Ei au plătit diavolului


Clic, clic, clic! în Africa, când am auzit clinchetele subţiri şi repezi ale unui baston izbind drumul pietruit, ştiam că era sâmbăta, ziuna cerşetorului. Unul din primii care sosi, era orbul Alpha, ai cărui ochi erau numai pe vârful bastonului său.

Cine a păcătuit? Acest cerşetor orb, sau părinţii săi? Probabil părinţii săi deoarece gonoreea (blenoragia) la mamă este cauza cea mai obişnuită a orbirii pe viaţă pentru generaţia următoare. Atunci când mama este infectată de gonoree, ochii copilului pot să se infecteze în timpul naşterii. Infecţia gonoreică a noilor născuţi este foarte gravă şi răneşte ochii încât copilul nu mai poate să vadă.

Africa şi Orientul au multele lor mii de cerşetori orbi, majoritatea orbiţi prin gonoree. Singura lor hrană sunt fărămiturile ce cad rareori de la mesele unui popor sărăcit.

Atunci când aceştia cer pâine, adesea sunt bombardaţi cu pietre în timp ce o haită de câini slabi şi râioşi îi gonesc afară din oraş. Când se lasă noaptea, cerşetorii pot să pipăie cu băgare de seamă drumul afară din pădure pentru ca să doarmă sub un balcon, care le oferă oarecare protecţie împotriva ploilor torenţiale şi a animalelor sălbatică din junglă.

În ţara noastră – SUA – nu vedem cerşetori orbi umblând pe străzi. în schimb ei îşi pipăie uşor cu mâna calea în jurul coridoarelor din azilurile noastre. Nu sunt mulţi ani de când cca. 90% din orbii azilurilor noastre erau acolo din cauza gonoreei.

Azi, în regiunile unde nitratul de argint nu există, pierderea vederii la noii născuţi este într-adevăr colosală din cauza acestei calamităţi venerice. Cât de tragic este faptul că sute de mii de oameni orbi, fără siguranţă, trebuie să plătească diavolului pentru păcatele părinţilor lor!

Sifilisul este de asemenea cauza că se nasc copii chinuiţi şi morţi. Dacă un copil infectat trăieşte, el poate să rămână cu diferite defecte fizice sau mintale. Preţul nu este plătit de aceşti copii cu deficienţe mintale (ei nu-şi cunosc necazul), dar este plătit scump şi amar de părinţii lor care privesc cu remuşcări zilnic şi toată viaţa la copiii lor deformaţi şi nesănătoşi.

în anul 1946, un articol medical raporta starea lucrurilor din SUA. „S-a estimat că în fiecare an… mai mult de 50 000 de copii se nasc cu sifilis congenital” (Harold Thomas Hyman, An Integrated Practice of Medicine, Philadelphia, W. B. Saunders Co., 1946, pag. 332).

Este neîndoios că penicilina a redus această cifră cu foarte mult. Unii din aceşti copii ruinaţi păstrează urme în corpurile lor şi minţile lor care arată consecinţele grave ale caracterului distrugător al sifilisului. Ei confirmă veracitatea avertismentului Scripturii de pedepsire divină a „fărădelegii părinţilor în copii şi în copiii copiilor până în al treilea şi al patrulea neam” (Exod. 34:7). în total, ştiinţa medicală cunoaşte cinci boli venerice cu urmări de complicatii debilitare.

Nu voi uita curând primul caz de gâtuire a canalului urinar (uretrei) pe care l-am văzut în timp ce eram în Africa. Victima era un om în vârstă de 30 de ani. Problema lui era că de mulţi ani urina nu putea să treacă prin canalul normal. Blocarea canalului era pricinuită de o infecţie contractată în urma unei „dragoste”. Urina astfel obstrucţionată a săpat alte mici canale la stinghie în jurul scrotului. Era într-adevăr un aspect jalnic. El a găsit că această plată faţă de diavolul era o afacere prea costisitoare.

Uneori femeile au de plătit un preţ şi mai mare ca bărbaţii. Acum câteva decenii prelegerea introductivă a unui profesor ginecolog (boli de femei) ţinută în faţa studenţilor săi cuprindea o declaraţie de felul următor: „Blestemaţi ziua când o femeie intră în cabinetul vostru cu o boală inflamatorie a pelvisului.

” El a făcut declaraţia luând în considerare suferinţa îngrozitoare şi invaliditatea pe toată viaţa, pe care gonoreea o poate produce femeii. Gonococul, după provocarea unei vaginite purulente în profunzime, se răspândeşte în sus prin uter la trompe, ovare şi la cavitatea abdominală. De aici rezultă febră ridicată, vomitări şi dureri abdominale cumplite din cauza peritonitei localizate şi a formării abcesului.

După câteva săptămâni de dureri cumplite, femeia are un răstimp foarte scurt de repetarea aceloraşi simptome şi chinuri. Cronicile arată că sănătatea şubredă, neputinţa, suferinţa, sterilitatea, nefericirea şi moartea prematură pricinuite degonoree înregiunile înapoiate ale lumii, se cifrează încă la milioane de oameni.

Aceşti oameni au de plătit diavolului din cauză că ei nu au acordat nici o atenţie cuvântului lui Dumnezeu: „Să nu curvim, cum au făcut unii dintre ei aşa că într-o singură zi au căzut douăzecişitrei de mii” (1 Corinteni 10:8).

Odată cu apariţia medicamentelor pe bază de sulf şi a penicilinei, s-a crezut că boala venerică va fi distrusă complet, deoarece atunci când a apărut penicilina la începutul anului 1940, cazurile de boli venerice au început să scadă în ţările civilizate. Această descreştere a continuat până în anul 1950 când a luat din nou un sens ascedent în Statele Unite.

În Suedia a fost de asemenea o descreştere a cazurilor de gonoree din 1946 până la 1949. Acum aflăm că gonoreea „âncepând din 1949 a săltat extraordinar. De fapt, între anii 1949 şi 1952 gonoreea „s-a dublat în districtul Stockholm”. Din anul 1953 numărul cazurilor de gonoree depăşea totalul altor zece boli contagioase principale (Johan Wintzell, Svenska lakartidningen, April 2, 1954, abstracted în the Journal of the American Medical Association, July 15, 1954, pag. 1097).

Aceste creşteri au apărut în ciuda marelui accent pus pe propaganda educativă. Diavolul, desigur, culege tributul său oricând şi oriunde oamenii nu respectă avertismentul biblic: „Fugiţi de curvie! Ori ce alt păcat pe care îl face omul este un păcat săvârşit în afara trupului, dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său” (1 Corinteni 6:18).

Militarii americani din Coreea au constatat că nici chiar penicilina nu îi scutea să plătească tribut diavolului. în anul 1959 Ernst Epstein arăta că speciile de gonococi au devenit acum rezistente la penicilină nu numai printre trupele americane din Coreea, ci de asemenea şi printre cele din Japonia, Anglia şi America. El concludea: „Din punct de vedere clinic apariţia speciilor rezistente la penicilină ale gonoreei, are o însemnătate gravă.

Gonoreea acută nu mai poate fi considerată mult timp, fără îngrijorare, ca o boală care are un tratament sigur… Ambele probleme ale gonoreei cronice la mascul şi la purtătorul asimptomatic… au revenit. Este probabil numai o chestiune de timp până când rezistenţa penicilinei va fi cunoscută pe scară crescândă în toată lumea” (Ernst Epstein, „Failure of Penicillin în Treatment of Acute Gonorrhea în American Troops în Korea”, Journal of the A.M.A., March 7, 1959, pag. 1054). Va fi nevoie de studii în continuare înainte ca să putem accepta această concluzie.

Din Anglia ne vine un alt raport: „Faptul că în ciuda penicilinei şi a altor antibiotica, cazurile de uretrită venerică la bărbaţi precum şi gonoreea la femei s-au înmulţit în timpul anului 1952, trebuia să restrângă orice tendinţă de mulţumire de sine asupra poziţiei bolii venerice sau a vreunei tentaţii de a exagera efectul antibioticelor asupra acestor boli. Promiscuitatea sexuală este încă răspândită şi atâta timp cât aceasta va dăinui, pericolul bolilor venerice persistă” (Journal of the A.M.A., February 13, 1954, pag. 608).

Oameni tineri şi mai vârstnici din lumea întreagă au încercat să evite plata unui tribut diavolului, dar statisticile medicale dovedesc că au fost învinşi. Cifrele transmise de Inspectoratele Naţionale în 1957 arată că: „boala venerică la adolescenţi a crescut în 11 state; izbucniri noi epidemice sunt aduse la cunoştinţă în 19 state” („Syphilis Again on the Increase” Journal of the A.M.A., Apri120, 1957, pag. 1545).

Comparând cifrele din anul 1955 cu cele din 1959 pentru sifilis, constatăm că în cei patru ani procentul a săltat: în Washington DC, 208%, Los Angeles 291%, Houston 378%, San Francisco 591%, în timp ce la New-Orleans procentul s-a urcat până la nori, la 818% (Howard Whitman „The Slavery of Sex Freedom”, Better Homes & Gardens, June 1957, pag. 59). Cauza principală a creşterii este atribuită declinului standardului moral.

Există un alt mit care mai persistă, că boala venerică poate fi prevenită dacă se foloseşte inteligenţa. O fată care avea realaţii sexuale numai cu un singur prieten, credea că este sănătoasă. Es a fost grozav şocată când doctorul ei i-a spus că era infectată. Un „urmăritor veneric” a dat în vileag următoarele: băiatul a avut tovărăşie cu încă o singură fată. Dar această fată a avut relaţii cu alţi cinci bărbaţi care la rândul lor au fost cu 19 femei, unele din ele prostituate.

Fata care credea că mediul său înconjurător s-a limitat la o singură persoană, a avut contact prin el cu cel puţin alţi 92 de inşi (Sylvanus M. Duvall „Fiction and Facts About Sex”, Reader’s Digest, June 1960, pag. 128).

Casele oficiale de prostituţie ai căror locatari sunt examinaţi medical, nu previn boala venerică, aşa cum odată se credea. în momentul da faţă ele măresc răspândirea acestor boli. Dr. Walter Lentino, ofiţer de control al bolilor venerice din armata SUA, constată într-un studiu efectuat, că 80% din toate cazurile de boli venerice au provenit prin casele de prostituţie”.

Au fost astfel inspectate toate casele din punct de vedere medical. Dr. Leontino scrie: „Inspecţia medicală a prostituatelor, chiar dacă se realizează cu cea mai mare cinste şi scrupulozitate, nu poate să determine cu precizie acceptabilă infectarea unei prostituate. Astfel fiind cazul, orice certificare în ceea ce priveşte independenţa de a comunica boala venerică la o prostituată nu are nici un sens şi acordă o acoperire consfinţită acestui comerţ, care este cu totul amăgitoare.

De fapt, un novice nebănuitor care aude că prostituatele sunt „medical în regulă” este eliberat de frâna fricei care altfel ar fi putut să-l oprească de a merge la o casă de prostituţie. De fapt prin aceasta (acoperire) se poate încuraja răspândirea bolilor venerice” (Walter Leontino, „Evaluation of a System of Legalizad Prostitution” Journal of the A.M.A., May 7, 1955, pag. 22).

Ascultarea de sfaturile lui Dumnezeu cuprinse în Cartea Călăuzitoare (Biblia) a fost şi mai este încă cea mai bună cale pentru a evita efectele dăunătoare şi dezastruoase ale bolilor venerice. Oricine caută cu încăpăţânare să ocolească îndemnurile Tatălui Cerese, va trebui mai devreme sau mai târziu să plătească tribut diavolului.

Este în special izbitor falimentul penicilinei în tratarea complicaţiilor mai grave ale sifilisului. Acestea se dezvoltă uneori înainte ca individul să bage de seamă că este infectat. Aceasta este valabil în deosebi la femei unde prima ulceraţie de sifilis poate să fie interioară şi să treacă neluată în seamă. Caracteristica specifică a sifilisului este tendinţa să-şi arate acţiunea destructivă mulţi ani mai târziu de la infecţia originară.

Douăzeci de ani şi chiar mai mult, după ce boala a fost contractată ea poate să doboare la pământ victima cu o complicaţie fatală şi groaznică. O manifestare târzie a sifilisului este paralizia, o boală mintală cauzată de sifilisul care afectează celulele creierului. Această demenţă poate să se dezvolte la o persoană după 5 până la 20 de ani de la infecţia originară. Adesea sunt atinşi oameni în vârstă de 35 şi 45 de ani.

în cazul când tratamentul nu a fost început la timp, nu se va mai putea face aproape nimic. Din nefericire şi terapia timpurie este adesea tardivă din cauză că starea aceasta este similară cu epilepsia, neurastemia sau alte boli mintale.

O altă complicaţie care poate să survină după ani de zile de la infectarea originară, este ataxia locomotoare. Aici sunt implicaţi nervii coloanei vertebrale, sau ocazional nervii cranieni. Perturbările nervilor cranieni pot să producă strabismul, orbirea, sau surzenia (rugăm a nu diagnostica pe oricine care are strabism, orbire sau surzenie, ca fiind sifilitic!).

Atunci când este atinsă măduva spinării, mersul este caracteristic, piciorul este aruncat înainte şi apoi tras brusc în jos. Implicarea musculaturii vezicii urinare poate să producă o incapacitate de a reţine urina. în lumina descrierii de mai jos a ataxiei locomotoare, s-ar putea bine cumpăni dacă plăcerea nepermisă de câteva clipe este demnă de o mizerie pentru toată viaţa.

În momentul implicării sfincterului, în majoritatea cazurilor se produce invariabil debilitatea sexuală şi eventual impotenţa… Cele mai teribile dintre simptomele tabetice sunt crizele care pot să fie periferice sau viscerale. Durerile fulgerătoare de agonie se ivesc în muşchii extremităţilor abdomenului şi pieptului.

Ele sunt descrise de pacient ca usturătoare, înţepătoare ca suliţa care rupe sau seamănă cu înjunghierea cu un cuţit încins. Atacurile vin cu iueala fulgerului; ele pot să dureze ore sau zile cu scurte intervale de linişte (Harold Thomas Hyman, op. cit. pag. 1465).

Acum treimii de ani Tatăl nostru Ceresc a căutat să ne salveze de la un astfel de sfârşit:

„Fiule ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea, ca să fii cu chibzuinţă şi să ai cunoştinţă. Căci buzele femeii străine strecoară miere şi cerul gurii sale este mai lunecos decât untdelemnul; Dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri… Şi acum, fiilor, ascultaţimă şi nu vă abateţi de la cuvintele gurii mele; depărtează-te de drumul care duce la ea şi nu te apropia de uşa casei ei, ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta…

Şi să zici: cum a dispreţuit inima mea mustrarea, cum am putut să nu ascult glasul învăţătorilor mei şi să nu iau aminte la cei ce mă învăţau?”… (Proverbe 5:1-13).

Domnul nu numai că a dat multe avertismente pentru a ajuta omenirea, dar Isus transformă şi întăreşte pe oricine prin energia şi puterea Duhului Sfânt, încât omul nu mai are nici o scuză valabilă pentru căderea în păcatul sexual. Apostolul Pavel exprimă puternic subiectul acesta în epistola către Tesaloniceni:

„Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră; să vă feriţi de curvie; fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste, nu în aprinderea poftei ca neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu. Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său, pentru că Domnul pedepseşte toate aceste lucruri după cum v-am spus şi v-am adeverit. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.

De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu care v-a dat şi Duhul Său cel Sfânt” (1 Tesaloniceni 4:3-8).

Se plătese amar acele mici plăceri interzise şi totuşi furate, pentru că cle sfârşesc cu „debilitate sexuală şi eventual cu impotenţă”. Felul păcatului determină măsura pedepsei.

Sifilisul nu numai că atacă creierul producând nebunia, iar măduva spinării cauzând durerile chinuitoare ale ataxiei locomotorii, dar atacă în mod frecvent inima. Am avut un pacient a cărui inimă a fost distrusă de sifilis. Cu toate că la început a negat vreo aventură sexuală, până la urmă a mărturisit că cu mulţi ani în urmă a fost un „copil rău”. în Statele Unite în anul 1945 procentul de mortalitate din cauza sifilisului cardiovascular a fost după cum se crede de patruzeci de mii de decese (Harold Thomas Hyman, op, cit. pag. 332).

Apariţia penicilinei a redus aceastî cifră, dar citim că în anul 1953 „tratamentul sifilisului cardiovascular… rămâne nesatisfăcător din cauză că el determină schimbările patologice (R. H. Kampmeier, „Management of Siphilis” Modern Medicine, July 15, 1953, pag. 88).

În ciuda penicilinei, în ciuda clinicilor de boli venerice şi în ciuda programelor de educare, Serviciul Sănătăţii Publice din SUA raportează că în anul 1957 a fost un milion de cazuri proaspete de gonoree. Dacă în Statele Unite se prezintă această situaţie unde avem o mulţime de antibiotice la îndemână, ne putem imagina care este situaţia printre masele largi ale populaţiei din întreaga lume unde mulţi sunt lipsiţi de îngrijirea medicală, de cunoştinţe şi de antibiotice.

Cu toată cunoştinţa şi experienţa dobândită, ştiinţa medicală este incapabilă să rezolve problema bolilor venerice din lumea întreagă.

Cu milenii înaintea microscopului şi înainte ca omul să fi cunoscut metoda de transmitere a bolilor venerice, Dumnezeu a ştiut totul despre acestea şi a dat omului singurul mod realizabil de prevenire a acestor ucigaşi şi distrugători universali. Isus a afirmat clar că de la început Tatăl nostru a rânduit ca un bărbat şi o femeie să constituie un sâmbure familiar (Marc 10:4-9).

Acest cuplu de doi, exclusiv doi, constituie un ansamblu familiar aşa de unic, atât de diferit de planurile omeneşti şi aşa de eficace în prevenirea multiplelor complicaţii ale oribilelor boli venerice, încât suntem din nou siliţi să recunoaştem încă un adevăr medical inspirat din Biblie.

Anunțuri

Si parerea ta conteaza...curaj !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s