ISTORIA NEŞTIUTĂ. Un grup de sportivi de la “U” plănuia în 1956 să li se alăture partizanilor din Făgăraş


CLUJ.

În anii ’50, mai mulţi sportivi de performanţă ai Asociaţiei Ştiinţa (fosta denumire a clubului Universitatea Cluj) au fost anchetaţi de Securitate pentru că făceau parte dintr-un grup de rezistenţă anticomunistă. Numele şi fişelor lor de arestare au fost descoperite recent de un cercetător clujean în Arhivele CNSAS. Securitatea vedea în Ştiinţa un “cuib” de luptători şi, în consecinţă, instituise o strictă supraveghere.

În dosarele de urmărire din Arhivele CNSAS, “Ştiinţa” apare subliniată cu roşu, dovadă a interesului operativ  pe care îl reprezenta. OradeCluj.ro vă prezintă, în premieră, date şi fotografii ale sportivilor clujeni arestaţi în 1956 pentru că plănuiau să fugă în munţi şi să lupte cu arma în mână împotriva comunismului.

*  de-Bianca Felseghi-*

Între 1950 şi 1967, clubul Universitatea s-a numit “Ştiinţa”. În acele timpuri marcate de o violenţă extremă, de arestări şi procese înscenate, de torturi şi anchete inumane în închisorile politice, regimul comunist considera centrele universitare ca principale “pepiniere” pentru “duşmani de clasă”, pentru că în facultăţi se mai putea cultiva libertatea de gândire. În 1956, anul revoluţiei maghiare, clubul sportiv Universitatea Cluj se afla sub strictă observaţie. Securiştii căutau “cuibul” care ameninţa să se revolte.

Cercetări recente ale istoricului Alin Mureşan, de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), arată că în loturile de rugby şi de atletism de la Ştiinţa se coagulase un grup de rezistenţă condus de profesorul Raul Volcinschi, cadru didactic la Facultatea de Drept şi membru în conducerea clubului.

Doi dintre cei mai buni atleţi clujeni, Ovidiu Hagea – campion naţional la sărituri în apă şi Ştefan “Puiu” Bălan – campion naţional de juniori la atletism, aveau să fie condamnaţi în acelaşi an ca membri în grupul lui Volcinschi. Împreună cu ei se aflau şi alţi studenţi clujeni, majoritatea din echipa de rugby a lui “U”. Ce îşi propuseseră ei să facă? Potrivit documentelor şi unor mărturii înregistrate ale lui Volcinschi, grupul de profesori şi studenţi clujeni, aleşi pe sprânceană dintre atleţii de performanţă capabili de mari eforturi fizice, se pregătea să plece în Munţii Făgăraşului şi să îi sprijine pe partizani în lupta cu trupele de Securitate.

Cine făcea parte din grup?

Atletul Puiu Bălan, care era din Teiuş-Alba, îl cunoscuse pe Raul Volcinschi în 1953, într-o tabără-cantonament de la Păltiniş. Ca să-i testeze caracterul, Volcinschi s-a prefăcut că ar vrea să-l racoleze ca informator al Securităţii, însă Bălan a refuzat să-şi toarne colegii de antrenament. Aşa au ajuns să se împrietenească.

Din aceeaşi “gaşcă” de amici făceau parte Ovidiu Hagea, atletul Grigore Cojocaru, rugbistul Ioan Iuga, care era şi asistent universitar la Facultatea de Drept, Ioan Albu – student în anul IV la Medicină, Nicolae Petrescu – funcţionar de bancă şi Cornel Ursu – directorul unui liceu din Făgăraş.

Dosarul de anchetă pe numele lui Volcinschi şi al “altor opt” se află acum la CNSAS. Istoricul Alin Mureşan lucrează la biografia lui Raul Volcinschi (care a murit la începutul acestui an), una dintre cele mai impresionante personalităţi ale rezistenţei anticomuniste din România. Printre faptele sale de un curaj uimitor se numără o evadare din sediul Securităţii clujene şi participarea la complotul din 1983 care urmărea asasinarea lui Nicolae Ceauşescu.

Potrivit lui Alin Mureşan, în rechizitoriul întocmit de Securitate se spune că Volcinschi recrutase circa 20 de tineri, mai ales studenţi, care urmau să primească diferite misiuni, majoritatea în zona Făgăraşului:

1) să ia legătura cu grupurile armate, pentru a le sprijini cu medicamente şi cu îngrijirea răniţilor, dar şi pentru a fuziona cu ele “la momentul potrivit”;

2) să recruteze “elemente” care locuiau la poalele munţilor, pentru sprijin la nevoie;

3) să găsească gazde în zona Făgăraşului;

4) să procure arme şi muniţii;

5) să procure hărţi amănunţite ale zonei Făgăraş, pentru orientare;

6) să procure schiţele închisorii Făgăraş, ca să poată lansa un atac pentru eliberarea deţinuţilor.

“Volcinschi ne apăra tot timpul”

Cu alte cuvinte, studenţii-sportivi de la “U” se pregăteau să li se alăture partizanilor din Făgăraş, pentru a purta un război total inegal împotriva regimului care acaparase puterea după cel de-al doilea război mondial.

“Rugbiştii au fost cei mai persecutaţi de Securitate. Raul Volcinschi, care era preşedinte la Ştiinţa, ne apăra tot timpul”, îşi aminteşte fostul antrenor al echipei de rugby din anii ’50, Nicolae “Bobo” Lucaciu, care trăieşte la Cluj.

De asemenea, legendarul partizan Ioan Gavrilă Ogoranu povesteşte, în memoriile sale, despre echipa de la Cluj. În cartea “Brazii se frâng dar nu se-ndoiesc”, Ogoranu citează mărturia lui Cornel Ursu: “La procesul lui Iulian Breazu (partizan din Muntele Mare – n.r.) din Teiuş, ne-au dus martori pe Volcinschi, Puiu Bălan, Hagea şi pe mine (Ursu – n.r.). Ne-au ţinut vreo 3-5 luni la Cluj. Atunci am văzut-o prima dată pe mama de când m-au arestat, după 6 ani. Era foarte schimbată, era să nu o cunosc, după zâmbet am realizat că este mama”.

Membrii grupului se ştiau din 1954 şi se pare că Volcinschi ar fi intervenit pentru fiecare, să fie admis sau transferat la facultate. Aşa se face că Bălan şi Hagea erau studenţi la mineralogie şi geologie. Întâlnirile lor aveau loc de multe ori în intimitatea casei lui Bălan, la Teiuş. Volcinschi rămânea uneori peste noapte şi motiva că ar aştepta o legătură de tren, Teiuşul fiind un important nod feroviar.

Grupul de sportivi anticomunişti de la Ştiinţa a fost deconspirat, cel mai probabil, de unul dintre membri. Suspiciunile supravieţuitorilor care şi-au văzut dosarele de urmărire se îndreaptă spre Matei Bucurenciu din Cârţişoara, student şi el la Universitatea din Cluj.

Fişele de intrare în penitenciar

Puiu Bălan a fost condamnat la 12 ani de închisoare, fiind încadrat la categoria contrarevoluţionar” în baza “celebrului” articol 209 din Codul Penal comunist: uneltire împotriva ordinii sociale. El  fost închis la Gherla, Salcia, Periprava, Giurgeni, Văcăreşti, Giurgiu, Jilava şi Ostrov. A fost eliberat în 1964.

Tot “contrarevoluţionar”, Hagea a primit şi el 12 ani de închisoare pentru uneltire. A trecut prin nouă închisori din România, printre care şi pe la Aiud, în 1962. În dreptul părinţilor săi se menţionează c-ar fi fost “mic burghezi”, fiind farmacişti de profesie.

Raul Volcinschi a fost condamnat la 25 de ani de temniţă grea. Nu a mai avut dreptul să profeseze după eliberare. În 1983 a făcut parte dintr-un alt grup de “conspiratori”, majoritatea universitari din Cluj şi Bucureşti, care plănuiau să-l asasineze pe Nicolae Ceauşescu. Profesorul Raul Volcinschi a murit în ianuarie 2011, în urma unui atac cerebral.

CLUJ. Prima echipă de rugby a clubului Ştiinţa Cluj, cea din 1950, era formată din studenţi exmatriculaţi pe motiv că nu aveau “origine sănătoasă”. Faptul este relatat de Nicolae “Bobo” Lucaciu, antrenorul de atunci al echipei, azi în vârstă de 80 de ani.

Aşa s-ar explica de ce rugbiştii de la Ştiinţa (fosta denumire a clubului Universitatea) au format majoritatea în grupul anticomunist strâns de profesorul Raul Volcinschi în 1956 (despre care am scris aici): proveniţi din familii “burgheze”, având părinţi arestaţi sau deportaţi, pasionaţi de sport şi capabili de efort, rugbiştii clujeni erau gata să se răzbune pe regim alături de partizanii din munţi.

“Echipa de rugby a fost înfiinţată în anii ’50. Era considerat un sport de domni, nu se practica pe scară largă. Aşa că, atunci când s-au făcut echipele de rugby, numai cei care proveneau din familii fără origine sănătoasă cunoşteau jocul. Ulterior, în 1952, mulţi dintre noi am fost exmatriculaţi din Universitate, tocmai din acest motiv. Tatăl meu fusese comisar de poliţie, era închis. Părinţii lui Cornel Igna, zis Şeriful, tot rugbist, erau amândoi arestaţi, iar un alt coechipier era în aceeaşi situaţie”, îşi aminteşte Nicolae Lucaciu, pe care cunoscătorii sportului clujean îl cunosc după numele şui de Bobo, pentru că era foarte glumeţ.

Lucaciu a jucat în prima echipă de rugby de la Cluj, iar în 1957 a devenit antrenorul ei. Era prieten la cataramă cu Ion Iuga, zis Durere, tot rugbist, care avea să fie condamnat în dosarul “Ştiinţa” alături de atleţii Ovidiu Hagea şi Ştefan Bălan şi de profesorul Raul Volcinschi de la Facultatea de Drept (aşa cum am arătat înarticolul din 18 octombrie).

“Cu Iuga ne-am cunoscut într-un cantonament în 1951. Nu avea cu cine să joace şah. Înainte să intre în echipă, el era campion de box şi campion zonal la şah. Ne-am împrietenit. Mi-a spus <Mă, să facem şi noi ceva cu comuniştii ăştia>. Munţii erau încă plini de partizani. Mi-a mărturisit că sunt un grup şi mi-a spus despre profesorul Volcinschi”, rememorează Nicolae Lucaciu.

Puşti, pistoale, grenade, dinamită

“Sunteţi prea mulţi, nu mă bag”, a decis Bobo Lucaciu când s-a pus problema de a se alătura grupului anticomunist de la Ştiinţa care plănuia să plece în Făgăraş. El mărturiseşte acum că se temea că între membrii grupului s-ar afla turnători. A hotărât însă să-i sprijine pe curajoşii lui colegi, făcându-le rost de arme.

Povestea sportivilor-luptători de la “U” capătă de aici un fir cinematografic: în primăvara lui 1952, Lucaciu îl duce pe Ion Iuga-Durere la Petroşani, unde copilărise, şi îi arată un adăpost antiaerian părăsit de ruşi, în care se aflau 20 de puşti, pistoale, pistoale automate şi muniţie. “Dacă astea dispar, eu nu vreau să aflu”, i-ar fi spus Lucaciu lui Iuga. Momentul e consemnat şi într-o carte de memorii pe care antrenorul octogenar intenţionează să o publice în viitorul apropiat.

Fost student la Chimie, Lucaciu ar fi continuat să-i aprovizioneze pe “conspiratorii” lui Volcinschi cu grenade improvizate, făcute din substanţe pe care le sustrăgea din laboratorul Facultăţii. Bătrânul rugbist spune că 49 de asemenea proiectile au fost ascunse sub podul din grădina japoneză a Grădinii Botanice. În timp ce făcea stagiul militar, el a sustras dinamită din depozit şi a pus-o fără ezitare la dispoziţia colegilor săi de echipă, care continuau să aştepte momentul potrivit pentru a li se alătura partizanilor din Făgăraş.

Aşa cum am arătat în primul episod al acestei istorii, povestea curajoşilor sportivi de la Ştiinţa s-a terminat brusc, în urma unui denunţ, iar întreaga echipă a intrat sub lupa Securităţii. Prin sentinţa penală a Tribunalului Militar Cluj din 18 mai 1957, toţi cei nouă membri identificaţi aveau să fie condamnaţi la pedepse între 7 şi 25 de ani de închisoare, în regim de muncă silnică şi temniţă grea. Ion Iuga, prietenul lui Bobo Lucaciu, a primit 16 ani.

____________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________

Si parerea ta conteaza...curaj !

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s