Cinci milioane de minţi turmentate


Telefonul meu sună pe la miezul nopţii. Somnoros am ridicat receptorul, dar vocea de la celălalt capăt m-a trezit imediat: „Doctore poţi să vii aici fără întârziere? Doi oameni au fost omorâţi pe şoseaua principală şi alţi doi sunt în stare gravă!”

Când am ajuns, acolo era adunată o mare mulţime. Un şofer a izbit marginea unui pod şi volanul i-a intrat în piept. O privire asupra lui mi-a arătat că orice ajutor era de prisos. Ceilalţi trei ocupanţi ai maşinii au fost aruncaţi în albia unui râu sec, la douăzeci-treizeci de metri mai departe. Una din acele persoane, o femeie, era moartă. O a doua femeie zăcea pe un parbriz distrus pe care l-a luat cu ea când a fost azvârlită înainte. Ea gemea de dureri.

Un bărbat semiconştient era de asemenea jos în noroiul şi pietrişul pârâului.

Ce scenă groaznică! Maşina strivită, doi oameni schilozi, acoperiţi cu sânge şi noroi şi două persoane care nu vor mai respira niciodată. Grozăvia catastrofei era deosebit de impresionantă. Ea ar fi putut fi prevenită dacă mintea şoferului nu ar fi fost răpită de un stupefiant.

În acea noapte am văzut grozăvia distrugerii, a suferinţei şi a morţii, care pot să survină atunci când mintea unei persoane este întunecată. Mărturisesc că memoria mea este mult prea slabă pentru a putea reda multiplele scene, mari sau mici în importanţă, care se întâmplă zilnic din cauză că minţile a cinci milioane de americani sunt astfel jefuite de claritate.

închipuiţi-va un astfel de şofer beat la volanul unui autobus încărcat cu elevi, înclinat nebuneşte pe marginea unei prăpastii pe o şosea şerpuită. Imaginaţi-vă învălmăşala a douăzeci şi şase de copii îngroziţi care încercau să-şi salveze viaţa sărind afară atunci când autobusul încetinea mersul la curbele şoselei.

Milton Golin publică în revista Asociaţiei Medicale Americane un articol intitulat „Hoţi a cinci milioane de minţi” şi afirmă: „Băutura a subjugat cinci milioane de bărbaţi şi femei în Statele Unite aşa cum un cowboy prinde animalele şi noi victime se adaugă într-o proporţie de 200.000 pe an” (Milton Golin, „Robber of Five Million Brains”, Journal of the American Medical Association, July 19, 1958, pag. 1496).

Cât de multe decese sunt pricinuite de americanii parţial dezechilibraţi de pe şoselele noastre? Un studiu intreprins în statul Delaware arată că alcoolul cauzează circa jumătate din decesele de circulaţie („Motor-Vehicle Accidents”, Journal of the American Association, March 30, 1957, pag. 1149).

Un studiu similar efectuat de Departamentul de Stat al Sănătăţii din New-York şi Universitatea Cornell a arătat că în oraşul New-York 73% din conducătorii de automobile fiind beţi s-au făcut răspunzători de accidentele în care au murit. (New-York State Departement of Health Bulletin, Vol. XIV, May 29, 1961, pag. 85).

De asemenea în Westchester County, New-York, au fost efectuate analize de sânge la 83 de conducători auto care au murit în accidente de autoturisme individuale. Analizele au arătat că 79% din aceşti conducători auto au fost sub influenţa „băuturilor spirtoase” (Ibid., Vol. XI, July 14, 1958, pag. 113).

Dacă considerăm că chiar şi numai 50% din cele patruzeci de mii de decese anuale ca urmare a accidentelor de automobil ar fi cauzate de băuturile alcoolice şi aceasta ar fi suficient de mare act de acuzare împotriva acestui ucigaş caracteristic al unui număr de douăzeci mii de bărbaţi, femei şi copii americani. Mulţi conducători auto au pierdut permisul de conducere pentru că au produs o omucidere pe autostrăzile noastre.

Răul însă este că acesta – alcoolul – este autorizat legal pentru a continua măcelul a mii de oameni. Privilegiat şi legalizat el continuă un astfel de măcel.

În apărarea acestui masacru, se argumentează că impozitele noastre pe venituri ar fi mai mari dacă industria de băuturi spirtoase nu ar exista. Totuşi, multe studii arată că o jumătate de duzină de alte cheltuieli, ar fi mai mici. O societate de asigurări arată că taxele de asigurare auto ar fi reduse cu 40% „dacă conducătorii auto nu ar fi creat o astfel de problemă” (William N. Plymat, Buffalo Evening News, July 29, 1960, pag. 1).

Ce rol joacă aceşti cinci milioane de beţivi în alte morţi violente, precum şi în omucideri? Nu voi uita niciodată noaptea aceea când am intrat într-o casă, unde am găsit un om beat apăsând revolverul încărcat pe tâmpla soţiei sale, mamă a 5 copii. Noroc că am sosit la timpul potrivit. Poate că prezenţa mea l-a obligat să-şi cruţe soţia. A lăsat-o în pace, dar mi-a spus: „Dacă nu m-aş fi gândit că voi fi spânzurat pentru aceasta, i-aş fi zburat creierii.”

Un studiu statistic arată că alcoolul joacă un rol important în tot felul de morţi violente: „Ân urma autopsiilor efectuate timp de 27 ani, dr. William C. Wilentz medic şef al districtului Middlesex Counthy, N. J., arată că alcoolul era cauza determinantă în 41,2% din morţile violente” („Incidence of Violent Deaths Tied to Alcohol Reported High”, Medical Tribune, July 25, 1960, pag. 4).

Nici un stupefiant cunoscut omului, nu este mai larg folosit şi mai frecvent responsabil de decese, maltratări sau crime, decât alcoolul.

Este revelatoare o privire asupra problemei sinuciderilor, a unsprezecea cauză principală a morţii violente care cuprinde anual douăzeci de mii. Statisticieni experţi estimează că alcoolul este răspunzător pentru cinci mii din aceste decese (Eli Robins, „Recognition and Management of the Seriously Suicidal Patient”, Medical Science, July 25, 1960, pag. 781).

Alcoolul fură minţile pe diferite căi. Când eram internist de spital, era obişnuit lucru să vezi în salonul spitalului un om călărind pe un elefant roz, imaginar. El ţipa că este atacat de o turmă de bivoli coloraţi în oranj sau că este apucat de o gorilă stacojie.

Până la sfârşit, el credea că într-adevăr călăreşte pe un asemenea elefant. Saloanele mari ale spitalului au devenit în acea zi un adevărat balamuc, deoarece omul ţipa şi căuta adăpost. Uneori el încerca să scape prin fereastra pe care o spărgea spre a sări de la etaj.

Noroc că infirmierele erau destul de iuţi pentru a-l apuca de pulpana cămăşii de noapte şi a-l trage înapoi. Atunci când trebuia să legăm asemenea pacienţi de paturile lor şi să le administrăm doze mari de morfină, unii mureau. Cu toată tehnica avansată de astăzi, mortalitatea din cauza deliriumului tremens este de 4% (Russell L. Cecil and Robert F. Loeb, Textbook of Medicine, Philadelphia, W. B. Saunders Co., 1959, pag. 1653).

Moartea rezultă şi din alte forme de vătămare alcoolică a creierului. Unele victime manifestă o tulburare a auzului care poate produce atâta frică încât unii pot să se sinucidă.

Alcoolul este unul din factorii cei mai importanţi care fac ca demenţa să fie socotită problema de sănătate Nr. 1 a Americii. Un raport medical recent afirmă: „Circa 10% din internările în spitalele de boli mintale sunt înregistrate oficial ca datorită alcoolismului şi alte 10% sunt în mare măsură cauzate tot de alcoolism.

în plus, spitalele obişnuite au în îngrijire de asemenea mulţi alcoolici efectiv deranjaţi mintal” (Ibidem). De fapt 6% din alcoolicii cronici manifestă demenţă sub o formă oarecare (Frederick Lemere, „Final Outcome of Alcoholism”, Modern Medicine, July 15, 1953, pag. 110).

Alcoolul atrofiază de asemenea şi mari suprafeţe din creier, ceea ce duce la un mare procent de sinucidere lentă a personalităţii.

Alcoolul, acest tâlhar legal autorizat, ucide în fiecare an multe zeci de mii pe autostrăzile noastre. El împinge pe unii la crimă, omucidere sau sinucidere, iar pe alţii îi pune în dosul gratiilor, ca maniaci, ca nebuni. Shakespeare, cuprins de uimire, a exclamat pe timpul său: „O, Doamne! Cum pot oamenii să pună în gurile lor un duşman care face să le fure pe furiş minţile” (Othello, ii. 3. 293).

Ba mai mult, efectele alcoolului nu se limitează cu siguranţă numai la anatomia creierului. Un băutor care de curând era în cabinetul meu, se plângea că nu poate să ridice destul de sus mâinile când se bărbiereşte. Nu numai că fiecare al cincilea alcoolic manifestă paralizie parţială a unor muşchi, dar mulţi dintre aceştia se plâng de dureri neurotice.

O treabă mult mai serioasă este ciroza din cauză că sângele din tractul gastrointestinal este împiedecat de a trece liber prin ficatul împietrit. Ca rezultat a presiunii inverse în vene, extremităţile inferioare devin umflate mult şi cavitatea abdominală este umtlată aşa de mult încât victima abia mai poate să respire.

Noi putem să uşurăm suferinţa acută a abdomenului voluminos prin introducerea unui tub prin peretele abdominal şi să extragem ceva lichid, dar din nefericire lichidul se reface la intervale scurte, iar pacientul moare. Ficatul obstrucţionat poate de asemenea să producă presiune inversă şi să tumefieze venele esofagului.

Aceste vene subţiate sunt predispuse la rupere atunci când este înghiţită mâncarea şi poate să producă serioase hemoragii, de multe ori fatale. Ciroza apare de obicei între anii 35-65. Atunci când un medic asistă pe un suferind sau pe un muribund la o vârstă relativ tânără şi nu poate să-l ajute, se gândeşte în ce mod este pustiită viaţa din cauza unor anumite plăceri.

Îmi amintesc de o anumită zi a Anului Nou. Soţia mea, împreună cu mine, ne-am sculat proaspeţi şi fericiţi şi ne-am bucurat deosebit de o gustare de dimineaţă cu grapefruit, fulgi de ovăz, şuncă şi ouă. La prânz am gustat din plin o masă de Anul Nou cu cele mai suculente garnituri.

Dar nu tot astfel s-a întâmplat cu celelalte două perechi ce le aveam învitate la masă. Ei au întâmpinat Anul Nou cu băuturi şi şi-au irosit toată dimineaţa ţinându-se de cap, înghiţind aspirine şi luptând cu aspre senzaţii de greţuri. Nici unul din cei patru nu a putut să mănânce nici măcar o bucăţică din superbul ospăţ. Am constatat încă odată că viaţa era mult mai plăcută fără aceste „plăceri”.

Alcoolicii sunt privaţi de o viaţă plăcută. Plăceri, ca: recreerea, muzica, arta, mâncarea, viaţa sexuală, vizita şi conversaţia, sunt umbrite, sau chiar absente în viaţa acestora.

Unii oameni ezită să urmeze calea creştinilor din cauză că aceştia nu dorese şi nu-şi permit unele „plăceri”. Acestora li se recomandă să îmbrăţişeze promisiunea: „Domnul… nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană” (Psalm 84:11). Ei trebuie să înţeleagă că poruncile Bibliei au fost scrise pentru ca oamenii să poată obţine cele mai mari bucurii în viaţă.

Mâncarea, nu numai că încetează să facă plăcere alcoolicului, ci adesea îi dă tulburări din cauza unei serioase inflamaţii a mucoasei stomacului. El poate contracta un ulcer, sau să piardă mulţi ani din viaţă din cauza unui cancer gastric.

Alcoolul nu numai că îi fură omului mintea şi sănătatea, dar îi fură şi mulţi bani din pungă. Banii care ar trebui să asigure hrana, îmbrăcămintea şi locuinţa pentru el şi familie, sunt foarte adesea aruncaţi pe tejghea. Din această cauză, sunt multe familii care nu cunosc niciodată subtilităţile unei vieţi adevărate şi adesea pierderile duc la boală şi serioase neglijenţe.

Băutorul pierde de asemenea multe zile fără a fi capabil să muncească. Statisticile arată că el pierde câştigul pentru munca pe o lună în fiecare an. Profesorii de la Universitatea Yale au arătat că eficienţa sa în muncă este de numai 50% („A Problem în Business and Industry”, Yale Center of Alcohol Studies, pag. 251).

De aci rezultă că beţivul este „un jumătate de om” deoarece îi lipseşte discernământul şi îndemânarea. El poate să devină implicat în dispute minore sau majore cu tovarăşii săi. Mintea sa a fost comparată cu un om care conduce un autovehicul în ceaţă. în fabrică este de asemenea expus la accidente. Un studiu asupra a 340 de pacienţi care au suferit leziuni din cauza accidentelor, a arătat că 48% au avut un nivel al sângelui de peste 0,5/1000 (pe litru).

Veniturile obţinute din taxarea industriei băuturilor spirtoase sunt prea mici ca să poată acoperi cheltuielile extraordinare cauzate de alcool. Un studiu efectuat în Franţa este cel mai revelator: „Ân anul 1950 cheltuielile directe suportate de stat de pe urma alcoolismului au fost de cca. 132 miliarde de franci, în timp ce veniturile trezoreriei realizate din desfacerea băuturilor alcoolice au fost de numai 53 miliarde franci.

Pierderile din cauza productivităţii scăzute în muncă pricinuite de alcool, sunt estimate la cca. 325 miliarde franci pe an” („Alcoholism”, Journal of the American Medical Association, August 7, 1954, pag. 1366).

O publicaţie a Asociaţiei Medicilor din America relatează că din cauza pierderilor în industrie pricinuite de acest „jumătate de om”, tu şi eu, suntem excrocaţi anual cu peste 10 miliarde de dolari (Howard Earle, „They’re Helping the Alcoholic Worker”, Today’s Health, Dezember 1960, pag. 73).

La aceste miliarde se adaugă multe alte milioane de cheltuieli pentru grija familiilor nevoiaşe ale alcoolicilor, pentru plata ajutoarelor de bătrâneţe ale beţivilor sărăciţi, pentru plata îngrijirii în ospicii a demenţilor din cauza alcoolismului. Numai o parte din aceste cheltuieli ar fi fost cheltuite cu mai mult folos pentru cercetări medicale şi ar fi salvat omenirea de o largă varietate de boli.

Această colosală risipă de vieţi şi de bani poate fi împiedecată dacă dăm ascultare sfaturilor din Cartea Cărţilor. „Nici una din aceste boli…”, este promisiunea pentru cei ce împlinesc multele sfaturi biblice privitoare la beţie. Aici este un pasaj care avertizează în mod precis, dar într-un limbaj pitoresc, asupra aspectelor economice, medicale şi sociale ale beţiei, până şi o descriere a delirium-tremensului:

„Ascultă fiule şi fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă. Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre ceice se îmbuibă cu carne. Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare, sărăcesc şi aţipirea te face să porţi zdrenţe… Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină?

Ai cui sunt ochii roşii`? Ale celor ce întârzie la vin şi se duc să golească paharul cu vin amestecat! Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor, dar pe urmă, ca un şarpe, muşcă şi înţeapă ca un basilic, Ochii ţi se vor uita după femeile altora şi inima îţi va vorbi prostii. Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg” (Proverbele lui Solomon cap. 23:19-21; 29-34).

Anunțuri

Si parerea ta conteaza...curaj !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s