Aviz bancilor care impun clauze abuzive si isi hartuiesc clientii: Judecatoarea Iuliana Ciolca, de la Curtea de Apel Bucuresti, a castigat in instanta 10.000 de euro daune de la Volksbank


Bancile din Romania vor avea mari probleme in a mai impune clauze abuzive in contracte, si in a-si mai hartui clientii, trimitandu-le notificari la locurile de munca, dupa ce judecatoarea Iuliana Ciolca, de la Curtea de Apel Bucuresti, impreuna cu sotul sau, Marian Bunduc, au castigat la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti daune de 10.000 de euro si anularea unor clauze abuzive impuse de banca de la care luasera un imprumut. Sentinta civila 8352, pronuntata de judecatoarea Mihaela Stancescu, de la Judecatoria Sectorului 2, nu este irevocabila, dar ea reprezinta un prim-pas important pentru toti clientii bancilor carora nu li se permite sa isi negocieze contractul de credit, si care se trezesc ulterior ca au numai obligatii, nu si drepturi, in raport cu institutia bancara.

Banca a modificat abuziv si unilateral clauzele din contractul de credit, fapt recunoscut oficial si de BNR

In sentinta 8352, pronuntata in dosarul nr. 14629/300/2009, in data de 10 noiembrie 2009, instanta a retinut ca, intre judecatoarea Iuliana Ciolca, sotul acesteia, Marian Bunduc si Volksbank Romania a fost incheiata o conventie de credit, in care s-a stabilit acordarea imprumutului in valoare de 50.000 euro, pentru 360 luni. La un moment dat, in derularea conventiei, Volksbank i-a anuntat pe imprumutati ca a luat decizia de a modifica o clauza, in sensul ca a prelungit pana la finalul lui 2009 perioada de percepere a comisionului de rezerva minima obligatorie, si ca a emis un nou plan de

rambursare a creditului. Motivul invocat de banca pentru aceasta schimbare a fost ca BNR nu a modificat in niciun fel cerintele cu privire la rezerva minima obligatorie. Incredibil, dar, conform contractului semnat initial de parti, modificarea clauzei referitoare la rezerva minima obligatorie era conditionata de o modificare a reglementarilor in domeniu, stabilita de BNR. Potrivit sentintei Judecatoriei Sectorului 2, „Clauza (..) este cuprinsa in art. 5 lit. e din Conditiile speciale si prevede – „comisionul de rezerva minima obligatorie de 1,85% p.a., aplicat la soldul creditorului, pana la data de 31.12.2008, platibil lunar odata cu dobanda (…).

Banca isi rezerva dreptul de a modifica in mod corespunzator valoarea sau perioada de aplicare a acestui comision, in cazul in care obligatiile sau conditiile impuse de Banca Nationala a Romaniei cresc/se diminueaza/se elimina, aducand acest lucru la cunostinta imprumutatului”. Institutia bancara a facut exact invers decat era prevazut in contract. Ba mai mult, Banca Nationala a Romaniei, intr-un raspuns oficial dat reclamantilor, a aratat ca „in mod nejustificat, institutia de credit a invocat mentinerea si prelungirea duratei de percepere a comisionului de rezerva minima obligatorie ca fiind determinata de politica monetara a B.N.R.,

avand in vedere ca nu exista o relatie directa intre serviciile oferite de banca si cerintele B.N.R. privind rezervele minime obligatorii”. Instanta a retinut ca banca „s-a folosit in mod abuziv de aceasta clauza,(…) desi nu s-a implinit conditia prevazuta expres de actul normativ mentionat, respectiv obligatiile sau conditiile BNR nu au crescut. (…) De asemenea, apararile paratei privind cresterea costurilor de refinantare in moneda europeana ale bancilor din Romania nu au relevanta in cauza de fata, neexistand vreo legatura intre acestea si obligatia paratei de a constitui rezerva minima obligatorie la BNR, conditia suspensiva prevazuta in contractul partilor nefiind implinită”.

Contractele standard ale bancilor si modificarea unilaterala a clauzelor din acestea sunt de natura a crea „un dezechilibru major intre parti”

Instanta a apreciat, de asemenea, ca este o clauza abuziva si paragraful din contract in care se prevedea ca: „Banca isi rezerva dreptul de modifica in mod corespunzator valoarea sau perioada de aplicare a acestui comision (…)”, intrucat „se rezerva dreptul comerciantului de a modifica unilateral valoarea sau perioada de aplicare a acestui comision, (…) fara a se da clientului libertatea de a rezilia imediat contractul”. Mai mult, judecatoarea Mihaela Stancescu a respins apararea bancii, care a mizat, pentru

modificarea unilaterala a contractului, pe o alta clauza, in care „reclamantii au declarat expres la incheierea conventiei ca au luat cunostinta si accepta drepturile si obligatiile ce le revin conform clauzelor Conditiilor speciale si Conditiilor generale ale contractului”. In acest sens, instanta a decretat ca „posibilitatea creditorului de a modifica unilateral durata perceperii si nivelul comisionului de rezerva in functie de obligatiile impuse de B.N.R. este de natură a crea un dezechilibru major intre partile contractului, pentru ca nu este prevazut in contract nici un element de referinta care sa permita cuantificarea acestor schimbari si care astfel sa permita debitorului sa calculeze daca majorarea este necesara si proportionala cu scopul urmarit de creditor”. Pe cale de consecinta, instanta a dispus revenirea la graficul initial de rambursare a creditului.

Banca si-a hartuit clientii, trimitandu-le nejustificat notificari la locurile de munca

Magistratul Iuliana Ciolca si sotul sau au solicitat instantei sa oblige banca la plata a cate 5.000 de euro cu titlu de daune morale, pentru ca, in mod nejustificat, institutia bancara a trimis la locurile de munca ale celor doi, respectiv Curtea de Apel Bucuresti si DIICOT, adrese prin care anuntau conducerile institutiilor despre restantele pe care cei doi le-au inregistrat la plata creditului. „Instanta considera ca fapta ilicita a paratei a constat in trimiterea de adrese la locul de munca al reclamantilor, si anume Tribunalul Bucuresti si Directia de Investigare a Infractiunilor de Crima Organizata si Terorism, prin care a informat aceste institutii despre restantele pe care acestia le inregistrau la plata creditului (…)

In opinia instantei, acest demers al creditorului nu era necesar si nici justificat, deoarece angajatorul reclamantilor nu era parte in contractul de credit mentionat, si inca nu avea calitatea unui tert poprit care, in cadrul unei executari silite, sa fie instiintat de vreo masura luata impotriva debitorilor bancii. (…) Instanta considera ca prejudiciul moral creat prin fapta paratei a constat in afectarea in sens negativ a prestigiului si demnitatii reclamantilor la locul de munca si in suferinte de ordin afectiv cauzate de amenintarea cu declararea scadentei anticipate a creditului”. In concluzie, instanta a dispus ca fiecare dintre cei doi soti sa primeasca cate 5.000 de euro daune morale de la institutia bancara. Hotararea este atacabila cu recurs.

L.J.

Anunțuri

Si parerea ta conteaza...curaj !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s