O… DACIE MAREATA


„…Eu plec de-aici spre Nordul invaluit in ceata
Iar tu ramai, ramai cu bine, o, Dacie mareata !” Cu aceste versuri se incheie poemul Zlatna – Oder Getichte von Ruhe des Gemthes MARTI OPITZ – pe care in restituirea facuta l-am intitulat ZLATNA sau despre CUMPANA DORULUI, poem rasadit in romaneste, dupa MARTIN OPITZ, scris la ALBA IULIA in anul 1622 si aparut la STRASBOURG in anul 1624, deci in urma cu aproape patru sute de ani.

Acolo, in acel Nord Intunecat nu doar de ceata ci si de fumul negru al rugilor aprnse de inchizitiile si ciuma rasboaielor religioase, dezlantuite intre protestantii calvini si catolici, razboi care a insangerat trupul Europei timp de trei zeci de ani , avea sa-si afle tragicul sfarsit si cel mai mare poet al veacului, silezianul Martin Opitz.

Despre MARTINI OPITII (Martin Opitz – 1597-1639), stralucitul filolog, traducator, istorician, paleograf, intr-un cuvant – arheolog, dupa disparitia sa, de-alungul timpului, s-a spus, prin comparatie, mereu repetat, ca a avut doi succesori: 1) literele germane moderne si 2)., vastul studiu enciclopedic DACIA ANTIQUA sive comentarii RERUM DACICARUM, opera al carui manuscris a fost ars pe rug, impreuna cu poetul, ai toate cate acestea le-a mai avut: manuscrise, carti, documente, corespondenta s.a.m.d…, la DANTZIG (Gdansc) in anul 1639.

Succinta alocutiune pusa in circulatie, un paliativ amagitor si nu un necrolog atasant despre cel mai inspirat poet al veacului dupa printul poeziei franceze RONSARD, in cele continute ad literam pare a fi reala, – prin omisiunea insa pe care o face, falsifica adevarul, precum si singtagma aparuta mai nou si anume ca „Opitz nem szeretet Erdlib lny – ca lui Opitz nu i-a placut sa traiasca in Transilvania”.

Au fost urzita astfel, in umbra palatelor imperiale si cancelariile unor principi si regi, poate chiar la GYULA FEHERWAR (ALBA IULIA), din interese politice, de cabala, pentru a se putea ascunde, in conul de umbra al pierzaniei si poemul ZLATNA, aceasta daciada a romanilor, cea mai frumoasa icoana medievala a spiritului si sufletului romanesc (A.ARMBRUSTER), icoana lui dintodeauna, o opera dintre cele mai de seama a literaturii germane consacrata geniului si pamantului (VASILE NETEA). Un poem adevarat autentica opera poetica si nu o disertatie versificata, ce insumeaza, deloc sistematic, evocari istorice, consideratii arheologice, relatari geografice, mentiuni etnografice si antropologice, dicursuri lirice – laude privitoare la limba, viata si puterea de creatie a poporului roman (DUMITRU MICU).

MIHAIL KOGALNICEANU, despre MARTIN OPITZ contemporan cu GALILEO GALILEI, SHAKESPEARE, GROTIUS, LOOPE DE VEGA, – sa-i enumeram doar pe acestia, – dintre romani cu cronicarul GRIGORE URECHE si PETRU MOVILA – care ajunsese arhiepiscopul HALICIULUI, KIEVULUI, MOSCOVEI si a toata ROOSIA – scria In INTRODUCTIUNE la ARHIVA ROMANEASCA in anul 1841: Au trecut mai bine de doua sutimi de ani de cand Martin Opitz, in versurile sale, vechi in forma, dar noua in idei, canta numele romanilor, si cita versurile pe care, – preluand stafeta NICOLAE BALCESCU, TREBONIU LAUREAN le comenteaza si publica in MAGAZINU ISTORIC pentru DACIA, primul Tom, an. 1845, Bucuresti, textul in germana:

CALCAND IN GOANA GOTII CU ALTII-N SIR GRABIT
AL DACIEI SI-AL ROMEI PAMANT DE MULTI RAVNIT,
NU STERG AL VOSTRU NUME, CUM NU V-AU NICI INVINS

DE V-ATI PASTRAT LUMINA ASA CUM E IN SCRIS…
DIN DEPARTATE ASII VENIND PE CAI GONACI
PE GRECI SA II SUPUNA, PE MISII VECHI, PE TRACI
CU BICIUL NICI ATILA CU OARDELE-I DE SCHITI

NU POATE FRANGE NEAMUL NEPIERITOAREI GINTI !
INTR-UN PARDALNIC TROPOT NAVALA LOR SPORESTE
IAR SLAVII VA-NCONJOARA CA MAREA INTR-UN CLESTE…
SI TOTU-I LIMBA VOASTRA PRIN TIMP A STRABATUT,

E DULCE CUM E MIEREA SI-MI PLACE S-O ASCULT !
PRIN CE MIRACOL INSA SI CUM A BIRUIT
AEVEA LIMBA VOASTRA, PE DREPT RAMAN UIMIT !
DIN SACRUL GRAI AL GINTEI ITALII N-AU PASTRAT,

NICI SPANIA, NICI GALII DIN CAT LE-A FOST LASAT;
DE UN TARZIU ASEAMAN RO-MAN AU LA TULPINA,
VALAHA-SI ARE NIMBUL MIRABIL DIN LATINA.
CHIAR ALBELE CASUTE CU SITA INVELITE

SI PRAG DE PIATRA ALBA CU DUH MESTESUGITE,
VORBESC DE-ACELE DATINI STRAVECHI CE NU SE SCHIMBA,
CUM NICI CREDINTA VOASTRA IN MOSTENITA LIMBA.
PATRANDU-VA SI PORTUL SI MINUNATUL JOC,

DIN VECHEA RADACINA PORNITE DINTR-UN LOC
PRECUM VESTITA HORA CE-N LUME SEAMAN N-ARE,
ACUM E-O HORA MICA, APOI SE FACE MARE;
MARUNTI DOI PASI II BATETI SFIOS IN SCURT OCOL-

INMLADIIND MISCAREA CA-N JOCUL CAPREOL;
CU MANI DE MANE PRINSE, PLECANDU-VA-NTR-O PARTE,
APOI SPRE CEALALTA CA VALURI LEGANATE,
IN SPRE FEMEI BARBATII CU-N PAS MAI INAPOI,
SE-NCLINA… CE FRUMOASE-S FEMEILE LA VOI !…

Versurile citate se cer a fi complectate cu-n amanunt: poetul si vestitul pedagog Martin Opitz care preda la Gimnaziul calvin de la Alba Iulia filologia si limbile latina si greaca cand avea doar douazeci si doi de ani. se nascuse la 24 decembrie, de Craciun in anul 1597, in oraselul BOBER din SILEZIA (POLONIA) in vremea cand MIHAI VITEAZUL se bstea la Dunsre cu osmamlaii.

In TRANSILVANIA unde si-a petrecut doar un singur an din zbuciumata sa viata, poetul s-a manifestat ca un patimas indragostit de pitorestile sate adapostite in poene, la poale de codru, pe care in timpul liber le cerceta. OPITZ credea in misiunea lui:

CU SARGUINTA MINTII SI SUFLETULUI MEU
IN ARTA POEZIEI VOI STUDIA MEREU
CELE MAI VECHI POPOARE , NARAVURILE LOR,

DE UNDE VIN SI CARE-I AL VIETII LOR IZVOR,
CUM S-AU HRANIT CE DATINI AVEAU, CUM LE-A FOST ARTA SI FAPTELOR DE BINE CUM LE ERA RASPLATA…
PE OM DIN NOAPTEA LUMII CINE-L CALAUZI
PE DRUMUL CU PRIMEJDII PANA-N ACEASTA ZI ! ?

Poetul detinea un sistem ordonat de viziuni etno-istorice complex si o conceptie clara, de istoric modern, cu formulari anticipative filozofiei lui VICO sau VOLTAIRE.

Opera sa aparuta la inceputul secolului XVII-lea la STRASBOURG (1624) precede cu un secol HRONICUL ROMANO-MOLDO-VLAHILOR si DESCRIPTIO MOLDAVAE a lui DIMITRIE CANTEMIR si cu doua decenii LETOPISETUL lui GRIGORE URECHE si pe acelea de mai tarziu, ale lui MIRON COSTIN care sustin pentru prima data in istoriografia romaneasca originea valahilor si proclama ideea unitatii romanilor din MOLDOVA, TARA ROMANEASCA si TRANSILVANIA.

In temerarul si tulburatorul sau discurs liric si insemnarile sale, MARTIN OPITZ nu se multumeste sa constate originea si continuitatea romanilor in arealul binecuvantat de Dumnezeu al stravechii DACII asa precum le-a aflat din istoriile si insemnarile unor logografi si gramatici greci, greci romani sau greci romanizati – la care va face si trimeteri cu precizia unui mare eruditor. Poetul posedand calitatile unui paleograf iscusit si virtuos etimolog le decodifica fara ajutorul cuiva. Astfel descatueaza memoria a nenumarate inscriptii sapate in piatra aflate in zidurile unor biserici, sau asezate cu voie veghiata drept trepte, prag de case, sau dintre cele acoperite de colbul drumurilor pe care umbla. Scurtatorilor sai ochi si sclipitoarei sale minti n-avea cum sa-i scape nici locul numit de la stapanii de-atunci VARHEI – VAR, in l. maghiara insemnand CETATE si HEI in l. turca LOC. Deci, LOCUL CETATII. si acolo in acel loc avea sa descopere DACIA SARMIS capitala lui DECEBAL.

Nu departe de DACIA SARMIS exista numita de cuceritori COLONIA ULPIA TRAIANA AUGUSTA unde poetul descopera ruinele anticelor terme cu ape calde GERMISARA si unde pe pietre si altare vechi, scoase de sub daramaturi, desluseste multe nume ale unor personalitati din lumea romana, originare din DACIA: MARC ULPIU, LUPII, STATTI, SATURNINII etc…

La DENSU¸ poetul avea sa vada biserica de piatra inaltata de taranii satului (sec. XIII-XIV) pe care au zidit cu evlavie in trupu-i zvelt doua basoreliefuri scoase de sub daramaturi din locul numit VARHEI (SARMZEGETUZA). Toate acestea avea sa le vada si sa le admire, dupa doua sute de ani, si savantul THEODOR MOMMSEN (1817-1903), primul Laureat al premiului NOBEL pentru literatura acordat vastei sale opere: ISTORIA ROMEI, 5 vol., MANUALUL DE ANTICHITATI, 20 vol., si cele 12 volume din CORPUS INSCRIPTIONUM LATINARUL in care marele istoric al lumii antice le cuprinde si pe cele scoase la lumina si desluite de poet.

EXEMPLA OPITII OPTIMA SUNT exemplul lui Opitz e stralucit, avea sa exclame MOMMSEN impresionat de cele vazute in TRANSILVANIA, urmand drumul deschis si batatorit de poet, ca sa se convinga de autenticitatea exceptionala a vestigiilor descoperite de predecesorul sau la ALBA-IULIA ai SARMIZEGETUZA.

OPITZ in insolitele sale descoperiri si le comunica de la ALBA IULIA, prin corespondenta ce o purta berlina-postalionul, la HEIDELBERG mentorului si bunului sau prieten GROTIUS (GRUTERO – 1583-1645), bibliotecarul, profesorul si traducatorul din SENECA, TACIT, MARTIAL, PLINIU, CICERO s.a.m.d., si autorul vestitei enciclopedii INSCRIPTIONES ANTIQUAETOTIUS ORBIS ROMANE IN ABSOLUTISIMOM CORPUS REDARE (Frankfourt, 1612).

In poem, dar si in insemnarile ramase de la el, OPITZ clameaza entuziast:

EHE,…AICI METALUL SI ARTELE ERAU
CAND ALTII-N LUME LEMNUL CU ICU-L DESPICAU…;

inseriaza si desluseste toponomastica unor asezari, rauri si munti (VULCAN, AMPOI, THORDA, MURE¸), adora duhul culorilor mirabilului peisaj transilvan, cu legendele-i populate de zeitati: SATURN, APOLO, SARMIS, TERPSICHORA, VULCAN, PAN, de zane si satiri pastrate cu sfintenie in memoria oamenilor din aezarile cercetate; admira cantecele romanilor:

O, CE FRUMOASE SUNT –
INTARZIU CU PLACERE PE DRUM, SA LE ASCULT;

SUNT NOBILE SI LIMPEZI, CHIAR MUZA TERPSICHOE
V-A INZESTRAT CU VIERSUL INLEGANATEI HORE
CAREIA INSUSI FEBOS (APOLO) ISI DASE ARMONIA
IMPLAND A VOASTRA DOINA DE DOR CU VESNICIA…;

Il impresioneaza maiestria minunatelor case taranesti:

DIN CEL MAI MARE ARBOR VALAHU-SI FACE-O GRINDA
CU EA PERETII CASEI PUTERNIC SA-I CUPRINDA;
DIN LEMN SI CHEI SI CUIE SI-NCHIZATORI ISI FACE
SI CASA SI-O ASEAZA SUB CODRU CUM II PLACE…;

Il surprinde ingeniozitatea, si zelul minierilor din Carpatii Apuseni; elogiaza frumusetea, harnicia si seriozitatea femeilor ce poarta grija caselor, a bucatelor si livezilor incarcate de rod, rupte parca din rai, si binecuvinteaza vestitul vin stors din strugurii de la SAARD, adeverind:

IAR SAARDUL E APROAPE CU VINUL SAU VESTIT

UN VIN DE CREZ SI VRERE MAI BUN N-AM INTALNIT !
PE-ACESTA TOTI POETII EU AS DORI SA-L STIE –
E PREURSIT DIN STRUGURI DOAR PENTRU POEZIE !
POETUL NU SE CADE SA BEIE ORICE VIN,

SUNT VINURI CARE MINTEA I-O IMPLE CU VENIN
DE NU MAI POATE MUZEI SA-I SCRIE NICI SA-I CINTE
CI DOAR CA SA-I INDRUGE NETREBNICE CUVINTE –
UN VIN INSA DE-ACESTA DE VECHI LETOPISET
E PENTRU TOTI ACEIA CE S-AU NASCUT POETI.

Din cate toate a reusit poetul sa cuprinda si sa patrunda cu geniul sau pana si in

INSCRISELE CUVINTE IN PIETRELE DE-AICI
PE CARE NICI PUHOIUL TRECUT IN GOANA NICI
FULGERUL NICI TIMPUL NU LE-AU PUTUT DISTRUGE
DOAR CERUL LE SARUTA LA ELE CAND AJUNGE…

Opitz a vazut si s-a convins, insa a ramas profund impresionat de starea romanilor dispretuiti, defaimati si pusi in opozitie cu originea si calitatile lor morale, osanditi si pusi in afara legilor de stapanii vremelnici si fortati sa treaca la legea calvina a orgoliosului despot maghiar BETHLEN GABOR, care sprijinit de ducele de BRANDEMBOURG si de alti principi, ce se visa rege incoronat peste o DACIE maghiara si calvina, impreuna cu a doua sa sotie, CATERINA, printesa de HOHENZOLERN din dinastia electorilor de Brandembourg si regilor prusieni.

De naucirile lui GABOR BERHLEN s-a molipsit si urmasii: B. STEFAN si B. FARCAS, care isi schimba numele in WOLFGANG pastrandu-si doar numele de familie, BETHLEN patronim derivat din BEIT EL HAM toponim arab si ebraic al unei localitati, cuvant matca al patriei biblicului DAVID unde este asezarea in care s-a aflat staulul in care s-a nascut ISUS.

Toti acesti BETHLENI impaunati cu legenda descendentei lor ce cobora pana in vremea biblicului SOLOMON si psalmistului DAVID care l-a ucis pe uriaul GOLIAT – apartineau de fapt unei familii de nobili scapatati si pripasiti in TRANSILVANIA dupa dezastrul de la MOHACI (1526) cand SOLIMAN MAGNIFICUL transforma UNGARIA in pasalac, iar pe o parte din ea pun mana HABSBURGII.

Multi refugiati din Ungaria fugiti de teama osmanlailor si-au aflat adapost in casele si satele romanilor transilvaneni si in targurile si orasele ei.

Pe nesabuitul si arogantul despot BETHLEN GABOR caruia oamenii ii mai spuneau pentru fata sa oachesa tzigany, ce deschisese scoala calvina din ALBA IULIA si a carui invitat a fost MARTINI OPITII, poetul silezian, dupa un an il paraseste tulburat de inchizitionalele opresiuni la care erau supui romanii carora le luasera pana si dreptul in Dieta de la Cluj din 1622, de a umbla calare: NE VALACHII EQUIS INCEDERE, SED PEDESTRES ITINERA EXONARET, adica, valahii nu au voie sa umble calare si toate drumurile sa si le faca pe jos. Opresiunile la care sunt supusi romanii, pe poet il impresioneaza profund.

Pleaca de la ALBA IULIA si se angajeaza in serviciul diplomatic al ducilor de LIGNITZ si BRIEG, al regelui SUEDIEI, iar apoi al regelui POLONIEI, VLADISLAU IV., care il numeste istoriograf al curtii din DANTZIG (Gdansc) unde isi va afla si tragicul sfarsit impreuna cu opera sa istorica DACIA ANTIQUA sive COMENTARIIRERUM DACICARUM prefacuta cu el in cenusa aceluia rug.

Dupa disparitia lui Opitz si a operei sale, toti urmasii lui BETHLEN Gabor s-au pus sa improvizeze si sa compuna tot felul scriitori cu ISTORII, astfel,

– FARCA¸ sau WILHELM B. tipareste HISTORIA DE REBUS TRANSILVANICIS la Hermanstadt (in. fol.) – 1687; o HISTORIARUM PANONICUM DACICARUM LIBRI la CIBINII (Sibiu) in 6 vol.;
– fratele JEAN Bethlen o RERUM TRANSILVANIE libri IV (Hermanstadt 1666 si Viena 1780);
– iar fiul lui JEAN, NICOLAS B. tipareste la HAYE (?) In 1734 HYSTOAR DE REVOLUTIONS DE HONGARIE si MEMOIRES HISTORIQUIES DU COMTE BETHLEM MICLAS, par l Rrend, termines et publices par… Coq de Villerai Amsterdam, Rouen, 1736, 2 vol.,
…carti dupa carti si alte istorii reformate, si rastalmacii despre romani si voevodatul romanesc al transilvaniei vechii DACII.

Pentru romani, peste toate cate s-au scris despre ei, opera poetului silezian ZLATNA sau CUMPANA DORULUI a ramas si reprezinta fara niciun fel de indoiala ce la inceputul renasterii a reprezentat pentru italieni cantona ITALIA MIA a lui FRANCESCO PETRARCA (1304-1374), LUISIADA lui CAMES pentru portughezi sau FRANCIADA lui RONSARD lasata din pacate de poet neterminata. Toate acestea insa premerg CANTECUL DE RASBOI AL ARMATEI RINULUI compus de ROUGET de LISLE (Claude Ioseph) la STRASbourg in anul 1792, din care si-a luat zborul vestitul mars revolutionar numit LA MARSEILLAISE, ajuns mai tarziu IMNUL republicii Franceze.

Am amintit aceste paradigme (de la cap !) ca sa subliniez mai pregnant marea capacitate pe care poezia inca o detine de la inceputurile ei la descoperirea unor universuri spirituale noi din spatiul acestui timp in expansiune.

Articol de Mihai Gavril, Bucuresti, Sarmisegetusa2000
http://dr-savescu.com/congres/Sarmisegetusa_2000

Anunțuri

Si parerea ta conteaza...curaj !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s