Profesionalizarea armatei – cerinta a eficientei actiunii militare



Revolutia tehnico-stiintifica contemporana, prin remarcabilele si realizari, a propus si produce mutatii importante atat în actiunea umanacat si în actiunea militara ca tip specific al acesteia (de actiune umana). Descoperirile si realizarile în domeniul informaticii, microelectronicii, mecanicii, psihologiei, ciberneticii au generat noi tipuri de unelte de muncasi de relatii interpersonale si sociale.

Utilizarea mijloacelor de productie presupune o înaltaspecializare iar la nivelul conducerii o pregatire multidisciplinara.

Toate aceste schimbari petrecute în ansamblul vietii sociale induc, în domeniul militar, transformari de esentace vizeazaatat conducerea cat si întrebuintarea mijloacelor de lupta.

Actiunea militara, ca particularizare a actiunii umane, este conditionatade multiple determinari socio-umane si naturale rezultate din variabilele care alcatuiesc viata omeneascaîn ansamblul cat si din diverse procese ce se deruleazaîn natura. Acest ansamblu de determinari socio-naturale este alcatuit din douacategorii de factori (obiectivi si subiectivi). Din randul factorilor obiectivi fac parte: situatiile, mijloacele, obiectul actiunilor de lupta, timpul desfasurarii actiunilor de lupta. Din randul factorilor subiectivi mentionam pregatirea si competenta agentilor militari, nivelul de constiinta, capacitatea organizatoricasi de conducere.

Esenta actiunii militare este datade unitatea dintre scopul politic violent, mijlocul de luptadistructiv si prezenta inamicului.

Daca actiunea umana, prin procesul de munca, se caracterizeazaprin distrugere si reconstructie dupaun anumit model, actiunea militara, prin lupta armata, nu vizeazadecat aspectul distructiv, cel de reconstructie fiind energic negat. Desi elementele componente (agentul, scopul, obiectul, mijlocul, situatia si rezultatul) sunt aceleasi, caracteristicile enuntate fac din actiunea militaraun tip aparte de actiune umana.

Pentru a exprima necesitatea profesionalizarii armatei, ca deziderat al noilor transformari produse de revolutia tehnico-stiintifica, se impune saanalizam determinarile cauzale ale noilor mijloace de luptaasupra fizionomiei razboiului modern.

Tehnica de lupta, armamentul individual si mijloacele tehnice de conducere si luarea deciziei folosite în razboiul modern sunt caracterizate de: înaltaprecizie si fiabilitate în functionare, randament maxim, usurintaîn manipulare, miniaturizare, mobilitate si complementaritate, posibilitati distructive mult marite.

Deci mijlocul prin care se realizeazaactiunea militara, cel care se interpune între agentul (militarul) si obiectivul (inamicul si tehnica sa de lupta) are posibilitatea de a realiza scopul actiunii (misiunile, obiectivele, scopul politic) la parametrii de înaltaperformanta.

Privitadin perspectiva rationalitatii, deducem cadacaacest enunt este adevarat si anume ca mijloacele de purtare a razboiului sunt ultraperformante, atunci pentru a realiza scopul în conditii de eficienta, trebuie samodificam performantele agentului si anume ale luptatorului.

Trebuie saprecizez caprin eficienta actiunii militare înteleg o raportare a efectului planificat (scopul) la efectul realizat (rezultatul, gradul de îndeplinire a misiunii), cu eforturi minime.

Actiunea este eficientadacaefectul, depaseste valoric efortul depus.

Concluzia care se desprinde din acest rationament logic deductiv este ca profesionalizarea armatei este o cerintaa eficientei actiunii militare în conditiile utilizarii pe campul de luptaarmamentelor si tehnicii de luptaultraperformante.

Agentul, ca principal element în actiunile militare, are rolul determinant în modificarea parametrilor de stare ai luptei armate, fiind necesararealizarea concordantei dintre caracteristicile tehnice ale armamentului si posibilitatile acestuia. Deci putem defini profesionalizarea armatei ca fiind activitatea prin care personalul militar este adus la un nivel de potentaintelectualasi actionalasa-i permitautilizarea în conditii de eficientaa mijloacelor armate.

Prin profesionalizare nu trebuie saîntelegem numai înlocuirea formei de asigurare a efectivelor prin conspiratie cu cea pe baza de voluntariat, ci o activitate complexacare implicaatat modificari de forma(schimbarea formei de recrutare a efectivelor) cat si de esenta(realizarea compatibilitatii dintre agent al actiunii si mijlocul de lupta).

Actiunea militaraîn conceptia specialistilor militari romani este structurataîn trei tipuri si anume: în lupta armata, actiuni militare nonviolente si actiuni militare asociate celor doua.

Raportat la actiune, agentul se poate gasi în urmatoarele situatii: sastabileascaalgoritmul actiunii în calitate de agent decizor, safie implicat într-o actiune farasafi participat la elaborarea algoritmului acestuia dar pe deplin constient si responsabil de locul si rolul pe care îl are în cadrul actiunii, safacaparte dintr-o „schemaactionala” farasaaibape deplin constiinta participarii la actiune.

Analizand situatiile prezentate anterior putem desprinde urmatoarele directive spre care sase orienteze profesionalizarea armatei:

  • profesionalizarea agentilor decizori (comandantilor);
  • profesionalizarea agentilor educogeni (instructorilor);
  • profesionalizarea agentilor executanti, manuitori si tehnicii de luptasi armamentului.

Agentii decizori sunt militari de cariera, ofiteri activi, profesionalizarea presupunand pentru acestia ridicarea nivelului de competentaastfel încat hotararile lor safie concordante cu potentialul de luptaal fortelor si mijloacelor subordonate.

Acestia trebuie sacunoascaposibilitatile tehnico-tactice si starea de operativitate a armamentelor, nivelul de pregatire al instructorilor si executantilor, situatiile favorabile si nefavorabile desfasurarii actiunilor, metodelor si procedeelor optime de utilizare a fortelor si mijloacelor si saproiecteze imaginativ, corect, rezultatul actiunii.

Trebuie samentionez caproiectarea gresitaa rezultatului actiunii constituie criteriul esential în baza caruia putem afirma caun agent decizor (comandant) nu este profesionist, iar prin negarea celor afirmate rezultacaprin profesionalizarea comandantilor se urmareste în final dezvoltarea capacitatilor rationale, logico-deductive, necesare proiectarii rezultatului actiunii si în gestionarea activitatilor desfasurate pentru obtinerea rezultatului planificat.

Agentii educogeni sunt reprezentati atat de militarii de cariera, ofiteri si subofiteri, cat si de militari cu grade mici, gradati, recruti prin conscriptie sau pe bazade voluntariat si anume militarii angajati pe bazade contract.

Sarcina principalaa acestora de a forma deprinderile si priceperile necesare agentilor executanti în întrebuintarea corecta, la parametrii planificati a armamentului si tehnicii de luptasi de a asigura conditiile optime dezvoltarii calitatilor vointei (puterea si stabilitatea) despre care Clausewitz afirma: „Dacavrem sa-l înfrangem pe adversar trebuie sane potrivim efortul dupacapacitatea lui de rezistenta; aceasta se exprimaprintr-un produs ai carui factori sunt inseparabili: marimea mijloacelor disponibile si puterea vointei”.

Profesionalizarea agentilor educogeni si psihopedagogica:

  • ridicarea nivelului de pregatire profesionalasi psihopedagogica;
  • asigurarea continuitatii actiunii educationale si dezvoltarea experientei prin mentinerea în aceeasi functie a subofiterilor instructori, încadrarea functiilor de comandanti de grupe cu militari angajati pe bazade contract.

Profesionalizarea agentilor executanti, manuitori ai tehnicii de luptasi armamentului, este o necesitate rezultatadin schimbarile sociale actuale si din fizionomia nouaa razboiului modern.

Categoriile de forte armate si-au sporit capacitatea de reactie, mijloacele de luptasunt supertehnicizate, tehnica de calcul faciliteazaconducerea automatizataa trupelor, spatiul si timpul în actiunea militaracapatanoi valente, durata razboiului a scazut, intensitatea actiunilor a crescut mult, societatea civilacontroleazape deplin organismul militar si pretinde acestuia moduri de actiune coerente si eficiente, iatacateva din argumentele profesionalizarii armatei si logic a agentilor executanti.

Dar savedem ce presupune si cum trebuie înteleasaprofesionalizarea agentilor executanti, a luptatorilor razboiului celui de-al treilea val.

Profesionalizarea luptatorilor o înteleg ca pa o actiune prin care din membrii unei societati alesi si pregatiti saprofeseze meseria armelor acei cetateni care detin calitati intelectuale si fizice adecvate cerintei de îndeplinirea eficientaa complexelor activitatii militare.

Selectia practicantilor meseriei armelor trebuie facutaîn baza unor socioprofesiograme, actualizate permanent în functie de schimbarile produse în organizarea si înzestrarea armatelor si în modul de ducere a actiunilor militare. Importantaeste si obtinerea liber consfintitaa cetateanului pentru profesia de militar, deoarece asiguramotivatia actiunii, care la randul ei constituie baza asigurarii stabilitatii si puterii vointei atat de necesaraîn realizarea scopurilor planificate. Luptatorii astfel recrutati vor fi pregatiti mai bine decat cei obligati sasatisfacastagiul militar si implicit rezultatele obtinute cu acestia vor corespunde criteriile de eficienta.

Procesul prin care un agent (decizor, educogen sau executant) devine profesionist este pregatirea pentru lupta.

Pregatirea pentru luptaurmareste saformeze agentului executant (luptatorului) calitatile si competentele necesare în manuirea mijlocului (armamentului) în functie de situatia de lupta, astfel încat obiectul (adversarul si tehnica sa de lupta) sa-si piardacapacitatile actionale, iar rezultatul obtinut safie favorabil, în acord deplin cu scorul.

De asemenea în proiectarea eficientaa pregatirii pentru luptaa luptatorului trebuie avutaîn vedere relatia dintre actiunea militarasi timpul îndeplinirii acesteia. Pentru razboiul modern încadrarea în timpul fixat pentru îndeplinirea misiunii reprezintacheia succesului. Existaun timp optim, iar dacamisiunea este îndeplinitaîn limitele lui, eficienta actiunii este influentataîn mod substantial. Iatadeci caluptatorul devine profesionist daca:

  • manuieste corect mijlocul de lupta;
  • adoptasolutii viabile în rezolvarea situatiilor campului de lupta;
  • loveste acele obiective care pun adversarul în incapacitate functionala;
  • îsi încadreazaactiunea în timp optim;

În concluzie, profesionalizarea armatei este un proces complex care poate fi abordat din mai multe perspective:

  • ca cerintaa eficientei actiunii militare;
  • ca forma de asigurare a efectivelor si în mod deosebit a agentilor executanti (luptatorilor);
  • ca rezultat al schimbarilor produse în societate de revolutia tehnico-stiintifica;
  • ca urmare a schimbarii motivelor pentru care o armatatrebuie saintervinasi aparitia unor motive noi (mentinerea pacii, impunerea pacii, actiuni umanitare etc.).

Consider caîntre profesionalizarea armatei, înzestrarea cu tehnicade luptasi crearea unor structuri organizationale viabile trebuie saexiste o concordantadeplinafarade care actiunea militaranu poate fi eficienta.

 

 

 

Mr.drd. Laurentiu Grigore

Mr.drd. Ionel Barbulescu

Anunțuri

Si parerea ta conteaza...curaj !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s