Mere legate în copaci. Sau cum vede comunismul, la 22 de ani, şefa promoţiei 2011 a Facultăţii de Istorie.


CLUJ. Sorana Chiper are 22 de ani, cât anii noştri de libertate. Şefă de promoţie, în 2011, a Facultăţii de Istorie din Cluj, ea nu are amintiri directe despre Ceauşescu, Securitate sau revoluţie. OradeCluj.ro a vrut să afle cum se vede, prin ochii Soranei şi ai generaţiei sale, “Epoca de Aur”, dar şi noua modă “stângistă” din rândul tinerilor.

În 21 decembrie 1989, câţiva tineri boemi, dar mai ales sute de muncitori şi trecători ocazionali au stat la Cluj în faţa gloanţelor. Şi-au dezgolit piepturile în gesturi romantice, precum Gavrilă Ladiu, a cărui imagine a făcut înconjurul lumii. Unii au murit împuşcaţi, alţii uitaţi de lume sau înecaţi în birocraţia unor procese interminabile cu cei care primiseră ordine să-i omoare. Pentru cei născuţi atunci, în 1989, acele evenimente sunt mai mult un film de acţiune decât o realitate palpabilă.

Sorana s-a născut în octombrie 1989 la Râmnicu Vâlcea. Asociază comunismul cu… merele prinse în copaci şi spune că, dacă ar fi trăit atunci, ar fi avut mai mult timp pentru lectură, din lipsă de alte variante.

“Nu am discutat cu părinţii mei despre aşteptările lor înainte de decembrie ’89, însă am vorbit despre momentul revoluţiei şi despre certitudinea pe care au avut-o, că regimul urma să se schimbe. Locuiesc într-un oraş mic, iar mişcările anticomuniste, cel puţin în mediul de viaţă al familiei mele, nu erau pronunţate. Dar, într-un fel, se aşteptau să se întâmple ceva, datorită contextului internaţional, Cehia, Polonia, plus momentul Braşov 1987″, spune Sorana, care face un Masterat în managementul relaţiilor internaţionale şi politicilor europene, la Facultatea de Istorie şi Filosofie a UBB.

Într-un exerciţiu de imaginaţie, am întrebat-o pe Sorana ce crede că i-ar fi lipsit, în comunism. “Stau să mă gândesc care ar fi putut fi avantajele vieţii în perioada comunistă… şi singurul care îmi trece prin minte ar fi timpul pe care l-aş fi putut acorda lecturii. Asta pentru că multe alte opţiuni de petrecere a timpului liber nu erau. Şi cred că mi-ar mai fi lipsit ceva: competitivitatea din sistemul universitar. Nu sunt adepta învăţământului elitist, însă nici a sistemului educaţional actual, în care s-a vehiculat chiar şi posibilitatea înscrierii la facultate pentru cei care nu şi-au luat Bac-ul”, a răspuns ea.

În privinţa diferenţelor pe care le simte între generaţia sa şi cea a “decreţeilor”, care aveau în jur de 20 de ani la revoluţie, Sorana spune că aceştia din urmă sunt “rezistenţi la schimbare“.

“Desigur, libertatea de expresie şi accesul la informaţie şi-au pus amprenta asupra generaţiei noastre. Cu toate acestea, este greu să compar deschiderea unui tânăr de 20 de ani cu experienţa de viaţă şi maturitatea celor care au trăit 20 de ani în comunism. Eu nu văd nişte blocaje datorate comunismului, ci mai mult un comportament firesc care are cauze multiple, background educaţional, cultural. Putem vorbi de o atitudine conservatoare, de o oarecare reticenţă la anumite schimbări, sila de nou, însă, pe lângă comunism, contribuie şi factorii pe care i-am enumerat”, crede Sorana.

Sorana Chiper nu a cunoscut pe nimeni care să fi suferit condamnări politice şi nu ştie poveşti din această zonă a memoriei colective care să o fi impresionat: “În general, lecturile mele s-au concentrat pe relaţiile internaţionale. Sunt multe chestiuni, de la picanteriile diplomatice din triunghiul sino-americano-român, la opresiunea împotriva elitelor politice care nu au îmbrăţişat comunismul, până şi poveştile cu legatul merelor în pomi pentru a genera recolte bogate, atunci când cuplul prezidenţial se afla în deplasare”.

Moda hipsterilor şi a activiştilor eco sau sociali, de la vestimentaţie la concepţii, este pusă de Sorana pe seama globalizării şi a revenirii unor idei hippie din anii ’60. “Eu văd activismul ca o exprimare a libertăţii de opinie. O reacţie a tinerilor la criza financiară, cum sunt mişcările Occupy. Cred că este o posibilitate şi faptul că cei din generaţia mea nu au trecut prin experienţa totalitară, la fel cum este posibil ca mulţi să adopte acest stil de viaţă doar pentru că este cool”.

Pentru cei care se mai întreabă ce s-a întâmplat la revoluţie, tânăra de 22 de ani are un răspuns ca la carte: “Câte puţin din toate a fost. Pentru cei care au ieşit în stradă, cateogoric a fost revoluţie. Pentru serviciile secrete a fost îndeplinirea unui ordin impus de celelalte servicii secrete…, iar pentru Iliescu, s-a întâmplat ceea ce s-ar fi întâmplat şi cu, şi fără revoluţie: este cunoscut că el era cel care i-ar fi urmat lui Ceauşescu”.

*

de Bianca Felseghi

Si parerea ta conteaza...curaj !

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s