Moda instrumentului masculin

Se estimează că 30-40% din populaţia masculină mondială a fost circumcisă. Opiniile referitoare la această intervenţie chirurgicală e cât se poate de ambiguă. Atât în tabăra celor atinse cât şi în tabăra opusă. Nici măcar specialiştii nu reprezintă o părere concisă.

Prepuţul are funcţie de apărare al glandului sau cel puţin a avut odinioară. Evoluţia umană a cunoscut într-adevăr un stadiu, când corpul unui vânător sau războinic era expus unor efecte mecanice semnificative. Gândeşte-te doar la faptul că omul umbla cândva în patru membre, se căţăra în copaci iar corpul lui era probabil absolut dezvelit. Ei, cam asta e. Adică a fost. Însă înălţarea lui în două picioare şi inventarea unei îmbrăcăminţi primitive a intervenit în urmă cu 30.000 de ani, iar de atunci prepuţul şi-a pierdut funcţia primară.

Originea circumciziei e necunoscută. Cercetătorii în general o datează la sfârşitul epocii de gheaţă, iar locul unde s-a născut acest obicei ritual se estimează a fi în ariile călduroase din Orientul Apropiat, Africa, Australia şi America de Nord. În culturile străvechi, îndepărtarea prepuţului era legat probabil de aspecte de fertilitate şi igienice, evident prin prisma diferitelor religii.

În rândul culturilor antice, cel egiptean ne-a păstrat cele mai multe dovezi în domeniu. Atât reprezentările artistice cât şi corpurile mumificate descoperite de arheologi dovedesc clar o răspândire generală al acestui obicei. Circumcizia reprezenta momentul intrării în rândul bărbaţilor, adică al maturizării. Ritualul diferea de la o cultură la alta, însă în general intervenţia era realizată de o persoană specializată, iar instrumentul folosit era un cuţit sau o piatră ascuţită. Nu s-au păstrat dovezi care să ateste folosirea metodelor de anestezie (Ups!). În cultura evreiască, circumcizia e simbolul alianţei dintre Dumnezeu şi Poporul Ales. Cercetătorii însă sunt de părere că – la fel ca în restul culturilor – e vorba doar de considerente igienice.

   Obiceiul avea cea mai mare importanţă religioasă la evrei şi la musulmani, fiind interzis intrarea în oraşele sfinte a persoanelor care nu s-au supus la acest ritual religios. Romanii şi grecii însă nu erau adepţii circumciziei, considerându-l un act barbar. Creştinismul a preluat la început acest obicei de la evrei, dar a renunţat relativ rapid. În cultura occidentală obiceiul era prezent doar prin religia evreiască, respectiv prin medicină: pentru taratarea şi prevenirea prepuţului strâmt. Medicina însă i-a dat cu timpul o semnificaţie de igienă sexuală, descoperind relaţia dintre intervenţie şi diferite boli venerice – atât la bărbaţi cât şi la femei (transmise evident tot de bărbaţi nespălaţi). Condiţiile igienice de pe front au contribuit mult la răspândirea circumciziei în timpul celui de-al doilea război mondial: în SUA, Canada şi Australia obiceiul a devenit aproape general spre sfârşitul conflagraţiei. În zilele noastre se bucură de o popularitate nemaivăzută, fiind obligatoriu la musulmani şi evrei, practicat peste 75% în Australia, iar în restul lumii crescînd în continuu numărul bărbaţilor care se supun acestei intervenţii. În China, Japonia şi alte ţări orieltale la fel, obiceiul începe să se răspândească. E drept, bărbaţii în cauză sunt caracterizaţi de un prepuţ scurt, care după adolescenţă se poartă tras în spate.

Aşa cum am arătat la începutul acestui articol, aprecierea circumciziei e cât se poate de ambiguă. Deşi subiectul e tratat de medici, psihologi, sociologi, de diferite religii, fiind chiar subiectul unor dispute politice sau culturale, datorită aspectelor religioase şi culturale nu poate fi tratat cu o subiectivitate, doar aspectul strict medical.

Statisticile pot fi considerate „pro”, şocând chiar câteodată. S-a demonstrat că circumcizia micşorează şansa cancerului de penis respectiv a cancerului de uter la partener, dar asta era oarecum de bănuit. E vorba strict de igienă, iar prin practicile regulate de igienă (săpun şi apă!) acest efect poate fi anihilat. Unde însă acest lucru banal nu se întâmplă, rezultatul e într-adevăr şocant. În Uganda de exemplu, unde majoritatea bărbaţilor nu sunt circumcişi, cancerul de penian se află în capul listei bolilor cauzatoare de deces. O cercetare recentă a demonstrat chiar că bărbaţii care sunt circumcişi, sunt mai puţin expuşi în relaţii heterosexuale la SIDA şi sifilis.

E mult mai discutat însă influenţa circumciziei asupra vieţii sexuale. Obiectivitatea părerilor e limitată mult de faptul că majoritatea bărbaţilor nu are experienţe în domeniu, cunoscând doar o parte a monezii sau cealalta. Doar părerea acelor bărbaţi poate fi relevant, care au cumulat suficientă experienţă sexuală atât într-o stare cât şi în cea opusă. Adică e nerelevant experienţa celor necircumcişi sau al celora care au fost supuşi intervenţiei înainte de maturitate. Revista de specialitate British Journal of Urology însă a publicat un articol în care un grup de cercetători şi-a exprimat părerea conform căreia un bărbat pierde o cantitate semnificativă a ţesuturilor erogene prin înlăturarea prepuţului.

Mai mult, glandul – această parte foarte senzitivă a penisului datorită vascularizării şi terminaţiilor nervoase bogate – în urma circumciziei va rămâne fără apărare faţă de efectele mecanice. În urma frecării repetate va deveni cu timpul mai puţin senzitivă, micşorând plăcerile sexuale. Revista Journal of Sex Research a intervievat persoane care s-au supus intervenţiei la maturitate, având deja experienţă sexuală. S-a format o listă lungă de plângeri, cei intervievaţi afirmând că penisul lor a pierdut mult din sensibilitate. Pe lângă acest aspect, mulţi bărbaţi au raportat diferite deranjuri de natură sexuală, fizică respectiv psihică.

http://scrisoripierdute.ro/exemple/tabu_%2818+%29.php