Ştiinţă 4000 de ani mai târziu


„Doctore, trebuie să-mi spui dacă am cancer sau nu! Eu insist şi trebuie să ştiu ce arată analizele de laborator!”

Simpatică, în vârstă de treizeci şi şase de ani, Beth Howard, şedea pe marginea scaunului. Mai bine de două săptămâni, doctorul său a folosit tot felul de tactici de amânare ca să o pregătească pentru acest moment.

Când adevărul a fost dat pe faţă, acesta o zdrobi. „Doctore, nu mă lăsa să mor! Trebuie să mă salvezi! Nu ar fi posibil să las pe drumuri pe Lorna şi pe Jane. Acum în adolescenţa lor, ele au nevoie de mine mai mult ca oricând. Apoi, Phil şi Bill.”

În hohote, îşi îngropă faţa în pernă. în asemenea momente orice doctor ar vrea să facă totul pentru a salva o viaţă. Dar tot ce poate el oferi sunt numai atenuante ale durerii sau calmante. Din cauză că cancerul lui Beth era avansat, nu mai era decât o chestiune de luni până să moară.

Beth avea cancer uterin. în anul în care a murit s-au scurs pe străzile americane treisprezece mii de cortegii funerare cu victimele acestui cancer special. Multe erau femei de vârstă mijlocie, majoritatea între 31 şi 50 de ani (Harold Thomas Hyman, An Integrated Practice of Medicine – Philadelphia W. B. Saunders Co., 1946, pag. 2551).

Cancerul uterin este unul din cele mai obişnuite la femei. El cuprinde 25% din toate cancerele la femei şi 80% din toate cancerele genitale. Aceste statistici sunt cu atât mai patetice cu cât marea majoritate a deceselor ar fi fost prevenite prin respectarea unei instrucţiuni pe care Dumnezeu a dat-o lui Avraam.

Istoria acestei cunoaşteri este ciudată. La începutul anului 1900 dr. Hiram N. Winenberg, în timp ce studia mărturiile pacientelor din spitalul „Muntele Sinai” din New-York, a observat că evreicele erau comparativ scutite de acest cancer (Hiram N. Wineberg, „The Rare Occurrence of Cancer of the Among Jewish Women”. Buletin of Mt. Sinai Hospital, 1919). – Era o uluitoare descoperire! Era deci o grupare care a suferit cu mult mai puţin decât celelte femei de pe urma acestui uriaş ucigaş.

Urmărind acest fir conducător, dr. Ira I. Kaplan şi colegii săi au studiat înregistrările femeilor din spitalul Bellevue din New-York şi au fost de asemenea uimiţi de raritatea cancerului uterin printre femeile evreice (I. Kaplan, and R. Rosh American Journal of Roentgenology, June 1947, pag. 659-664).

În anul 1949, ginecologii din clinica Mayo au observat că din 568 de cazuri consecutive de cancer uterin, nici una din victime nu era evreică. Şapte la sută din primirile la clinică sunt evreice şi oricine s-ar fi aşteptat ca din 568, şapte la sută, adică patruzeci de evreice să aibă cancer uterin. Din contră, nu a fost nici un singur caz (Cancer of Cervix and Non-Jews”, Journal of the American Medical Association, July 23, 1949, pag. 1069).

În anul 1954, într-un vast studiu asupra a 86.214 femei din Boston, s-a observat că la femeile neevreice, cancerul uterin era de opt ori şi jumătate mai frecvent ca la femeile evreice (W. B. Ober, and L. Reiner, „Cancer of Cervix în Jewish Women”, New England Journal of Medicine, November 30, 1954, pag. 555-559).

De ce comparativ cu celelalte femei, evreicele sunt scutite de cancerul uterin? Cercetătorii medicinei sunt de acord acum, că această spectaculoasă eliberare rezultă din practicarea circumciziunii la bărbaţii evrei, pe care Dumnezeu a poruncit lui Avraam s-o introducă acum patru mii de ani.

Un număr de studii recente au confirmat că independenţa faţă de cancerul uterin nu se datorează factorilor de rasă, alimentare sau mediul înconjurător, ci cu totul circumciziunii. Alte studii convingătoare au fost efectuate în India.

Cu toată că oamenii de acolo au aceleaşi condiţii rasiale, mănâncă aceleaşi feluri de mâncare şi trăiesc în acelaşi climat şi mediu înconjurător, populaţia este împărţită în două grupări religioase. Aceia care adoră pe Mohamed, de asemenea un ascendent al lui Avraam, practică circumciziunea.

La femeile din această grupare frecvenţa de cancer uterin este mult mai mică decât la celelalte din aceiaşi rasă care mănâncă aceiaşi mâncare şi trăiesc în acelaşi mediu înconjurător (A. Symeonidis, „Acta Union Internationale Contre le Cancer”, Bulletin of. U. S. Health Service, Vol. VII, No. 1, pag. 127; P. S. Rao, R. S. Reddy, and D. J. Reddy, „A Study of the Etiological Factors în Guntur”, Journal of the American Medical Association, November 7, 1959, pag. 1421).

Un editorial din Jurnalul American de Obstetrică şi Ginecologie, observă că atât femeile evreice cât şi cele musulmane indience, au o frecvenţă mai scăzută de cancer uterin şi constată că aceste două popoare, de altfel neasemănătoare, au un singur numitor comun şi anume circumciziunea sexului bărbătesc.

Editorialul relatează în continuare că în insulele Fiji, procentul cancerului uterin este în mod categoric mai scăzut printre cei care practică circumciziunea. Editorialul conclude cu sfatul ca toţi noii născuţi de sex bărbătese să fie circumcişi pentru a preveni acest cancer (S. L. Israel „Relative Infraquency of Cervical Carcinoma în Jewish Women: Is the Enigma Solved?” American Journal of Obstetrics and Gynecology, March 1955, pag. 358- 360).

Ştiinţa medicală recunoaşte necesitatea, dar din nefericire populaţia nu ia în serios valoarea circumciziunii. Poate circumciziunea la bărbaţi să prevină cancerul la femei? Organul sexual bărbătesc este acoperit cu un exces de prepuţ. Circumciziunea (tăierea împrejur) remediază inconvenientul prin înlăturarea surplusului de prepuţ.

Dacă prepuţul rezistent, neretractabil, nu este îndepărtat, nu se poate realiza rapid curăţirea corectă. Ca rezultat mulţi microbi virulenţi, inclusiv bacilul Smegma producător al cancerului, poate să se dezvolte din abundenţă. în timpul legăturii sexuale aceşti microbi sunt depozitaţi în canalul vaginal. Dacă membrana mucoasei canalului este intactă, nu rezultă decât o mică vătămare.

Totuşi, dacă există o leziune, aşa cum se întâmplă după naşterea copilului, aceşti microbi pot da naştere la iritaţii considerabile. întrucât acea parte a corpului care este supusă iritaţiei este susceptibilă la cancer, este cu totul subânţeles de ce cancerul uterin poate să se dezvolte, după toate probabilităţile, la femeile ale căror tovarăşi de viaţă nu sunt circumcişi.

Aceşti microbi care produc cancer la femei pot irita şi organul bărbătesc cauzând şi acestora cancer. Extrema raritate de cancer la penis, la bărbaţii circumcişi, este arătată prin faptul că în anul 1955 a fost înregistrat abia al patrulea caz din istoria medicală. (A. J. Paquin, Jr. and J. M. Pearce, Journal of Urology – November 1955, pp. 626-627).

Astfel, putem spune că circumciziunea este profilaxia aproape perfectă împotriva acestui cancer. Prevenirea prin circumciziune este cu mult mai importantă decât tratamentul, deoarece îndată ce diagnosticul cancerului a fost stabilit, îndepărtarea chirurgicală a penisului este obligatorie.

După mulţi ani de studii, ştiinţa medicală a acceptat în sfârşit metoda cea mai bună de prevenire a ambelor cancere, la bărbaţi şi femei. în sfârşit, ştiinţa medicală a ajuns la acest rezultat cu patru mii de ani mai târziu. Stiinţa nu a ajuns la acest rezultat pe bază de cercetări în laborator. La acest rezultat s-a ajuns în urma unui lung şir de statistici de-a lungul anilor, datorită faptului că multe generaţii de evrei au fost credincioşi poruncii lui Dumnezeu dată părintelui lor Avraam (Geneza 17:10-12).

Unii oameni se îndoiesc că Dumnezeu a protejat atât de minunat pe israeliţi în timpul plăgilor din Egipt şi a secat Marea Roşie pentru a-i scăpa din robie. Dar aceste minuni sunt într-adevăr neînsemnate în comparaţie cu directivele minunate pe care Dumnezeu le-a dat, care au salvat pe israeliţi şi pe alţii de plăgi, epidemii şi cancer, timp de multe secole.

Asupra subiectului circumciziunii mai este încă de remarcat un fapt decisiv. în noiembrie 1946, un articol din revista medicală de specialitate „Journal of the American Medical Association” înşira motivele pentru care circumciziunea noilor născuţi de sex bărbătesc este recomandabilă. Trei luni mai târziu apăru în aceiaşi revistă o scrisoare a unui altui specialist.

El era în totul de acord cu autorul articolului asupra avantajelor circumciziunii, dar îl critica pentru greşeala de a fi uitat să menţioneze timpul cel mai prielnic pentru realizarea acestei operaţii (Martin C. Rosenthal, Journal of the American Medical Association, Februar 1947, pag. 436).

– Acest timp este important. L. Emmett Holt şi Rustin Mc.Intosh raportează că un copil nou născut are „o susceptibilitate specifică de a sângera între ziua a doua şi a cincea după naştere… Hemoragiile din această perioadă, deşi adesea fără consecinţe, sunt uneori intense.

Ele pot produce serioase perturbări organelor interne, în special asupra creierului şi să pricinuiască moartea prin şoc şi pierderea sângelu” (Holt Pedriatrics, Twelfth edition, New-York, Appleton-Century-Crofts, Inc. 1953, pag. 125-126). Se consideră că tendinţa pentru hemoragie este datorită faptului că elementul important de coagulare al sângelui, vitamina K, nu este formată în cantitate suficientă decât din ziua a cincea până la a şaptea.

Dacă vitamina K nu este fabricată în tubul digestiv al copilului decât din ziua a cincea până la a şaptea, este olar că prima zi prielnică pentru executarea circumciziunii ar fi ziua a opta, exact ziua în care Dumnezeu a poruncit lui Avraam să circumcidă pe Isaac.

Concentraţia prothrombinei în % la copil sănătos

Un al doilea element de asemenea necesar pentru coagularea sângelui este prothrombina. O diagramă bazată pe date discutate în „Pediatria lui Holt” dezvăluie că în a treia zi din viaţa sugarului, prothrombina disponibilă este de numai 30% faţă de normal. Deci, orice operaţie chirurgicală efectuată la un copilaş în timpul acestei perioade, îl va expune la hemoragii serioase.

Din diagramă putem vedea de asemenea că prothrombina se urcă în a opta zi la un nivel chiar mai înalt decât cel normal – 110%. Ea atinge atunci nivelul de 100% şi chiar peste. Este deci clar că în a opta zi sugarul are mai multă prothrombină disponibilă decât în oricare altă zi din întreaga lui viaţă. Pe baza determinării concentraţiei de vitamina K şi prothrombină se remarcă deci că ziua excelentă pentru o circumciziune, este ziua a opta.

Trebuie să aducem elogii multor sute de oameni harnici care au lucrat cu multă sârgiunţă ani de-a rândul pentru a descoperi că ziua a opta este cea mai potrivită pentru realizarea circumciziunii… Felicităm ştiinţa medicală pentru această recentă descoperire, dar să răsfoim şi filele Bibliei. Ele ne vor reaminti vremurile de acum patru mii de ani când Dumnezeu, prin Avraam, a introdus circumciziunea. El a spus: „La vârsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur” (Geneza 17:12).

Avraam însuşi nu a putut să aleagă această a opta zi pe bază de experienţe de secole, sau pe bază de încercări şi de greşeli. Nici el şi nici unul din tovarăşii săi din vechea cetate Ur, din Chaldeea, nu au fost circumcişi vreodată. Această zi a fost aleasă cu hotărâre numai de creatorul vitaminei K.

Circumciziunea Vechiului Testament era un simbol şi un prototip care aştepta cu nerăbdare pe Cristos şi circumciziunea pe care El o realizează asupra inimei noastre fireşti: „Ân El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de rnână, ci cu tăierea împrejur a lui Cristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti” (Coloseni 2:11). – Aceasta însă este calea circumciziunii lui Cristos.

„De aceea omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia… Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate… întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui” (Coloseni 3:5-9).

Aşa cum Dumnezeu cerea circumciziunea fizică de la evreu, tot aşa astăzi El cere de la noi „calea circumciziunii lui Cristos” care înseamnă „să fim dezbrăcaţi de firea pământească” cu emoţiile sale de „mânie, pasiune, răutate” şi egocentrism. Astfel de circumciziune este de cel mai mare folos pentru om, deoarece îl scuteşte de aceste emoţii şi sentimente neplăcute, care sunt categoric recunoscute de către psihiatria modernă ca fiind cauza sau agravarea celor mai multe boli.

Emoţiile fireşti produc tensiuni pe care unele persoane competente le consideră acum ca fiind cauza tuturor bolilor (J. D. Ratcliff, „Stress the Cause of All Disease?”, Reader’s Digest, January 1955, pag. 24-28).

În timp ce circumciziunea fizică previne două cancere fatale, circumciziunea spirituală a lui Cristos asupra naturii noastre păcătoase, previne un număr cu mult mai mare de boli importante. Circumciziunea trupului aşteaptă cu nerăbdare circumciziunea spiritului (Deuteronom 10:12, 16; Ieremia 4:4; Romani 2:28-29; 4:11; Galateni 6:13-15).

Circumciziunea corporală nu este cerută astăzi de la creştini deoarece ea priveşte nerăbdătoare spre o circumciziune mai bună, pe care o realizează acum Cristos asupra minţii şi inimii omului. (Faptele apostolilor 15:22-29).

Cel ce observă numai simbolul fizic al circumciziunii este un proscris spiritual şi de aceea este de înţeles de ce Dumnezeu face circumciziunea lui Cristos o condiţie a celor ce-i aparţin: „Cei ce sunt ai lui Cristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei” (Galateni 5:24).

Numai dacă această divină operaţie este realizată, omul se poate bucura de promisiunea Tatălui ceresc, că: „Nici una din aceste boli…”

Anunțuri

Si parerea ta conteaza...curaj !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s