, in, op.citat.

XXX Raportul final al Comisiei americane de anchetă privind atacul terorist asupra SUA. 11 Septembrie 2001., Ed. Alfa, Bucureşti.

XXX Strategia Ministerului Administraţiei şi Internelor de realizare a ordinii şi liniştii publice, pentru creşterea siguranţei cetaăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale, Bucureşti, 2005.

XXX Strategia de Securitate Naţională a României. Proiect, in www.presidency.ro, 2007

Anunțuri

Si parerea ta conteaza...curaj !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s