Managementul manipularii


Operatiile de pace, terorismul si conflictele de mica intensitate sunt sfidari carora sunt nevoite sa le faca fata guvernele si organismele militare ale majoritatii statelor lumii. O mult mai accentuata instabilitate internationala asociata cu aceste fenomene reprezinta o sursa de influentare majora – directa sau indirecta a evenimentelor si actiunilor, facilitata de era informationala. Indivizi sau grupuri organizate pot exploata in propriul lor interes si beneficiu o larga varietate de factori ca de exemplu tehnicile si procedurile de conducere si management a organizatiilor. Adeseori adevaratele motive sau cauze ale unor actiuni, de regula cele de influentare indirecta, sunt trecute cu vederea, neglijate sau uitate.

Victimele (intr-un mare procentaj nevinovate) activitatii de manipulare pot include factorii de decizie politica care sunt influentati ori convinsi de catre mass media – care influenteaza de altfel si opinia publica – ce face presiune asupra factorilor politici pentru asistenta ori actiune politica, si chiar militara, chiar natiunile insele, ce devin practicante ale tehnicilor de manipulare.

Pentru scopurile acestui demers, manipularea consta in actiunea de a utiliza mijloace specifice – semantice, tehnice, psihologice sau comportamentale pentru a induce in eroare, dezinforma, influenta, convinge ori controla o persoana, grup de persoane, opinia publica in ansamblul sau, curs de actiune, stare de fapte, gandire sau perceptie, de obicei pentru a obtine un avantaj. De asemenea, manipularea este si rezultatul dintre actiunile mai inainte enuntate.

Cine sunt insa cei care utilizeaza in ziua de azi aceste tehnici, tactici si proceduri? Pot fi pirati ai sistemelor informatice si informationale in general, falsificatori si „maestrii” ai crimei organizate si terorismului transfrontalier, specialisti in informatica atrasi in activitati infractionale, jurnalisti, ori alti specialisti din mass media si nu in ultimul rand, serviciile de informatii ale statelor. Costurile relativ reduse in raport cu rezultatele obtinute, tehnologia din ce in ce mai performanta si sofisticata la indemana pentru practicarea manipularii a facut ca activitatea in sine sa devina mai usoara fata de trecut si i-a sporit eficacitatea.

Schimbarile tehnologice rapide si instabilitatea internationala renascuta creeaza noilor specialisti angajati in arta si stiinta manipularii multe oportunitati noi de a manipula persoane si procese, cu consecinte din ce in ce mai daunatoare. Din aceasta pot rezulta consecinte tactice (minore) dar si consecinte strategice (cu efect devastator).

Manipularea poate fi intentionata ori accidentala, transparenta sau ascunsa. Capacitatea specialistilor si a tehnicii de astazi de a produce imagini trucate – atat fotografice cat si cinematografice, sau video demonstreaza ca sintagma „crede ceea ce vezi” nu mai are nici un suport real. Inducerea in eroare, initial prin falsificarea fotografiilor, a fost acum extinsa la asa zise scene reale de razboi transmise in direct de pe campul de lupta de catre televiziune si chiar la imagini holografice, ce devin din ce in ce mai mult un instrument al operatiilor psihologice.

De aceea, este timpul pentru a intelege cum trebuie reconsiderata manipularea, cum ar trebui inteles un asemenea tip de operatii, cum ar putea fi demascate si tinute sub control efectele manipularii, ori dupa caz, contracarate si de ce manipularii trebuie sa i se acorde atentia cuvenita. Contracararea manipularii poate deveni o prioritate strategica careia sa i se acorde atentia si resursele necesare de catre factorii de decizie la nivel stiintific si operational. Un observator calificat poate fi in masura sa deosebeasca o manipulare intentionata de o simpla stare emotionala ce influenteaza logica unui reporter T.V., ori a unui jurnalist din presa scrisa, in directia denaturarii realitatii. Seriozitatea acestei probleme a fost demonstrata in timpul alegerilor din iunie 1996 din Rusia.

Candidatul comunist pentru functia de presedinte al Rusiei, Ghenadi Ziuganov a acuzat ca mass media a manipulat alegatorii spre a vota pentru presedintele Boris Eltan. Prima acuzare se referea la numarul de ore destinate programelor electorale pro-Eltan si anticomuniste pe canalele de televiziune de stat si particulare. Dupa alegeri, unii presedinti au recunoscut ca fusesera manipulati, de fapt „intoxicati” cu informatii false. Ziuganov, la randul sau, a infierat intreaga mass media ca fiind o adevarata arma informationala indreptata impotriva sa.

El a recomandat ca „informatiile” sa devina o ramura de sine statatoare a puterii de stat, alaturi de cele legislative, executiva si judecatoreasca.

El a indemnat parlamentul Rusiei sa stabileasca norme interzicand utilizarea mass media ca o arma destinata desfasurarii razboiului informational intern. Ziuganov a recomandat adoptarea de norme similare prin legi internationale.

Revenind in tara noastra putem afirma ca manipularea a avut un efect major in derularea evenimentelor in timpul revolutiei din 1989, in special dupa 22 decembrie, cand pe postul national de televiziune se lansau incontinuu zvonuri care mai de care mai alarmante si mai fanteziste, ce au avut ca efect dezorientarea multora dintre unitatile militare ale Ministerului Apararii Nationale si Ministerului de Interne si ceea ce este mai grav, au favorizat declansarea unor actiuni de lupta fratidice (cazul Otopeni este cel mai tragic si mediatizat dintre acestea).

Manipularea, din aceasta perspectiva, poate fi considerata drept un instrument de ducere a razboiului. Cu toate acestea, inainte de a proceda la o examinare mai detaliata a manipularii si mecanismelor sale si a arata de ce aceasta evolueaza spre a fi o amenintare serioasa, vom prezenta cateva exemple concrete de aplicare a manipularii si de consecinte ale sale.

Generalul canadian Lewis Mackenzie scriind despre experienta sa in calitate de comandant al UNPROFOR (Forta de Protectie a O.N.U. in Bosnia-Hertzegovina) in 1992, observa ca perceptia realitatii este de cele mai multe ori mult mai convingatoare decat realitatea insasi. Generalul Mackenzie a fost confruntat cu o multitudine de incidente pe care partile beligerante incercau sa le foloseasca pentru a manipula opinia publica mondiala in propriul beneficiu si bineinteles, in detrimentul partii adverse, cel mai frecvent pe cheltuiala UNPROFOR.

Credibilitatea comandantului UNPROFOR, generalul Mackenzie, a fost in mod frecvent pusa la indoiala ca urmare a perceptiei lipsei de impartiabilitate. Ambele parti adverse (sarbii bosniaci si respectiv fortele croato-musulmane) au folosit fiecare prilej pentru a manipula in avantajul lor activitatea si comportarea fortelor de mentinere a pacii. In multe cazuri fortele UNPROFOR nu erau inarmate, iar atunci cand erau nu puteau deschide focul decat atunci cand erau la randul lor atacate, sau atunci cand erau amenintate. Cunoscand aceste reguli de angajare fortele aflate in conflict au facut tot posibilul pentru a le utiliza in avantajul propriu, uneori amenintand cu utilizarea fortei impotriva UNPROFOR si uneori luand ostateci.

Partile combatante aflate in conflict au utilizat pentru manipulare toate mijloacele posibile: stirile difuzate de mass media, asistenta umanitara acordata de O.N.U. si organizatiile neguvernamentale specializate, focul artileriei si al altor categorii de armament, acordurile de incetare a focului, regulile de angajare ale UNPROFOR, misiunile, actiunile si chiar prezenta UNPROFOR in sine.

Dezinformarea, inducerea in eroare, influentarea perceptiei realitatii, ori operatiile psihologice au fost utilizate pentru a manipula mediatorii internationali si pentru a convinge partea opusa sa intreprinda anumite actiuni, ori de a lua anumite decizii.

Manipularea prin mass media. Generalul Mackenzie mentioneaza un episod ce consta in aceea ca inaltul reprezentant al O.N.U. pentru refugiati a anuntat ca mai multe camioane aflate sub autoritatea sa erau lipsa la apel, numai ca in foarte scurt timp acestea au ajuns la destinatie, intarzierea fiind datorata asteptarii la diferite baraje ale partilor adverse, construite pe caile de comunicatie din zona. Informatia privind lipsa camioanelor a ajuns in posesia Ministerului Apararii Bosniac care a declarat imediat ziarului american New York Times ca respectivele camioane lipseau fiindca au transportat militari sarbi dandu-le acestora libertate de miscare sub egida O.N.U., ceea ce era in mod evident fals.

Aceasta declaratie acuza in acelasi timp O.N.U. de lipsa de impartiabilitate prin favorizarea partii sarbe. Atunci cand comandantul UNPROFOR l-a interpelat pe ministrul bosniac al apararii Donko, spunandu-i ca de fapt camioanele ajunsesera la mult timp, acesta si-a cerut scuze, justificandu-se ca ar fi primit informatii false. Cu toate acestea stirea despre asa-zisa favorizare a sarbilor a facut inconjurul lumii, obtinandu-se efectul scontat, cel de manipulare a opiniei publice.

Paza convoaielor prezentata drept purificare etnica. Intr-o anumita situatie un observator O.N.U. a fost confruntat cu mai mult de 100 de persoane, toti croati si musulmani-bosniaci, care paraseau o zona protejata de fortele sub mandat O.N.U. deoarece se temeau ca vietile lor ar fi in pericol daca ar fi ramas, presupunand ca un atac al fortelor sarbe ar fi fost iminent. Nefiind in masura sa-i convinga sa ramana, observatorul O.N.U. a escortat grupul de persoane asigurandu-le trecerea printr-un camp de mine. Ziua urmatoare presa croata a acuzat UNPROFOR de a-i fi asistat pe sarbi in procesul de purificare etnica, obligand refugiatii sa paraseasca zonele protejate si sa treaca prin campul de mine.

Atacuri de artilerie si aruncatoare. In ziua de 27 mai 1995 lumea statea la coada la paine in piata din Sarajevo, asa cum era obisnuita de la inceperea razboiului. Ca urmare a focului executat cu aruncatoarele, 17 persoane civile au fost ucise. Presedentia bosniaca a acuzat fortele sarbe pentru aceasta crima, dar o serie de fapte au contrazis aceasta acuzatie. Este aproape sigur ca marturiile si rapoartele despre acest eveniment au fost mistificate pentru a indrepta acuzatiile spre o anumita directie, spre sarbi. Asa cum afirma generalul Mackenzie, care nu poate fi acuzat ca fiind un partizan al cauzei sarbe, o multime de intamplari cel putin ciudate s-au

succedat: strazile ce ieseau din piata respectiva au fost blocate chiar inainte de incident, imediat ce s-a format coada la paine, reprezentantii mass media au aparut in piata dar au ramas la limita distantei de siguranta. Drept consecinta logica, in momentul producerii atacului mass media a fost chiar la locul faptei, filmand si fotografiind momentul masacrului. Majoritatea celor ucisi s-ar parea ca au fost de fapt sarbi, dar acest lucru nu s-a putut stabili cu exactitate. Cine stie?

Singurul lucru sigur este ca au fost ucisi oameni nevinovati. Pana in ziua de azi au ramas suspiciuni foarte puternice ca musulmanii bosniaci au fost responsabili de producerea si consecintele atacului, desi mass media a prezentat varianta guvernului bosniac.

Acordurile de incetare a focului. De fiecare data cand se presupunea ca urmeaza sa se incheie un acord de incetare a focului, ceea ce ar fi stopat actiunile militare, iar partile beligerante ar fi trebuit sa se respecte statu quo-ul, in Bosnia, ambele parti aflate in conflict, au facut tot posibilul pentru a lansa actiuni ofensive de ultim moment, in scopul obtinerii unei pozitii avantajoase inainte de incetarea focului. Apoi, in timpul incetarii propriu zise a focului adversarii erau pregatiti sa manipuleze situatia creata in scopul redislocarii si repozitionarii fortelor si mijloacelor pe timpul pauzei operative impuse.

In mod evident, manipularea a fost utilizata in fiecare dintre situatiile descrise anterior. Ce este manipularea cu adevarat si cum putem face distinctie dintre aceasta si alte concepte avand finalitate inducerea unor convingeri, ca de exemplu, inducerea in eroare, dezinformarea, managementul perceptiilor, ori operatiile psihologice?

Manipularea este rezultatul unui proces ce exploateaza persoanele, gandirea si capacitatea acestora prin afectarea modului de procesare a valorilor, interesele ori stereotipurile specifice acestora.

O persoana, ori chiar un guvern nu sunt un mod necesar supusi unui proces direct de manipulare si deci ei nu sunt tinta primara a acestuia. Cel mai frecvent manipularea lor este indirecta, constituind raspunsul la anumiti stimuli exteriori, ca de exemplu informatii, incidente ori activitati care afecteaza, ori influenteaza procesul de luare a deciziilor, ori formeaza numai imaginea despre un anumit fenomen. Manipularii ii sunt specifice chiar incercari de a influenta ori forma atitudinile si opiniile populatiei propriei tari ori ale guvernelor si opiniei publice apartinand unor alte state, unor aliante carora tara respectiva ii apartine, organizatiilor internationale si celor neguvernamentale. Se fac, de exemplu, incercari pentru a convinge populatia unui stat aliat ca un stat oponent ori competitor, ori o anumita forta politica, ori un grup etnic este un inamic salbatic si neindurator. Nu este necesar sa cautam exemple prea departe, de aceasta data.

Este arhicunoscut cazul romanului Mihaila Cofariu, agresat salbatic in contextul violentelor de strada de la Targu Mures din martie 1990, prezentat de mass media internationala (ai carei reprezentanti se aflau concentrati ca din intamplare exact in hotelul cel mai mare din acest oras, din preziua izbucnirii violentelor) ca fiind un membru al minoritatii maghiare, schingiuit bestial de romanii salbatici.

Desi ulterior adevarata identitate a lui Cofariu a fost dezvaluita, impactul emotional indus de violenta prezentata pe viu a ramas, ca si imaginea si perceptia ca romanii sunt un popor violent si salbatic.

Americanii in general tind sa neglijeze si sa desconsidere termenul de manipulare cand isi analizeaza propriul sistem, deoarece in S.U.A. opinia comuna asociaza acest concept cu metodele utilizate de propaganda straina. Cu toate acestea manipularea este utilizata extensiv in societatea americana, in special in reclamele comerciale, companiile incercand sa convinga publicul sa le cumpere produsele.

Am putea chiar afirma ca in momentul de fata competitia de pe piata americana este, in unele cazuri, o competitie a imaginii unor anumite bunuri sau servicii. Manipularea poate fi intalnita si in viata politica americana, extinzandu-se pana la Casa Alba, al carei personal face eforturi sustinute pentru a modela imaginea presedintelui in scopul atragerii de voturi si sprijin.

Articolul din saptamanalul american „Time” referitor la „metoda Morris” – o referire la fostul consilier politic prezidential Dick Morris – descrie procesul de creare a imaginii presedintelui ca un fel de joc, avand drept rezultat o politica de promovare a unei imagini prietenoase si familiare a presedintelui Clinton, in scopul redefinirii modului in care americanii isi percep presedintele in exercitiu. Metoda se bazeaza si pe includerea, pentru fractiuni de secunda, in materialele filmate transmise pe canalele de televiziune a unor texte si imagini destinate a provoca un feedback favorabil celor ce vizioneaza respectivele programe, metoda pe care personalul militar specializat in operatii speciale l-ar putea numi „faza de pretestare a unui plan”.

Metode similare celei utilizate de Morris au fost si sunt utilizate de mult timp si in multe tari, de presedinti si de candidati la diverse functii in varful ierarhiei politice.

In zilele noastre societatea informationala are tendinta sa exploateze avantajele rezultand din dezvoltarea tehnologica, elementele situatiei strategice operative si tactice cat si de deschiderea oferita de negocierile ce au loc in diversele sfere ale vietii internationale.

Amenintarea manipularii este intensificata de instabilitatea mediului strategic global. Cauzata partial de schimbarile ce au avut loc la nivelul elitelor conducatoare si al misiunilor in beneficiul organizatiilor internationale, diferendele istorice dintre state, grupuri etnice si adeptii deferitelor credinte religioase.

Exploatand aceasta instabilitate, fortele beligerante au manipulat evenimente si actiuni desfasurate in cadrul operatiilor de pace sub mandat O.N.U. in Bosnia-Hertzegovina si Somalia, dar si in cadrul razboiului purtat de armata rusa cu fortele insurgente din Cecenia, avand un succes considerabil.

Gruparile teroriste au utilizat ori exploatat instabilitatea politica si economica in avantajul propriu.

Impactul manipularii stirilor prezentate de mass media asupra deciziilor politice si militare este terifiant. Exemplul prezentat anterior, bombardarea unei piete aglomerate din Sarajevo in mai 1995, este edificator. La mai putin de o ora dupa acest tragic eveniment, un reprezentant al guvernului bosniac a fost intervievat de canalul de televiziune CNN, unde a afirmat (fara a se baza pe nimic real) ca reprezentantul O.N.U. are dovezi de infagaduit ca partea sarba era responsabila de acest atac. Asa cum s-a aratat, investigatiile ulterioare au demonstrat ca nu partea sarba era vinovata. Cu toate acestea, stirea prezentata de CNN a influentat in mod decisiv luarea deciziei ca NATO sa execute o lovitura aeriana asupra fortelor sarbe.

Problema pe care o ridica accesul aproape instantaneu la informatiile de la fata locului producerii oricarui eveniment ce are loc pe mapamond este ca goana dupa stiri senzationale face ca unele stiri sa fie difuzate inainte ca veridicitatea lor sa fie verificata. Acerba competitie ce are loc intre agentiile de stiri incurajeaza tendinta de a promova rapoartele si reportajele de la fata locului, ceea ce in multe situatii manipuleaza – in mod intentionat sau nu – intelegerea evenimentelor.

Un reporter de la ziarul Washington Post declara in legatura cu aceasta ca o stire care este mai veche de 12 ore este lipsita de interes, fiind perimata, iar din punctul de vedere al interesului de presa are aceeasi valoare cu una veche de trei zile, adica zero. Urmand aceasta logica, imediata, instantaneea chiar acoperire de presa a oricarui eveniment este vitala pentru supravietuirea pe piata a mass media.

Aceasta tendinta, ce reprezinta un mod de a gandi, este periculoasa si subestimeaza in mod grosolan timpul necesar unei minime investigatii profesioniste a evenimentelor si faptelor relatate.

Aceasta face ca nu numai mass media dat si institutii si organizatii oficiale sa manipuleze evenimentele, grabindu-se sa traga concluzii bazate pe analize superficiale. De exemplu atentatul cu bomba care a avut loc in Atlanta in timpul jocurilor olimpice din 1996 a fost atribuit de presa unui agent de paza, ca urmare a unor declaratii facute de politia locala, care in urma investigatiilor ulterioare s-au dovedit nefondate. Aceasta mediatizare negativa aproape i-a distrus viata respectivei persoane, care s-a aflat sub lupa mass media timp de aproximativ doi ani.

Mijloace de manipulare. Mijloacele specifice utilizate in scopul manipularii au astazi efecte mult amplificate de era imformationala. M. I. Gorbaciov (doar o simpla potrivire de nume cu fostul presedinte rus), un analist rus in domeniul operatiilor psihologice a publicat un studiu in revista Bazapasnost. Desi el a pus in discutie problematica manipularii din punctul de vedere al relatiilor de afaceri, concluziile sale sunt valide si pentru zona afacerilor internationale si specificul militar al acestora. Descrierea mijloacelor informationale si psihologice utilizate pentru manipulare facuta de specialistul rus se bazeaza pe indelungata experienta in domeniu acumulata de U.R.S.S. in timpul razboiului rece, cand multe din aceste mijloace au fost utilizate.

Mijloace informationale. Aceste mijloace sunt asociate cu schimbarea intentionata, din partea celui ce manipuleaza, a continutului comunicarii, raportat – transmis receptorului. Metodele utilizate pentru a indeplini aceasta includ:

prezentarea in mod intentionat a unui neadevar ori a unei informatii distorsionate in scopul dezinformarii, ori prezentarea unei informatii neutre, in care faptele sunt prezentate intr-o asemenea succesiune si intr-un asemenea mod incat sa conduca publicul receptor spre o anumita concluzie;

darea unor explicatii ale faptelor ce reflecta un punct de vedere unilateral (al unei singure parti dintre cele oponente) al subiectului aflat in discutie;

reducerea continutului informatiilor transmise, eliminandu-le pe cele care nu slujesc punctul de vedere al celui ce manipuleaza informatiile in cauza si din contra, punerea accentului pe cele ce sustin punctul de vedere al acestuia;

prezentarea trunchiata a informatiilor, prezentarea lor in forma fragmentara in beneficiul manipulatorului;

prezentarea zvonurilor drept adevaruri, mai ales daca nu exista dovezi concrete care sa le contrazica;

reducerea importantei unor informatii prin suprasaturarea receptorului cu informatii redundente, printre care cele importante sunt diseminate, reducand astfel discernamantul receptorului in selectarea informatiilor importante;

includerea aspectelor autocritice in prezentarea unor aspecte sau probleme minore pentru a crea impresia de obiectivitate;

atribuirea informatiilor, in mod nejustificat si fraudulos, unor surse neutre de prestigiu, in care cel ce le-a receptionat are incredere;

facilitatea unor asa zise „scurgeri” de informatii confidentiale, care de fapt nu sunt confidentiale, in scop de intoxicare;

atribuirea unor informatii unor asa zise „surse de incredere”, nenominalizate si care nu pot fi verificate;

utilizarea calomniilor pentru a „otravi” opinia receptorului in legatura cu anumite subiecte de interes.

Mijloace psihologice. Aceste mijloace exploateaza slabiciunile personalitatii umane in avantajul celor interesati, ori determina pierderea controlului asupra propriei activitati din partea celor supusi procesului de manipulare. Sub influenta acestor conditii receptorul poate face greseli de care beneficiaza cel ce manipuleaza. Aceste metode includ:

citarea autoritatilor, ale caror opinii in legatura cu un anumit subiect nu pot fi verificate ori demonstrate;

asumarea unor promisiuni fara acoperire in imprejurimi determinate pentru modificarea cursului actiunilor sau evenimentelor;

crearea unei atmosfere de incredere, desi manipulatorul abia il cunoaste pe receptorul manipularii;

prezentarea in mod fals a unei unitati de gandire si de opinii, de valori spirituale si morale si de interese;

discreditarea acelora ce intra in competitie cu manipulatorul pentru exercitarea influentei asupra receptorului manipularii, mai ales atunci cand competitorii interfereaza cu obiectivele manipulatorului;

oferirea de simpatie si sprijin receptorului in circumstante care, in final, pot fi exploatate in avantajul manipulatorului.

Mijloace tehnice. In plus fata de manipularea psihologica si informationala, statele moderne isi focalizeaza atentia asupra mijloacelor tehnice de manipulare. Mijloacele tehnice sunt utilizate la cel mai inalt nivel si cu un randament corespunzator, fiind reprezentate in primul rand de computere, ce constituie linia actiunii principale in era informationala. Una dintre cele mai bizare dar incununate de succes actiuni de manipulare ce a folosit mijloace tehnice a implicat S.U.A., dupa Alvin Snyder, fost director pentru televiziune la Agentia de Informatii a S.U.A. in timpul administratiei Reagan. Snyder a produs un film despre doborarea unui avion de pasageri al liniilor aeriene civile ale Coreei de Sud de catre aviatia de vanatoare a U.R.S.S.. Acest film prezentat la O.N.U.

a fost desemnat sa fie prezentat in intreaga lume pentru a demonstra modul ilegal in care U.R.S.S. a deschis focul, doborand un avion civil. Dupa mai multi ani, mai exact in 1996, Snyder afirma ca date esentiale despre incident au fost in mod intentionat omise si chiar date esentiale ce se refereau la conversatia pilotilor, atat din avionul civil, cat si din cele militare sovietice, convorbiri interceptate de serviciile specializate americane, conversatiile acestor piloti cu elemente de control al zborului aflate la rol si chiar actiunile reale ale avioanelor de vanatoare sovietice.

Conform celor dezvaluite de Snyder, pilotii sovietici au tras focuri de avertisment si au utilizat codul de semnale internationale pentru a forta avionul coreean sa aterizeze, toate insa fara succes, echipajul avionului de pasageri nereactionand in nici un fel la aceste semnale. Drept rezultat, versiunea prezentata in filmul lui Snyder a fost incorecta, utilizand fragmente speciale alese din desfasurarea evenimentelor. Asa cum a scris Snyder in recentele sale dezvaluiri: „utilizand textul in limba rusa si o traducere in engleza, impreuna cu o cronologie si o harta a traiectului de zbor, filmul realizat a sprijinit versiunea ca sovieticii au doborat in mod nesabuit un avion de pasageri”. Din film rezulta ca sovieticii nu au tras focuri de avertisment si nici nu au semnalizat avionului coreean sa aterizeze.

Filmul acesta a devenit un factor de baza in ceea ce secretarul de stat al S.U.A. din vremea respectiva, George Schultz promisese si anume asigurarea unui efort maxim de relatii publice pentru a exploata incidentul. Intentia a fost de a se face legatura intre acest incident si problemele dezarmarii nucleare.

Ridicarea unor serioase intrebari privind integrarea sovieticilor ar fi putut sa duca la neajunsuri serioase in campania de pace dusa de Kremlin pentru a descuraja membrii N.A.T.O. din Europa de a pozitiona arme nucleare americane pe solul batranului continent.

Producerea si prezentarea acestui film a condus in final la condamnarea de catre Consiliul de Securitate al O.N.U. a actiunii sovietice. Concluzia lui Snyder a fost ca efectul prezentarii acestei versiuni trunchiate a realitatii a fost puternic si eficace dar bazat pe un neadevar. Tehnicienii specializati in dezinformare si in manipulare pot exploata astazi mult mai usor si cu mai multa eficacitate un sistem informational ce tinde spre globalizare avand un impact major asupra majoritatii locuitorilor planetei noastre, in timp aproape real.

Tehnologia de astazi contribuie la discriminarea prin mijloace mai subtile si insidioase a dezinformarii decat in urma cu cativa ani chiar.

Mijloacele tehnice de dezinformare produc un efect de manipulare cu consecinte strategice atat in mediul intern cat si in cel international.

Incapacitatea factorilor de decizie politica si militara si a organelor specializate de protectie de a identifica tendintele de manipulare la acest nivel poate avea consecinte catastrofale pentru orice stat, atat pe termen scurt cat si pe termen lung, consecintele putand fi dificil de intrevazut iar uneori chiar imprevizibile.

Un utilizator amator, dar entuziast al computerelor poate avea acces si manipula evidenta financiar-bancara, accesa conturile cartilor de credit si alte date pastrate pe calculator in propriul sau interes. Exemple de acest fel sunt nenumarate. Un pasionat al informaticii din Sankt Petersburg, in Rusia, a penetrat codurile de securitate ale uneia dintre bancile importante din S.U.A., Citicorp Bank of America transferand de aici zece milioane de dolari in propriul sau cont dintr-o banca ruseasca, inainte de a fi depistat si prins.

Permitand noi si mult mai rapide metode de a mobiliza opinia publica si de a coordona actiunile, telefoanele mobile, televiziunea prin satelit, internetul, fax-urile portabile sunt unele dintre noile instrumente sau, dintr-o anumita perspectiva, arme care au energizat amenintarea manipularii. „Munitia” pentru aceste arme este asigurata de mijloacele de dezinformare, ca de exemplu virusii informatici ce paralizeaza computerele, mijloacele razboiului electronic si electromagnetic, care pot distruge ori paraliza un intreg sistem.

Dezafectarea legaturilor prin satelit care permite sa opereze multora dintre mijloace, poate fi considerata cu greu o optiune pentru a face fata amenintarii reprezentante de manipulare, deoarece aceste legaturi prin satelit determina in mare parte capacitatea de comunicare a statelor lumii. Trebuie, de aceea, dezvoltate alte modalitati de rezolvare a situatiei si de reducere a amenintarii. Este important de amintit ca manipularea evenimentelor si actiunilor prin instrumente specifice erei informationale nu este limitata la campul de lupta, deci la nivelul tactic si operational al razboiului.

Riscuri serioase de amploare strategica vor determina statele sa reevalueze intregul lor sistem defensiv.

Dependenta statelor dezvoltate din punct de vedere tehnologic si economic de mijloace informationale, ca de exemplu computere si retele de comunicatii utilizate pentru a interveni in sectorul financiar, ori de sistemul de transport, a afectat distributia puterii si reprezinta puncte decisive pentru a lovi in centrul de gravitatie al stabilitatii sistemului statal al oricarei natiuni. Manipularea survenita in aceste domenii poate deturna de la scopurile firesti mari cantitati de date si de energie din sistemul informational, cauzand probleme ce pot dura lungi perioade de timp.

Dependenta statelor dezvoltate din punct de vedere economic si tehnologic de retelele informationale a creat un coridor de vulnerabilitate nemaiintalnit pana in prezent, ce poate avea un efect catastrofal asupra sistemului de conducere strategic al oricarei dintre aceste state. Mai exista de asemenea, un tip de pericol, specific al manipularii informatice. Acest pericol nu implica utilizarea mijloacelor informationale, semantice ori psihologice, ci consta de fapt intr-o combinatie de mijloace tehnice si psihologice, ce afecteaza procesele fiziologice specifice corpului uman. In zilele noastre exista specialisti ce cerceteaza modul in care ecranul monitorului computerului poate afecta organismul operatorului.

Se cerceteaza cai de manipulare a operatorilor pentru a-i face sa apese anumite taste, ori pentru a distruge informatii specifice, ca si cum ar fi hipnotizati. Atat specialistii rusi cat si cei americani se pare ca sunt foarte avansati in acest domeniu. Exista anumite indicii chiar, ca specialistii rusi au creat „virusul 666″ care prin afisarea unei cifre bine stabilite si a unor combinatii de culori specifice determina efectele fiziologice preconizate. Asa cum insusi un cercetator rus remarca, virusul 666 este vinovat de deteriorarea completa a procesului fiziologic (culminand cu decesul) pentru mai mult de 50 de persoane.

Opinia publica este inca sceptica cu privire la posibilitatea utilizarii computerelor ca o arma letala. Multi considera ca dezvaluirile de felul celor de mai sus nu sunt credibile, chiar daca cercetatorii rusi sprijiniti de functionari superiori din aparatul de stat au difuzat aceasta informatie. Incidentul s-ar fi petrecut in anul 1994 conform celor afirmate de cercetatorul rus Victor Solntev de la Institutul Rus de ªtiinte Tehnice „Bauman”.

Este manipularea o amenintare reala? Manipularea poate fi un indicator al unei amenintari iminente, mai ales daca un sistem informatic constituie obiectul manipularii. Dar tot manipulare poate fi si capacitatea inamicului de a limita, neutraliza ori distruge eficacitatea unei misiuni in curs de desfasurare, ori doar proiectate. In virtutea logici, manipularea pare a fi o amenintare credibila. Nu este destul de a spune ca perceptia noastra a fost distorsionata, ori ca o operatie psihologica, de inducere in eroare ori de dezinformare a fost desconspirata, ori ca o operatie este o amenintare. Mai dificil este de a aprecia ce anume a fost tinta manipularii, cine ori ce a fost afectat, si cum sa fie inlaturat ori anihilat efectul manipularii, inclusiv in plan mental.

Apoi, publicul si audienta manipularii trebuie sa fie informati in legatura cu elementele concrete ale manipularii. A spune numai ca o operatie de propaganda, de exemplu, a influentat actiuni, emotii, sentimente si evenimente este de asemenea numai primul pas. Trebuie determinate obiectivele urmarite de cel ce manipuleaza si evaluate pagubele pe care manipularea le produce.

Evaluarea efectelor produse de manipulare poate constitui o operatie de sine statatoare pentru personalul specializat in operatii psihologice din cadrul fortelor armate, dar si din cadrul serviciilor specializate strict pe aceasta problema.

Drept rezultat, personal militar si organisme ale structurilor puterii executive trebuie sa acorde mai mult timp identificarii, dezvaluirii si neutralizarii mijloacelor si eforturilor depuse in scopul manipularii. Aceasta ar putea conduce la o coordonare perfectionata intre personalul specializat in operatii psihologice, cei de la compartimentele de operatii, comunicatii si cercetare pentru a constitui „grupuri de supraveghere”.
Uneori simpla raportare a unui fapt sau eveniment ori numai a aparentei sale poate avea efect. Pentru conducerea U.R.S.S. decizia administratiei americane de a continua programul Initiativa de Aparare Strategica („Razboiul stelelor”) in anii optzeci a produs o ingrijorare serioasa apreciindu-se ca s-ar putea crea o modificare in echilibrul mondial al puterii.

Pentru S.U.A. un efect similar l-ar putea avea penetrarea sistemului informatic al bursei din New York de catre raufacatori si mediatizarea acestui fapt (ceea ce ar putea produce chiar destabilizarea dramatica a economiei americane).

Care este cea mai buna solutie intr-un caz real de acest tip? Este oare mai bine sa se cenzureze mass media pentru a se evita panica de proportii, lasand autoritatile competente sa rezolve problemele? Fara indoiala, aspectul tehnic al manipularii da nastere la mai multe provocari.
Ideea de a fi supus unei operatii de manipulare nu este asa de inspaimantatoare la prima vedere, impactul sau neproducand un soc asupra subiectului in cauza, asa cum s-ar intampla in situatia unor amenintari de alta natura (agresiunea armata, terorism etc., adica agresiuni presupunand violenta fizica). Cu toate acestea rezultatele manipularii pot fi dintre cele mai importante si grave, cuprinzand de la destructurarea programelor si proceselor informatice, pana la destorsionarea si alterarea contextului in care s-au produs diverse evenimente ori a bazelor de date ale sistemelor informationale, pe baza carora se iau deciziile strategice in domeniile importante ale vietii sociale: politic, economic si militar.

In lupta pentru promovarea intereselor nationale generale si a celor specifice, natiunile si statele aflate in competitie vor utiliza toate mijloacele necesare pentru a obtine si exploata conditiile favorabile ce le-ar putea pune intr-o situatie avantajoasa fata de competitori.

Se impune, deci, luarea in considerare a catorva reguli de urmat pentru a putea stapani si controla fenomenul manipularii:

toti factorii de decizie, indiferent de treapta ierarhica si de domeniul de activitate trebuie sa fie mult mai atenti si sensibili la amenintarea manipularii. Atunci cand se citeste un articol, vizionam stirile, ori diferite emisiuni tematice la televizor ori, mai nou, se citeste un mesaj transmis pe internet, este deosebit de important de inteles cine este autorul, care sunt sursele de informare ale acestuia si ce motivatii si eventual interese se ascund in spatele comunicarii respective. Uneori autorul in cauza introduce mesaje cu rol manipulator din motive ideologice ori pecuniare. De aceea, cititorii trebuie sa inteleaga ca orice comunicare prin mass media are numai un rol informativ, nereprezentand in mod necesar versiunea obiectiva, faptele in sine;

cititorii si factorii de decizie, trebuie de asemenea, sa ia in considerare contextul in care au loc evenimente de presa;

daca rapoartele transmise beneficiaza de timp real, adica daca sunt transmise instantaneu, atunci trebuie cantarite cu multa atentie toate aspectele prezentate, pana cand informatiile sunt complete, si exista o imagine clara asupra respectivului eveniment;

cititorul, si cu atat mai mult analistul, trebuie sa inteleaga daca prezentarea se bazeaza pe o logica corecta, daca autorul este atasat emotional de mediul in care lucreaza si de evenimentele relatate. Foarte important pentru context este ca in ziua de azi constiinta politica a populatiei a avansat pana la nivelul proliferarii de informatii.

Din ce in ce mai mult, intregi categorii socio-profesionale alta data neluate in seama, devin active in procesul luarii deciziilor politice, atat individual, cit mai ales in cadrul diverselor organizatii specifice societatii civile. Supusi manipularii, acesti oameni pot mobiliza mult mai rapid si cu efecte mai puternice, grupuri intregi si mijloace materiale impresionante. Dupa luarea in considerare a sursei oricarui articol, ori emisiuni de radio sau televiziune, cititorul, ascultatorul ori dupa caz telespectatorul trebuie sa decida daca a existat vreo incercare de a manipula gandirea, rationamentul sau.

A fost oare utilizat vreunul din mijloacele anterior prezentate? Daca se pot identifica dovezi ori numai intentii de manipulare, atunci trebuie sa se puna in chestiune care sunt intentile si interesele autorului acesteia: trebuie sa se inteleaga cum pot fi limitate efectele distructive ale manipularii si facuta o estimare a situatiei create ca urmare a unei manipulari deja produse. Un simplu articol aparut intr-un cotidian ori revista, o manipulare prin computer a pietii bursiere, ori chiar o manipulare survenita prin intermediul unui complex de recunoastere si supraveghere operat prin intermediul computerului necesita toate un proces extensiv de neutralizare si de control al gradului de distrugere produs, ceea ce solicita atat din partea organismului militar, dar si din partea tuturor structurilor guvernamentale, mai multa atentie, adaptarea de programe si alocarea de resurse acestui scop.

Era informationala ne propulseaza spre un nou tip de civilizatie si mod de viata (care inca este greu de perceput in Romania) mult mai rapid decat s-a produs precedenta revolutie industriala. Aceasta trecere este insotita de crearea unor retele globale de comunicatii, facand posibil ca orice eveniment de importanta pentru afacerile internationale sa poata fi urmarit „pe viu” – adica in timp real, oricine pe glob, asa cum s-a intamplat de exemplu in timpul Razboiului din Golf, care a fost, se pare, primul eveniment de acest tip transmis in direct.

Ocaziile si posibilitatile de exploatare a acestora abunda pentru specialistii unei arte si stiinte prezente de mult timp in peisajul variat al societatii umane (manipularea) pentru ca ei sa devina promotorii unor convingeri bazate pe premise si adevaruri false.

Din pacate, capacitatea noastra de a anihila efectul daunator si chiar periculos al proliferarii noilor tehnologii destructive si de a intelege oportunitatile oferite combatantilor de catre instabilitatea actuala a sistemului international este diminuata, ori in unele cazuri, din pacate, chiar paralizata de catre fenomenul manipularii existent intr-o gama si amploare diferita, de la fenomen singular si accidental, pana la operatii de amploare strategica.

Fara a deveni paranoici, trebuie sa intelegem ce efecte poate avea manipularea asupra capacitatii noastre de a intelege evenimentele in mod obiectiv si ce anume trebuie facut pentru a neutraliza efectele nocive ale manipularii.

 

 

Col.prof.univ.dr. Teodor Frunzeti

Anunțuri

Si parerea ta conteaza...curaj !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s