Stenograma sedintei de audiere din 14 decembrie 1994


Extrase din stenograma şedinţei de audiere din 14 decembrie 1994. Comisia parlamentară era formată din: Valentin Corneliu Gabrielescu, Sergiu Nicolaescu, Ionel Aichimoaie, Victor Apostolache, Hosszu Zoltan, Ioan Constantin Pop, Gheorghe Răboacă, Şerban Săndulescu.

Filip Teodorescu: În toamna anului 1989 am condus controlul de fond al muncii de securitate, deci pe toate liniile de muncă, nu numai contraspionaj, la Timişoara. Eu faceam parte dintr-un comandament, reprezentăm deci contraspionajul, în care analizăm săptămânal informaţiile cu privire la acţiuni din exterior spre ţară, vizând ce? Înlocuirea regimului. Că asta era la ordinea zilei. Şi existau suficiente informaţii în acest domeniu. Nu era nici un secret asta. La Timişoara existau cele mai puţine indicii ca s-ar putea întâmpla ceva. 17 decembrie 1989 a fost ziua cea mai fierbinte la Timişoara.

Eu am ieşit pe stradă în jurul orei 9:00 şi am mai ieşit spre prânz, după ce a fost primul val când au atacat sediul Comitetului judeţean şi îl făcusera zob, îi dăduseră şi foc. Pe la ora două cred ca a fost ultima mea ieşire în oraş. De fapt, acela a fost momentul şi motivul care au determinat scoaterea tancurilor şi blindatelor pe stradă şi intervenţia cu ele împotriva celor care devastau. După-amiaza au început să se audă împuşcăturile, a fost deci în jurul orei 17:00, când era deja întuneric. În toata seara de duminică, de 17 decembrie, a fost efectiv stare de război. Împuşcături! Rafale continue, de toate… Manifestanţii aveau ciomege, pietre, lanţuri, bile şi au avut şi arme. Primii doi răniţi prin împuşcare, deci în jurul orei 15:00, duminică, 17 decembrie, au fost doi militari în termen.

În 18 decembrie au mai fost acţiuni sporadice. Oricum, oraşul era controlat de armată. Iar din 19 decembrie începe ceea ce trebuia să fie de la început. Adică, oamenii care n-aveau nici să spargă, nici să omoare pe cineva! Imediat, în 20 decembrie, când deja era în Piaţa Operei şi a ocupat toate astea, deci nu mai era nici o chestiune, deci sub balconul Operei şi pe scările de la Comitetul Judeţean erau civili înarmaţi. De unde aveau arme? Şi nimeni nu i-a intrebat de sănătate. În 19, 20 şi în continuare ei s-au numit revoluţionari sau revoltaţi. Iar după 22 sau începând cu 22 decembrie după-masă au fost victime, nu eroi! În 22 decembrie, la oră la care eu vă spun, ne găseam într-un gol de putere total! Trupele de securitate nu mai erau. Trecuseră în subordinea armatei. Până în 22 nu a fost nici o poveşte de terorişti, decât începând cu 22 decembrie seara.

Atunci, tot pe linia armatei, noi eram deja reţinuţi la garnizoana Timişoara, iar cei din eşaloanele superioare au spus: „Domnule, gata, vin la ora 18:00 teroriştii!”. Deci au lansat chestiunea asta cu teroriştii şi, imediat, seara – că încă nu ne bagaseră la carceră – eram în camera ofiţerului de serviciu, unde era un televizor mic şi auzeam ce se întâmpla la Bucureşti. A început deja de seara să se lanseze: securiştii-teroriştii! Deci, cine a lansat? De aici a pornit, din Bucureşti! Toata aceasta poveşte! Până atunci nimeni nu zicea nimic. N-avea nimeni nimic cu securitatea! Cred ca a fost un concurs de interese. A fost lansată o idee în scop diversionist. Este clar ca a fost şi mâna străina la mijloc, nu am nici un dubiu. Toată lumea – se ştie, e fapt dovedit – Brucan cu cine avea legaturi. Deci, el a lucrat pentru o putere străină. Pentru două, de fapt. Dacă nu, chiar trei, nu? Şi unul era asta, şi alţii ca el.

Erau destui, dar erau în poziţii oficiale, nu ca Brucan, care era dat la o parte de mult, nu? Şi el voia să se răzbune. Sub orice formă! În primul rând s-a răzbunat pe generalul Vlad, din motive pur personale, nu că îl credea pe generalul Vlad ca a facut şi a dres! A vrut să se răzbune pe el! Şi a făcut-o! Şi a reuşit! Şi pe toţi ceilalţi i-a îmbrobodit! Eu credIon Iliescu a fost dezinformat şi s-a lăsat dus de val de ceilalţi din jur, care erau mult mai experimentaţi în dedesubturi şi erau şi instruiţi. După lansarea la televiziune a lozincii „teroriştii-securiştii” au început arestările! Relaţiile dintre armată şi securitate nu erau dintre cele mai bune. Eu eram printre puţinele cadre de conducere care participam la bilanturile anuale ale Direcţiei a IV-a de contrainformaţii militare, din ordinul generalului Vlad. Pe alţii nu-i acceptau.

Sergiu Nicolaescu: Cine avea interes ca în România să fie război între securitate şi armata?

Filip Teodorescu: Sunt două concursuri de interese: cei care se simţeau vinovaţi şi cei care voiau efectiv să dispară aceasta instituţie şi ceilalţi, pentru ca şi ăia voiau să dispară, pentru că multe necazuri le-am făcut. Cum să laşi o ţara fără un aparat informativ şi contrainformativ? Asta este extraordinar ce au reuşit! Au reuşit extraordinar, ca ne-au lăsat la pământ! Câinele e legat, nu mai mişca! Mişcam noi! Umblam pe unde vrem! Şi au umblat şi umbla!

Valentin Gabrielescu: Care era grupul ăla din televiziune care era suspectat de dvs.?

Filip Teodorescu: Unul din grup era Brateş. Era suspectat pentru că lucra pentru o putere străină. Era pregătit să facă ce a facut. Numai că de aici nu mai aveţi ce află de la mine, că n-am ce. Vă spun ca să nu ne pierdem. Dar vă mai dau un capăt cu ce s-a întâmplat la Televiziune. Deci, după ce am ieşit, am discutat cu fostul comandant al escadrilei de aviaţie a Departamentului Securitaţii Statului. Deci, aveau cinci elicoptere din care numai două-trei puteau să se ridice de la sol. Atunci, în decembrie, m-a chemat generalul Rus ca să ridic elicopterele în aer! Asta şi-a dat seama că face o mare tâmpenie dacă le ridica, atunci când vorbeau ca vin teroriştii. De ce voia să le ridice? Ca să le doboare, că sunt terorişti!

Serban Sandulescu: Cine voia, Rus?

Filip Teodorescu: Păi, cine? Şi asta a refuzat categoric! „Te împuşc! Te arestez!” „Arestaţi-mă! Împuscaţi-mă! Eu nu dau ordine să ridice aceste elicoptere în aer!” Şi-i mai punea, dacă au însemne pe ele, să leşstearga!

Sergiu Nicolaescu: Asta a fost dispoziţia data pe 22, da!

Filip Teodorescu: Păi? Vedeţi? Şi atunci unde căutam teroriştii şi de ce-i căutam? Unde sunt?

Filip Teodorescu: Sigur că au fost avansaţi! Pentru nişte servicii! Nu spun pentru merite! E o nuanţă diferită! I-au mai avansat pe unii să tacă! Pe alţii nu numai ca i-au avansat în grade, dar şi în funcţii! Foarte mulţi au fost luaţi atunci – fie ca erau tanchişti sau tunari – şi pusi cadre de conducere în Serviciul Român de Informaţii, când s-a creat atunci. S-au băgat peste tot. Au fost băgaţi ca recompensă. La Timişoara au fost numiţi cei care sunt nominalizaţi ca au comandat nu ştiu ce, acolo unde s-a tras şi unde s-a murit. Şi aici în Bucureşti, slava Domnului! Luaţi-l pe Carp! Din maior a devenit general maior! De ce? A comandat tancurile care au acţionat acolo, în Piaţa Universităţii, nu? Deci, asta e un merit! Şi l-a făcut ce l-a făcut – adjunct de ministru şi nu ştiu ce!

Cât despre teroriştii, e clar ca a existat acest interes pentru diversiune şi ca s-a potrivit şi a fost şi mai bine: securişti-teroriştii, a fost nemaipomenit! Au existat teroriştii în partea iniţială, deci de declanşare, cel puţin la Timişoara, şi banuiesc ca au fost şi prin alte parţi. Pe urma a fost preluată ideea şi adaptata la nişte interese de moment, ca diversiune. Şi a fost! Poveştea ăia cu combinezoane negre şi nu ştiu ce, şi care nu erau în dotarea securitaţii sub nici o forma. Şi chiar dacă erau. Cine a avut ideea sa-i îmbrace în combinezoane negre a fost o idee năstruşnică! Deci, astia au actionat, si-au facut datoria, au declanşat, au pus focul, au plecat. S-au dus în altă parte. Acum trebuia vâlvătaia împinsa peşte tot. Şi a fost! Nu-i nici o întâmplare – chiar dacă n-am fost aici – ceea ce s-a întâmplat aici, în piaţa asta, cu mitingul ala nefericit! O inspiraţie tâmpita! Să faci un asemenea miting? Dar poate ca a fost spre bine. Dar putea să se produca schimbarea şi fără acesta.

Serban Sandulescu: În legatură cu aceşti teroriştii care au fost în ţară: se pare că a fost o armată, fiindcă din datele care există au fost vreo 40.000 de ruşi în plus, în decembrie 1989, faţă de anii precedenţi.

Filip Teodorescu: Aşa se pare.

Şerban Săndulescu: Ei veniseră evident cu o anumită misiune. O asemenea armată cum poate fi comandată? Când ei erau cu maşini? Trebuia să aibă legatură radio? E posibil să fi fost şi securitatea să nu fi ştiut?

Filip Teodorescu: Astea sunt misiuni de comando. Ăştia acţioneaza în grupuri mici, nu cu o armată, plecăm cu frontul şi ne ducem toţi la gramadă Fiecare işi are misiunea lui pe o zona de. Deci nu este nevoie de o coordonare generală, pentru ca el ştie când a plecat, ştie precis ce are de facut. Şi astia au fost. Şi nu erau toţi numai cu misiuni, erau şi turişti. Eu sunt convins ca nici jumatate nu erau cu sarcini între ei. De unde dracu’ să trimită aşa de mulţi? Or fi ei mulţi acolo, dar nu cred ca merita şi nu cred ca asta era misiunea, să ducă ei lupte aici. Ei trebuia doar să incite, să creeze situaţii, focare! Nu?

Valentin Gabrielescu: Le trebuia 30.000 pentru asta?

Filip Teodorescu: Nuuu! Poate trebuia numai 10.000 sau numai 1.000.

Valentin Gabrielescu: Cum vă explicaţi că au venit 67.000?

Filip Teodorescu: De aici se poate trage doar o concluzie, prin extrapolare, domnule, deci anul trecut, într-o perioadă similară erau numai atâţia! Diferenţa asta s-ar putea să fie din categoria astalaltă! Deci, numai atât! Informaţii nu are nimeni! Este o speculaţie!

Valentin Gabrielescu: Domnule colonel, vi se pare logic ca ăia au mărit numărul de turişti ca să poata să bage spionii printre ei, său cum?

Filip Teodorescu: Da. Oricum, au fost mai mulţi decât în mod obişnuit.

Valentin Gabrielescu: Adica, puterea sovietică a provocat 70.000 de turişti ca să-i bage pe ăia 70 pe teritoriu?

Filip Teodorescu: Dar nu trebuia să provoace. Le dadea drumul. Domnule, mai slăbeşte puţin şi dă-le drumul să se ducă! Pe mine mă interesează mai puţin numărul. Nu cred că are o prea mare importanţă. Dar iţi poate atrage atenţia că ceva se întâmpla. Problema nu este câţi au fost, pentru că au fost sigur. Nu contează numarul. Contează că au fost!

Wikisource

Si parerea ta conteaza...curaj !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s