Cand am publicat „The practice of Management“, i-a marturisit Drucker unui ziarist sceptic, acea carte le-a dat oamenilor posibilitatea sa invete cum sa conduca, lucru pe care pana atunci doar cateva genii pareau capabile sa-l faca. M-am asezat si am creat aceasta disciplina.
Intrebare: „Dar nu ati inventat materia prima?“
Raspuns: „Ba da, in mare masura.“
Drucker a adaugat aceasta clarificare in stilul lui Clinton: „Daca nu poti copia ceva pentru ca nu-l intelegi, inseamna ca nu a fost inventat; dar a fost facut.“
In acest scop Peter Drucker a inventat managementul.
In lucrarea mai sus amintita Drucker incepe cu afirmatii dramatice despre semnificatia managementului: „Aparitia managementului …un eveniment esential al istoriei sociale; Managementul exprima convingerile esentiale ale societatii occidentale moderate. El reprezinta organul societatii a carui sarcina este sa faca productive resursele; el reflecta spiritul epocii moderne …de fapt el este indispensabil.“
„Managementul nu e o creatie a economiei este, insa, un creator. Stapaneste circumstantele economice si le modifica prin actiune constient directionata. Nu se adapteaza pur si simplu la fortele pietei ci le creeaza prin propria sa actiune.“
In ceea ce priveste managerul, el este cel care da viata, creeaza intregul care nu e doar suma componentelor lui si e posibil doar in sfera morala; managerul e un fel de alchimist moral. Avand ambitia de a fi demn de puterea lui, managerul conduce prin integritatea caracterului sau. El impune respect, mai mult decat cel mai simpatic om. El fixeaza standarde inalte. El ia in considerare ceea ce este corect, dar niciodata pe cel care are dreptate. Oameni de afaceri si sefii din romanele si filmele americane – obtuzi, avari, rai – nu pot fi recunoscuti in portret eroic.
Sanatatea economica depinde de performantele managementului; daca el esueaza, daca economia se clatina, istoria s-ar putea repeta. Managerul este, pentru Drucker, eroul secolului XX; protectorul nostru fata de fortele intunecate care zac chiar sub luciul subtire al civilizatiei pe care am crezut c-am reparat-o in timpul celui de-al doilea razboi mondial si dupa aceea.
Managementul este „cea mai putin inteleasa dintre institutiile noastre esentiale. Ce este, deci, managementul: ce face el?“ Drucker apeleaza la o metafora din medicina: „Managementul este un organ si organele pot fi definite doar prin functiile lor. Ca organ specific al intreprinderii prima functie a managementului este aceea de a conduce afacerea. A doua este cea de a conduce managerii. A treia – a conduce salariatii si munca.“
Drucker incepe de la baza, cu intrebarea: Ce e o afacere? Raspunsul obisnuit: O organizatie care realizeaza profit nu e falsa; e irelevanta. Obtinerea profitului nu e cauza deciziilor de management, ci testul valabilitatii lor. Exista o definitie valabila a scopului unei afaceri: a crea un client. Acesta este dictonul cel mai cunoscut al lui Drucker, genul de formulare care nu exprima atat presupunerile sale cat punctul sau de plecare din punct de vedere moral.
In teoria contractului, urmarindu-si propriile interese, proprietarul serveste binelui public datorita unei manipulari mestesugite a „mainii invizibile“ a pietei. In teoria neo-organica a lui Drucker, constiinta invizibila inlocuieste mana invizibila: proprietarul, omul de afaceri, managerii intreprinderilor moderne trebuie sa-si asume constient responsabilitatea pentru binele comun si sa-si infraneze interesul propriu si autoritatea atunci cand exercitarea lor dauneaza acestuia si libertatii individuale.“ Aceasta viziune conservatoare exigenta isi trage seva din ideea unei oranduiri sociale bazate pe un scop moral, in acceptarea responsabilitatilor, a indatoririlor si a obligatiilor justifica revendicarea drepturilor. Aceasta e piatra de incercare a gandirii lui Drucker. Cand eticheteaza actele corporative drept antisociale, cand numeste de neiertat din punct de vedere social practica directorilor de a trage foloase financiare de pe urma disponibilizarii angajatilor, cand pretinde firmelor sa dovedeasca o „mai mare responsabilitate sociala“, declara ca intreprinderea industriala are datoria de a oferi sansa de promovare in functie de capacitati si performanta sau spune ca valul ostil de luare in posesie din anii ’80 „jigneste profund simtul dreptatii multor americani“, viziunea sa sociala ii da garantia morala. Intreprinderea libera – scrie Peter Drucker – nu poate fi justificata ca fiind favorabila afacerilor. Poate fi justificata doar ca fiind favorabila societatii.“
Dupa ce sperantele sale vizionare privind „Concept of the Corporation“ s-au spulberat, Drucker asteapta mai putin de la afacerile mari; viziunea sa se restrange dar idealismul social nu il paraseste. Raman fundamentale critica sa privind capitalismul de piata si rationalismul sau teoretic. „Capitalismul e atacat nu pentru ca este ineficient, sau prost guvernat, ci pentru ca e cinic. Intr-adevar societatea bazata pe asertiunea „defectele private devin beneficii publice“ nu poate dura, chiar daca logica ei este inpecabila, chiar daca beneficiile care rezulta sunt mari.
Peter Ducher este un moralist al civilizatiei noastre comerciale. El ofera sugestii, afirma valori, uneori indica directia corecta de urmat; dar ofera putine solutii si acestea sunt mai degraba indicii catre o solutie.
Multitudinea detaliilor si fluiditatea sunt caracteristici ale cartii „The Practice of Management“, cea mai impresionanta carte a lui Drucker. In timp ce lucrarile lui Drucker avand ca tema Marile Intrebari nu aduc exemple concrete, cartile sale despre management sunt pline pana la refuz de exemple mascate, extrase din practica de consultanta. Intrebat in ce mod utilizeaza rezultatele activitatii de consultanta in cartile sale despre management, el raspunde: „Fur“. Cititorii au de castigat din aceasta inselatorie.
A doua functie a managementului – aceea de a-i conduce pe manageri i-a prilejuit lui Drucker al doilea dicton celebru: „conducerea prin obiective“. Conducerea prin obiective transforma sarcina managerului; el nu mai supravegheaza subordonatii, ci stabileste impreuna cu ei masuri si scopuri obiective, a caror realizare ramane in seama altora.
Angajarea unui manager, managerul altor manageri trebuie sa caute mai presus de orice „integritate“. „O persoana n-ar trebui sa fie programata la intalnire pentru o pozitie manageriala daca viziunea sa se concentreaza asupra depistarii punctelor slabe ale personalului si nu asupra punerii in valoare a aptitudinilor acestuia“. Drucker considera integritate un fel de convingere sociala – ce rezida in atitudinea generoasa fata de posibilitatile altor oameni si in indulgenta fata de limitele lor. „Cu cat e mai bun un om – scrie el – cu atat va face mai multe greseli – pentru ca va incerca mereu mai multe lucruri noi. N-as promova niciodata pe cineva intr-o pozitie de nivel superior daca nu a facut greseli, si chiar greseli mari. Altfel e cu siguranta mediocru.“
„Condu mai multi manageri decat ar trebui ii sfatuieste Drucker pe manageri pentru a-ti reprima pornirea de a actiona ca un supraveghetor si a-ti transforma managerii in functionari.“
A treia functie a managerului ii prilejuieste lui Drucker afirmatia: „Nu putem sa stam deoparte si sa asteptam ca motivatia salariatilor sa creasca spontan, acum ca teama a trecut. Eliminarea fricii a fost rezultatul principal al prosperitatii generate de industrializare. Intr-o societate suficient de bogata pentru a asigura subzistenta chiar si a somerilor; teama si-a pierdut puterea de convingere“.
Gasirea de surse de motivare pozitiva care sa inlocuiasca teama este „una dintre cele mai urgente sarcini ale managementului“. In intreaga sa opera Drucker respinge stimulentele materiale (atitudine ce isi trage seva din constientizarea propriilor sale motive: banii nu pot fi un stimulent decisiv pentru un om care timp de 50 de ani a donat jumatate din timpul sau acordat activitatii de consultanta unor organizatii non-profit).
Lipsa satisfactiei economice e o piedica pentru salariat, scrie Drucker in „The Efficient Executive“. Dar satisfactia economica nu este suficienta. Salariatul are nevoi de oportunitati, de implinire, de valori. In timp ce muncitorul vroia sa-si castige existenta prin munca, salariatul epocii actuale doreste ca munca sa fie o componenta importanta a vietii sale“.
Managerii pot cere salariatilor doua lucruri: abnegatie fata de munca lor si dorinta de a accepta schimbarea. „Conducerea trebuie sa fie capabila sa inoveze in ceea ce priveste stabilirea coordonatelor muncii si alegerea salariatului potrivit pentru o anumita munca. Schimbarea va intampina rezistenta daca ameninta siguranta psihologica a angajatului; si pentru ca omul este muritor, deci efemer, siguranta lui este intotdeauna precara – ceea ce inseamna, intr-o epoca de schimbari economice si tehnologice rapide, siguranta locului de munca. Pentru a accepta schimbarea angajatului trebuie sa i se ofere ceva in schimb.“
Pentru a face capitalismul acceptabil este necesar un principiu moral care sa justifice rolul managementului in societatea organizatiilor. Exista doar un principiu de acest tip. Acesta e scopul organizatiei si, in consecinta, baza autoritatii managementului: „a face productive aptitudinile umane. Acesta poate servi drept fundamental legitimitatii. E un principiu moral pe care se poate fundamenta autoritatea.“
Lt.prep.univ. Mihai Solescu
BotusanAlexandru's Blog 