Freedom House: Presa din România este doar parţial liberă

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

alb-libere

galben-situatie-satisf acatoare

caramiziu-situatie-cu probleme sensibile

rosu-situatie-dif icila

negru-situatie-f oarte dif icila

Pe 2 mai 2011, cu o zi înaintea Zilei Mondiale a Libertăţii Presei (3 mai), Freedom House a dat publicităţii un raport (îl face anual): “Freedom of the Press 2011: A Global Survey of Media Independence” prin care concluzionează trist faptul că libertatea presei se află într-un punct critic: este la cel mai scăzut nivel din ultimii 10 ani astfel încât numai unul din şase oameni au acces la o presă liberă şi independentă.  Au!
Ne dăm tot mai democraţi că e la modă, dar în rest restricţionăm tot ce se poate cum se poate mai bine!

Raportul mai relevă faptul că a existat o scădere considerabilă a libertăţii presei în ultimul an (2010) în mai multe ţări, printre care se numără Egipt, Honduras, Ungaria, Coreea de Sud, Mexic, Tailanda, Turcia şi Ucraina. Câteva dintre aceste exemple vin precum o constatare a ceea ce s-a întâmplat intern şi ce am văzut noi de curând, extern.
Okay. Să explic un pic despre ce e vorba.

Unu: ce este sau cine este Freedom House?

Freedom House este o organizaţie non-guvernamentală internaţională cu sediul central la Washington, care face cercetări şi pledează pentru libertatea presei şi respectarea drepturilor omului. Anual, Freedom House lansează un raport privind gradul de libertate al presei din numeroase ţări şi teritorii, cam 196 în general.

Doi: cum se face asta?

Ei bine, se iau ţările şi li se dau un punctaj de la 0 (cel mai bun) la 100 (cel mai rău) pe baza unui set de 23 de întrebări metodologice împărţite în 3 subcategorii (mediul legal, mediul politic, mediul economic). Atribuirea de puncte permite o analiză comparativă între ţările studiate şi facilitează o analiză a tendinţelor de-a lungul timpului. Gradul în care o ţară permite circulaţia liberă a fluxului de ştiri şi informaţiei, determină clasificarea presei în cauză ca fiind: “liberă”, “parţial liberă” şi “deloc liberă”. Aşadar, ţările care au un scor de la 0 la 30 sunt considerate ca având o presă “liberă”; de la 31 la 60 – “parţial liberă” şi de la 61 la 100, “deloc liberă”.
Înapoi la raport.

 

 

 

verde-libere

galben-partial libere

mov-grave probleme de libertate

Dintre cele 196 de ţări şi teritorii analizate în 2010, 68 de ţări au o presă liberă (35% din total) – top 10: Finlanda (10), Norvegia, Suedia (11), Belgia, Islanda, Luxemburg (12), Andorra, Danemarca, Elveţia (13), Liechtenstein, Olanda şi atenţie Palau (14); alte 65 de ţări au o media “parţial liberă” (33% din total) unde suntem şi noi, vecini cu El Salvador (42 de puncte) cu o presă mai puţin liberă decât ţări ca: Timorul de Est (35), Antigua şi Barbuda (38), Botswana (40) sau Burkina Faso (41) dar ceva mai “liberă”, dacă pot să spun asta, decât Brazilia (44), Macedonia (48), Kosovo (51), Turcia (54) sau Ucraina (56); iar alte 63 de ţări (32 de procente) au fost catalogate ca având o presă “deloc liberă”: Mexic (62), Egipt (65), Kazahstan (80), Rusia (81), Cuba (92), Libia şi Uzbekistan (94), Coreea de Nord, care este şi ultima (97).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În aceste ultime ţări, “mediile independente nu există sau pot acţiona foarte puţin, presa acţionează ca o portavoce a regimului, accesul cetăţenilor la informaţii imparţiale este sever limitat, iar disidenţii sunt învinşi prin arest, tortură şi alte forme de represiune”, potrivit Freedom House.
Situaţia din România, una catalogată firesc – presa este “parţial liberă”, mi se pare că vine mai tranşant şi dur ca niciodată. Cu toate acestea, o ştim toţi! E pe buzele tuturor, dar ne ferim să o spunem cu voce tare de parcă am vorbi de ceva sacru şi nu care cumva să deranjăm aparenţele. Lucrurile sunt cum sunt şi până nu sunt conştientizate ca atare nu se vor putea formula soluţii pentru a îndrepta situaţia! Sunt persoana care crede că o problemă este o problemă când ai o alternativă. Când nu e niciuna…atunci e o stare de fapt!

Vicenţiu Petre